Plângere contravenţională. Sentința nr. 9407/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9407/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 21298/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9407/2014
Ședința Publică din data de 26.09.2014
Președinte – C. M.
Grefier – P. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de petentul G. A. G. cu domiciliul în G., .. 14, ., județ G. în contradictoriu cu intimata I.P.J. G. cu sediul în G., ., județ G., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12.09.2014, 19.09.2014 și apoi la data de 26.09.2014 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea depusă pe rolul Judecătoriei G. la data de 03.12.2013 având ca obiect plângere contravențională, petentul G. A. G. a solicitat anularea procesului – verbal de constatare a contravenției . nr_ din data de 11.11.2013 și exonerarea sa de plata amenzii în cuantum de 160 de lei și de la sancțiunea complementară de reținere a două puncte penalizare.
În motivarea cererii sale petentul a arătat că în data de 11.11.2013, conducând autoturismul marca Chevrolet, cu număr de înmatriculare_, a fost oprit de un echipaj de poliție în G., pe .-a legitimat comunicându-i că este un control de rutină. Arată petentul că, deși i-a explicat agentului constatator că se grăbește, acesta nu i-a comunicat un alt motiv al opririi și l-a făcut să aștepte circa 30 de minute până să-i înmâneze procesul verbal de constatare a contravenției . nr_ prin care a fost sancționat pentru nepurtarea centurii de siguranță, fără a-i acorda posibilitatea de a face obiecțiuni. A mai arătat petentul că în mașină cu el se afla și logodnica lui, care a fost sancționată pentru aceeași contravenție.
În drept, petentul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
Pentru dovedirea pretențiilor sale petentul a propus administrarea probei cu înscrisuri, arătând că nu are nici un alt mijloc de probă și că intimata este cea care trebuie să probeze cele consemnate în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Deși legal citată, intimata nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a admis și a administrat proba cu înscrisuri: proces verbal . nr_ original (f.4) și copie (f.21), dovada comunicării procesului – verbal de constatare a contravenție (f.5), raportul agentului constatator (f.19).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 11.11.2013 petentul G. A. G. a fost oprit pe Bulevardul Milcov în G. de către un echipaj de poliție. Petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal contravențional . nr_ pentru fapta prevăzută de art 108 alin 1 lit a pct 3 din OUG 195/2002 forma în vigoare la data încheierii procesului verbal contravențional, respectiv nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. În acest sens, instanța reține că nici petentul nu a învederat aspecte de nelegalitate a procesului verbal, criticile sale vizând exclusiv netemeinicia acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agent sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Astfel, din raportul agentului constatator reiese că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art 108 alin 1 lit a pct 3 din OUG 195/2002, forma în vigoare la data încheierii procesului verbal contravențional.
Întrucât petentul a propus nicio probă din care să reiasă o situație de fapt distinctă de cea consemnată în procesul verbal, instanța apreciază că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, procesul verbal fiind temeinic întocmit, iar cele reținute în cuprinsul acestuia corespund adevărului.
Pentru aceste motive, instanța urmează a respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. A. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de petentul G. A. G., CNP_, cu domiciliul în G., .. 14, ., județ G. în contradictoriu cu intimata I. G. cu sediul în G., ., județ G. împotriva procesului – verbal . nr_.
Cu apel în 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi 26.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. C.M./Dact. P.D./5 ex./08.10.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 1836/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2699/2014.... → |
|---|
