Pretenţii. Sentința nr. 6438/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6438/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 8170/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6438
Ședința publică de la 17 Iunie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect pretenții formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 114 în contradictoriu cu pârâții P. V. și P. E..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 10.06.2014 și apoi la 17.06.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 15.04.2013 sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 114 G. a solicitat obligarea pârâților P. E. și P. V. la plata sumei de_,76 lei din care suma de 7652,86 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și suma de 4202,70 lei cu titlu de penalități.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâții nu a achitat în mod sistematic cheltuielile de întreținere aferente locuinței lor, deși au fost notificați în acest sens.
A invocat și faptul că părțile au încheiat în anul 2010 un acord de mediere pe care însă nu l-au respectat decât în parte, prin manifestarea de voință din acord înțelegând să recunoască datoriile din 2006 și până în 2010.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 230/2007, Legea nr. 114/1996, HG 1275/2000, normele de aplicare ale Legii nr. 230/2007.
A solicitat reclamanta judecarea cauzei și în lipsa sa potrivit dispozițiilor art. 411 NCPC.
În susținerea cererii sale, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: fișa de cont pentru operațiuni diverse, statutul asociației, desfășurătorul de calcul pentru debit și penalități, listele de cheltuieli, procesul verbal de stabilire penalități (filele 4-96).
În procedura regularizării prevăzută de art. 200 NCPC, la solicitarea instanței, reclamanta a depus la dosar dovada calității de reprezentant a administratorului societății și procesul verbal de stabilire a penalităților și a precizat că sumele solicitate sunt datorate din 2006 și până în prezent, cu luarea în considerare a acordului de mediere semnat de părți la 16.11.2010.
A mai depus la dosar înscrisuri în dovedirea cererii (filele 105-184).
Legal informată cu privire la cererea reclamantei în procedura prealabilă prevăzută de art. 201 NCPC, pârâta P. E. a formulat întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a ei și a soțului său, întrucât reclamanta nu ar fi făcut dovada că ei sunt proprietarii apartamentului pentru care se solicită cheltuielile de întreținere.
De asemenea, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele scadente anterior perioadei de 3 ani,
Pe fondul cererii, a precizat faptul că reclamanta nu și-a dovedit pretențiile, listele de plată cuprinzând mai multe ilegalități și încărcări duble la plată, fără ca fișele de cont să fie contrasemnate de președintele asociației.
A invocat faptul că a plătit în anul 2013 mai mult decât datora și a solicitat să-i fie restituită suma de 500 lei achitată în plus ca plată nedatorată, întrucât, în opinia sa, este la zi cu plățile către Asociație. A arătat că a formulat și o plângere la Primăria mun. G. la care nu i s-a răspuns. Cu referire la acordul de mediere, a precizat că doar ea l-a semnat întrucât este singura proprietară a apartamentului și că acordul a fost parțial respectat, în sensul că debitul din acord a fost achitat.
A menționat că a formulat mai multe plângeri că este încărcată la căldură și la apă caldă și deși au montat repartitoare, costurile nu s-au redus, iar apa caldă trebuie lăsată 45 de minute pentru a se încălzi. A invocat și faptul că soțul său a făcut două infarcturi în cursul anilor 2009 și 2010 și că a suferit de pe urma reducerii veniturilor din anul 2010.
A solicitat cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat art. 205 și urm. NCPC.
În susținerea poziției sale, a depus la dosar înscrisuri: cereri, petiții, sesizări, chitanțe (filele 195-208).
Pârâtul P. V. nu a depus la dosar nicio poziție procesuală, fiind decăzut din dreptul de a formula apărări și propune probe.
Reclamanta a formulat la rândul său răspuns la întâmpinare prin care a invocat faptul că a procedat la recalcularea penalităților pe ultimii 3 ani și a arătat că și în prezent, respectiv la data de 21.01.2014 pârâta datorează suma de 7318,13 lei cu titlu de cheltuieli întreținere restante.
A invocat faptul că pârâta cu rea credință nu și-a achitat cheltuielile de întreținere deși a avut resurse materiale, soțul său beneficiind de o pensie militară de aproximativ 3000 lei.
