Plângere contravenţională. Sentința nr. 7918/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7918/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 24-07-2014 în dosarul nr. 9095/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7918
Ședința publică din data de 24.07.2014
Instanța constituită din:
Președinte - A. B.
Grefier – S.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulată de petentul M. E. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G. – POLIȚIA MUNICIPIULUI G. - SECȚIA 1 POLIȚIE, având ca obiect „plângere contravențională - . nr._”.
Din actele și lucrările dosarului, Instanța în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 30.04.2013, sub nr._, petentul M. E., în contradictoriu cu I. G. - Poliția mun. G., a formulat contestație împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 06.04.2013.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei precizând că, la data de 06.04.2013, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constând în asigurarea securității magazinului Winmarkt din G., a acționat la ordinul superiorului pentru îndepărtarea de obiectivul a cărui protecție o asigura a unor persoane aflate în stare de ebrietate.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal petentul identifică drept motive de nulitate absolută lipsa martorului asistent și imposibilitatea de a formula obiecțiuni.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și ale art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Intimatul I. G. - Poliția mun. G. nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar copie a înscrisurilor ce au stat la baza întocmirii procesului-verbal (filele 23-24).
În probațiunea a fost solicitată proba testimonială, proba cu înscrisuri și înregistrare video.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri petentul, căruia i s-a comunicat obligația de a indica dovezile pe care își întemeiază plângerea, neformulând alte cereri de probatorii și neprezentându-se în instanța la termene, motiv pentru care instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat raportat la probele aflate la dosar.
La termenul din data de 26.05.2014 instanța din oficiu a dispus emiterea unei adrese către magazinul Winmarkt situat în G., . pune la dispoziție înregistrarea video din parcarea aferentă magazinului din seara de 06.04.2013, intervalul orar 20.30-20.40. Prin răspunsul înaintat la data de 23.06.2014 a fost adusă la cunoștința instanței împrejurarea că înregistrarea video nu mai există, filmările efectuate fiind păstrate, pe suport DVR timp de o lună de la data realizării.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.1, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 94 pct. 4 C.proc.civ. și art. 113 pct. 9 C.proc.civ., fapta fiind săvârșită pe raza de competență a Judecătoriei G..
Plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 30.04.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 06.04.2013, petentul M. E. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, în baza art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată. Prin procesul verbal contestat s-a reținut că, în data de 06.04.2013, ora 20.30, aflându-se în parcarea aferentă magazinului Winmarkt de pe . provocat scandal.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
De asemenea, procesul-verbal conține mențiunea întocmirii în lipsa contravenientului
Potrivit art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991, publicată în M. Of. la data de 31 ianuarie 2011, constituie contravenție, dacă fapta nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către petent în sensul că agentul constatator nu i-a permis să formuleze obiecțiuni, instanța constată că este neîntemeiat, urmând a fi respins.
Într-adevăr, potrivit mențiunilor din procesul verbal de contravenție contestat, întocmirea acestuia s-a făcut în lipsa contravenientului cu mențiunea imposibilității atestării acestui aspect de către un martor asistent, în situația în care persoanele solicitate au refuzat colaborarea.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr.2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, în lipsa acestuia agentul constatator precizând motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Agentul constatator a menționat, în mod corect, respectând dispozițiile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, motivul pentru care procesul-verbal nu a putut fi semnat de un martor asistent, respectiv persoanele solicitate au refuzat colaborarea.
Pe de altă parte, instanța reține că sancțiunea incidentă pentru nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 este nulitatea relativă ce poate fi reținută doar în situația în care omisiunea agentului constatator i-ar fi produs petentului o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel. Or, din probele administrate în cauză, nu rezultă o vătămare suferită de petent prin nesemnarea procesului-verbal de către un martor asistent.
Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 19 alin. (1) nu încalcă dreptul la apărare consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituție, "deoarece textul prevede suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului. Totodată este de observat ca dreptul la apărare este consacrat de art. 24 din Constituție în sfera activității judiciare, ori constatarea săvârșirii unei contravenții, deși poate avea și consecințe judiciare, nu se înscrie în acest cadru. Pe de altă parte, este de reținut și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 31 din OG nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, care se judecă de instanța judecătorească, iar in cadrul procesului contravenientul își poate face orice apărare pe care o considera necesară".
Instanța reține că petentul a avut posibilitatea de valorificare atât a eventualelor obiecțiuni cât și a apărărilor cu privire la fapta contravențională reținută în sarcina acestuia, inclusive prin plângerea formulată, acoperindu-se în acest mod neregularitățile invocate.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a dovedit de petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța apreciind că nu există vreun dubiu cu privire la existența faptei.
În motivarea plângerii, petentul a susținut faptul că în seara zilei de 06.04.2013 a fost solicitat de șeful său de tură pentru a-i acorda sprijin în exteriorul magazinului întrucât nu se putea descurca să procedeze la îndepărtarea a aproximativ 8 persoane aflate în stare de ebrietate. Precizează că a încercat să rezolve conflictul pe cale amiabilă, în urma insistențelor ca persoanele să se îndepărteze, deoarece reprezentau un pericol pentru obiectivul protejat, acestea l-au agresat fizic și verbal, motiv pentru care a anunțata echipajele de intervenție ce, la rândul lor, au anunțat poliția.
Aspectul invocat de petent nu a fost dovedit, pe parcursul judecății nefiind propuse și administrate probe, chiar dacă acestuia i s-a adus la cunoștință dreptul de a indica dovezile de care înțelege să se folosească.
Mai mult decât atât din cuprinsul raportului agentului constatator (fila 23) și a fișei de intervenție la eveniment reiese o cu totul altă situație de fapt decât cea expusă de petent, respectiv că acesta a fost cel a generat conflictul cu o altă persoană aflată în parcarea magazinului, cu care ar fi avut o dispută anterioară.
Referitor la sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat, instanța o socotește legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind stabilită o amenda orientată spre minimul prevăzut de lege.
Astfel, sancțiunea trebuie apreciată astfel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
Aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, instanța apreciind că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale nu poate fi atins prin aplicarea unei alte sancțiuni.
Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, considerând că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, instanța va respinge plângerea și va menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 06.04.2013, ca fiind temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul M. E. domiciliat în G., ., ., ._ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G. – POLIȚIA MUNICIPIULUI G. - SECȚIA 1 POLIȚIE cu sediul în G., ., Cod poștal_, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.07.2014.
Președinte, Grefier,
Judecător A. B. S.-M. B.
Red. AB/Tehn.S.M.B./01.09.2014/5 ex
Comunicat 2 ex/
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5266/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7946/2014. Judecătoria... → |
|---|
