Plângere contravenţională. Sentința nr. 8806/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8806/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 19179/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 8806
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.09.2014
PREȘEDINTE – A. A. S.
GREFIER – G. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „plangere proces verbal ” formulata de petenta A. C. in contradictoriu cu intimatul I.P.J. Galati.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 12.09.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.10.2013 pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta A. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – POLIȚIA MUNICIPIULUI G. – a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr. 1796667din 13.10.2013, solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 300 lei.
În motivarea acțiunii petenta a arătat că la data de 13,10.2013, în jurul orelor 23.15 se afla la barul Boema ,situat în G., ., când a venit un echipaj de poliție care a procedat la legitimarea tuturor persoanelor aflate în incinta. Echipajul de poliție a învederat faptul că prin zgomotele din interiorul localului s-ar fi deranjat liniștea publică . Petenta a mai arătat că programul cu publicul era încheiat la momentul sosirii echipajului de poliție,iar clienții urmau să plece.Totodată petenta a mai arătat că de serviciu la bar era chiar administratorul barului iar acesta din urmă nu le ar fi atras atenția clienților că făceau zgomot.
În drept,plângerea a fost motivată pe dispozițiile OG 2/2001 și ale L.61/1991.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei testimoniale.
La cerere a fost atașat, procesul verbal contestat (fila 6) .
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare dar la solicitarea instanței a depus la dosar raportul agentului constatator (fila 11).
Plângerea contravențională a fost timbrată cu taxa de timbru de 20 lei conform chitanței aflatela fila 4 din dosar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ. iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 (procesul verbal a fost încheiat și comunicat la data de 13.10.2013 iar plângerea contravențională a fost depusă și înregistrată la instanță la data de 29.10.2013, deci înlăuntrul termenului legal de 15 zile).
La termenul de judecată din data de 29.05..2014 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri iar pentru petent și proba testimonială cu martora M. N. C., care a fost ascultat în ședința publică din data de 05.09.2014, declarația consemnată și semnată a acestuia fiind atașată la dosar, fila 20.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 13.10.2013, petenta A. C. a fost sancționat contravențional, cu amendă în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 25 și art.31 din Legea nr. 62/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
Potrivit celor consemnate în procesul verbal, la data de 13.10.2013, ora 23.45, petenta se afla pe terasa barului BOEMA,împreună cu alti clienți ai barului, consumând băuturi alcoolice și tulburând liniștea publică prin strigăte,țipete. La solicitarea echipajului de poliție de a da informații cu privire la identitatea sa,petenta a refuzat, moment în care agentul constatator a anunțat-o că urmează să fie sancționată contravențional pentru tulburarea ordinii și liniștii publice precum și pentru refuzul de a da informațiile cu privire la identitate solicitate de un organ constatator aflat în exercițiul funcției.
Agentul constatator a procedat la întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției în lipsă, întrucât petenta a părăsit localul.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._/13.10.2013, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
De asemenea, întrucât petenta nu s-a aflat la fața locului când s-a întocmit procesul verbal, organul constatator a încheiat procesul verbal în lipsă, menționând motivul pentru care nu a putut fi depisat nici un martor asistent pentru semnarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Potrivit art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție, tulburarea fără drept a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă. De asemenea, la punctul 31 al aceluiași articol mai constituie contravenție și refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actele sale sau de a se prezenta la sediul poliției la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice.
Sub aspectul temeiniciei, procesul verbal este întemeiat, în cauză nefiind dovedită o altă situație de fapt decât cea menționată în procesul verbal contestat.
Tot relativ la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
De asemenea, instanța reține că, plângerile contravenționale se circumscriu unei acuzații aduse în materie penală, conform art.6 CEDO .
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator.
Instanța va reține,în parte, declarația martorului ascultat în cauză, M. N. C. (fila 20 ) care nu contrazice în totalitate cele menționate în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției,martora însăși recunoscând că echipajul de poliție a venit întrucât „ a auzit voci”, după închiderea localului, când clienții încă se mai aflau pe terasă.
Instanța reține că celelalte aspecte relatate de martoră se contrazic, întrucât pe de o parte afirmă că echipajul de poliție s-a îndreptat către masa clienților și le-a cerut pe un ton agresiv să plece,moment în care clienții au plecat, pe de alta parte, afirmă că echipajul de poliție a procedat la legitimarea acestora în aceeași împrejurare. Ținând cont de afirmația martorei conform căreia și soțul acesteia a fost sancționat în aceeași împrejurare, având astfel un interes în cauză, instanța va reține, în parte declarația acesteia, doar în măsura în care se coroborează cu cele consemnate în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției,contestat de petentă.
Având în vedere și raportul agentului constatator care a declarat că a procedat la legitimarea clienților, moment în care petenta a refuzat să furnizeze informațiile de identificare ale sale, instanța urmează să rețină că, de fapt, agentul constatator ajuns la fața locului a procedat la identificarea persoanelor prezente, comunicându-le că din incinta localului s-ar auzi zgomote care deranjează liniștea publică,motiv pentru care persoanele în cauză vor fi sancționate cu amendă pentru tulburarea ordinii și liniștii publice.
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimat, instanța reține că art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Din perspectiva individualizării sancțiunilor contravenționale, instanța reamintește că este de principiu faptul că o sancțiune se aplică începând cu minimul său legal și doar în cazul în care se rețin circumstanțe agravante, ea poate fi majorată.
În cauza de față, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 300 lei, orientată spre minimul prevăzut de legea specială, . Astfel, pentru fapta de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 2 pct.25 din L 61/1991 limita minimă a amenzii este de 200 lei, iar pentru refuzul de a da informații cu privire la identitatea sa, faptă prevăzută de pct.31 al aceluiași articol, limita inferioară a amenzii este de 100 lei.
Astfel, în raport de împrejurările cauzei, care prezintă un grad mic de pericol social, de faptul că prin modul în care a procedat petenta nu a urmărit un scop ilegitim, și ținând cont și de împrejurările săvârșirii faptei – petenta se afla la masă cu mai mulți prieteni, glumind și discutând – instanța apreciază că sancțiunea cu amendă de 300 lei, în total, este justificată, reprezentând sancțiunea minimă ce putea fi aplicată.
În consecință, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petenta A. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. - Poliția Municipiului G. –, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 13.10.2013 menținând sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petenta A. C., CNP –_, domiciliată în G., ..55, .,în contradictoriu cu I. G.- Poliția Municipiului G., cu sediul în G., .,împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 13.10.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.Apelul se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată astăzi, 12.09.2014, în ședință publică.
P.,GREFIER,
Red.A.A.S./Dact.G.M./5 ex./29.09.2014.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 06/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2014.... → |
|---|