A precizat cuantumul pretențiilor sale la suma de 9997,83 lei din care suma de 7318,13 lei reprezintă cheltuieli de întreținere pentru perioada mai 2006 – decembrie 2014 și suma de 2679,70 lei reprezentând penalități pentru perioada martie 2010 – decembrie 2013.
A anexat acestor precizări înscrisuri (filele 217-317).
Pentru primul termen, reclamanta a mai depus un înscris prin care a invocat faptul că montarea de repartitoare a fost alegerea proprietarilor membri ai asociației și că societatea care le-a montat s-a ocupat și de citirea contoarelor, nu asociația, astfel că nu i se poate reproșa acesteia activitatea acelei societăți.
La primul termen de judecată cu părțile legal citate, reclamanta a precizat și faptul că a perceput penalități potrivit Codului Fiscal, fără a se încheia un proces verbal în acest sens.
Pentru termenul din 08.04.2014, la solicitarea instanței, Primăria mun. G. a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare nr._/1992 privind apartamentul în discuție, în care figurează ca și proprietari numiții B. V. și B. S..
Pentru același termen de judecată reclamanta a depus la dosar procesul verbal de stabilire a penalităților din 28.06.2010 (file 18 vol II), iar pârâta a formulat o . precizări prin care a invocat faptul că reclamanta a solicitat să-i fie achitate cheltuieli de judecată până în decembrie 2014, ceea ce nu poate fi admis. A solicitat de asemenea proba cu expertiza tehnică contabilă pentru a se verifica modul în care au fost facturate serviciile prestate și au fost repartizate cotele de cheltuieli. A invocat că facturile de căldură au fost încărcate în mod abuziv și că în luna august 2009 a fost obligată să achite o cantitate nepotrivit de mare de apă curentă.
A indicat și obiectivele expertizei pe care le-a solicitat a fi avute în vedere de instanță și a formulat cerere de ajutor public judiciar în ceea ce privește onorariul de expert.
A anexat înscrisuri (filele 26-31 vol II).
La termenul din 08.04.2014, pârâta a depus la dosar certificatul de moștenitor după B. V., tatăl său, certificat din care rezultă că este proprietară pe cel puțin cota de ½ parte din apartamentul nr. 6 din G., .. 3, parter (file 42 vol II).
Instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru unele dintre sume.
La termenul din 03.06.2014, instanța a calificat cererea pârâtei de a-i fi achitată suma de 500 lei ca o cerere reconvențională, care a fost timbrată corespunzător la acest termen de judecată.
La același termen de judecată, pârâta reclamantă reconvențională a renunțat la proba cu expertiza contabilă și la cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata onorariului expert.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Acțiunea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Instanța este competentă să soluționeze cauza în temeiul art. 94 alin. 1 lit. j NCPC și art. 107 NCPC.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit certificatului de moștenitor nr. 178/22.09.1998 (fila 42 vol II), pârâta P. E. este unul din proprietarii apartamentului nr. 6 din G., .. 3, parter, jud. G., spațiu pe care l-a folosit și pentru care avea îndatorirea de a achita cota parte ce îi revine din cheltuielile de întreținere
Conform înscrisurilor depuse de reclamantă la dosarul cauzei după precizarea câtimii obiectului acțiunii, în perioada martie 2010 – decembrie 2013, pârâta a înregistrat restanțe la plata cheltuielilor de întreținere în cuantum de 7718,13 lei (filele 217 – 219 vol I).
De asemenea, în perioada martie 2010 – decembrie 2013, pârâta a acumulat penalități de întârziere în cuantum de 2679,70 lei lei (filele 217-219 vol I).
Pârâta a făcut în cursul anului 2013 mai multe plăți în contul datoriei, plăți ce au fost cuprinse în tabelul de calcul de la filele 217 – 219 vol I. Singura plată care nu a fost cuprinsă în tabel dar care a fost avut în vedere de către reclamantă o dată cu precizarea pretențiilor este suma de 400 lei achitată la data de 21.01.2014.
Pârâta nu a făcut nicio dovadă că după data de 21.01.2014 a mai achitat reclamantei și alte sume de bani.
Pârâta a încheiat la data de 16.11.2010 un acord de mediere cu reclamanta pentru suma de 4506,72 lei reprezentând restanțe la întreținere - 3023,72 lei și penalități – 1483 lei, pe care l-a respectat în parte, respectiv cu privire la debitul principal.
Pârâta nu a făcut dovada că ar fi contestat în scris lunar conținutul listelor de plată afișate de reclamantă însă s-a adresat mai multor instituții, inclusiv reclamantei, cu memorii repetate referitoare la calitatea serviciilor de furnizare a agentului termic și a apei calde.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 NCPC, excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți, instanța o va admite în ceea ce îl privește pe pârâtul P. V. și o va respinge în ceea ce o privește pe pârâta P. E., după cum urmează:
Conform art. 46 din Legea nr. 230/2007, „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”.
Potrivit art. 32 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin HG 1588/2007, “toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este cel care pornește acțiunea, acestuia îi revine sarcina de a justifica atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă.
Raportând dispozițiile legale mai sus invocate la obiectul cauzei, instanța reține că nu poate avea calitate procesuală pasivă decât proprietarul apartamentului cu privire la care au fost calculate cotele de întreținere.
Or, calitatea procesuală pasivă a pârâtei P. E. a fost dovedită cu certificatul de moștenitor nr. 178/22.09.1998 (fila 42 vol II), în timp ce pârâtul P. V., care este soțul pârâtei, nu are decât calitatea de tolerat în imobil și nu are nicio obligație legală directă față de reclamantă .
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. V. și va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. E..
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 NCPC, excepția prescripției dreptului la acțiune ale reclamantei cu privire la sumele scadente anterior datei de 15.01.2010 instanța o va respinge după cum urmează:
Conform precizărilor depuse o dată cu răspunsul la întâmpinare și reiterate o dată cu concluziile pe fond, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 9997,83 lei din care suma de 7318,13 lei reprezintă cheltuieli de întreținere pentru perioada mai 2006 – decembrie 2014 și suma de 2679,70 lei reprezentând penalități pentru perioada martie 2010 – decembrie 2013.
Potrivit art.1, alin.1 și art.3, alin.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar termenul prescripției este de 3 ani.
De asemenea, potrivit art.7 alin.1 și 2, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Instanța constată din înscrisurile depuse de reclamantă că, deși aceasta a solicitat cheltuieli de întreținere începând cu 2006, în realitate acestea apar ca fiind achitate de pârâtă în integralitate până la nivelul lunii decembrie 2011.
Deci, în realitate suma solicitată de reclamantă privește debitul aferent perioadei ianuarie 2012 – decembrie 2013 și penalitățile aferente perioadei martie 2010 – decembrie 2013, or aceste sume au devenit scadente în termenul de prescripție de 3 ani.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru sume scadente anterior datei de 15.01.2010.
Pe fondul cererii, în drept, potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile comune mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, în temeiul art. 49 din același text normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca această sumă să poată depăși suma la care s-a aplicat.
Potrivit proceselor verbale ale adunării generale a Asociației de P. nr. 114 (filele fila 18 vol II), asociația a stabilit aplicarea unui sistem propriu de penalități pe zi de întârziere variabil, în conformitate cu prevederile Codului Fiscal, fără a depăși suma la care se aplică penalitățile, pentru debitele restante, sistem care se încadrează în prevederile legale aplicabile.
Trebuie subliniat că, potrivit art. 12, alin. A, lit. d din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, proprietarii au dreptul să conteste sumele de plată afișate în termen de 10 zile de la afișare. În lipsa acestei contestări, legea prezumă că sumele au fost acceptate, astfel că nu se poate admite, în prezent, o nouă punere în discuție a cuantumului lor.
Instanța observă că pârâta nu a contestat în termenul legal listele de plată afișate de reclamantă, în condițiile art. 12, alin. A, lit. d din HG nr. 1588/2007.
Din fișa de cont analitic depusă de reclamantă, instanța constată că pârâta a făcut plăți în contul datoriei dar nu de natură a acoperi întreg debitul datorat.
Astfel, rezultă că deși reclamanta a solicitat suma de 7318,13 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada 2006 - decembrie 2013, în realitate această sumă acoperă perioada restantă ianuarie 2012 – decembrie 2013, motiv pentru care instanța va admite cererea înaceste limite.
Ca urmare a analizării întregului material probator, instanța constată că pretențiile reclamantei sunt în parte întemeiate, astfel că va da efect dispozițiilor legale aplicabile.
Cu referire la apărările pârâtei în sensul că în mod abuziv au fost încărcate facturile la apă și agent termic, instanța va reține că nu Asociația a fost cea care a furnizat serviciile contestate și nici cea care a emis facturile respective. Mai mult, repartitoarele au fost citite de o societate specializată în acest sens, iar datele au fost prelucrate tot de aceasta, ca atare nu se poate reține o culpă a reclamantei în preluarea sumelor indicate de această societate.
Situația personală a pârâtei, care de altfel nu a fost dovedită cu nici un mijloc de probă, este lipsită de relevanță în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor de plată a cheltuielilor de întreținere, aceasta putând cel mult beneficia de eventualele subvenții acordate de autoritățile locale, în măsura în care îndeplinea condițiile specificate.
Mai mult, pârâta, deși a formulat mai multe critici la adresa conținutului listelor de plată nu a înțeles să mai susțină proba cu expertiza contabilă, care ar fi putut evidenția eventualele erori de calcul, motiv pentru care instanța va reține ca dovedite pretențiile reclamantei însă nu și apărările pârâtei.
Instanța are în vedere și faptul că majoritatea apărărilor pârâtei vizează perioade anterioare celei ce face obiectul cauzei, respectiv anii 2008 – 2010, or cheltuielile aferente acestei perioade au fost deja recunoscute și achitate de pârâtă, în acest sens fiind încheiat acordul de mediere din 16.11.2010 și fiind depuse chitanțele de plată.
Cu referire la cererea reconvențională formulată de pârâta P. E., de restituire a sumei de 500 lei, instanța o găsește neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din fișa de cont depusă de reclamantă la dosar și din tabelul de calcul al penalităților, este real că pârâta a făcut în cursul anului 2013 plăți în cuantum de 2900 lei, însă aceste plăți au acoperit sumele restante din perioada 2010 – 2011, revenind creditorului prerogativa de a stabili regulile imputației plății.
În mod evident, aceste plăți au fost evidențiate de reclamantă în fișa de cont a apartamentului pârâtei (filele 220-226), însă pârâta continuă să aibă restanțe de 7318,13 lei și în nici un caz nu este la zi cu plățile cum a afirmat.
În aceste condiții, instanța va reține că reclamanta nu a încasat în plus de la pârâta reclamantă reconvențională suma de 500 lei și ca atare nu se impune restituirea acesteia.
În consecință, instanța urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. V., să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. E. și să respingă excepția prescripției dreptului la acțiune.
De asemenea, va admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 114 în contradictoriu cu pârâta P. E. pentru suma de 9997,83 lei dintre care 7318,13 lei reprezintă cheltuieli de întreținere pentru perioada ianuarie 2012 – decembrie 2013 iar suma de 2679,70 lei reprezintă penalități, calculate pentru perioada martie 2010- decembrie 2013.
Totodată va respinge cererea reconvențională formulată de P. E. în contradictoriu cu Asociația de Proprietari pentru suma de 500 lei.
În temeiul art. 453 alin. 2 NCPC, constatând că pârâta P. E. a căzut în pretenții, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, conform chitanței nr._/07.05.201
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. V., invocată de acesta prin întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată de ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 114 în contradictoriu cu pârâtul P. V., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. E., invocată de aceasta.
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, invocată de pârâtă.
Admite în parte acțiunea precizată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 114 cu sediul în G., ., ., parter, jud. G., în contradictoriu cu pârâta P. E., cu domiciliul în G., .. 3, ., jud. G..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9194,84 lei din care 7318,13 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante pentru perioada ianuarie 2012 – decembrie 2013 iar 2679,70 lei reprezintă penalități de întârziere calculate în perioada 02.05.2010 – 22.01.2014.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantei ca neîntemeiate.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de P. E. în contradictoriu cu ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 114.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cu titlu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, conform chitanței nr._/07.05.2014.
Numai cu drept de apel, în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. BRUMĂElena B.
RED.OB/TEH.EB/5EX/16.07.2014 .>Acest
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3825/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
