Acţiune în constatare. Sentința nr. 472/2013. Judecătoria GHEORGHENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 472/2013 pronunțată de Judecătoria GHEORGHENI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 73/234/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 472/2013
Ședința publică de la 28 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R. P.
Grefier R.-A. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. V. C. SRL G. și pe pârâtul M. G., având ca obiect „acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința din 21 martie 2013, iar susținerile părților sunt consemnate în încheierea din acea zi, parte integrantă a prezentei hotărâri.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G. la data de 17 ianuarie 2013, reclamanta S.C. V. C. S.R.L. cu sediul în municipiul G., ., ., prin administrator judiciar GENERAL MIR CONSULT SPRL cu sediul în municipiul Târgu M., ., nr. 6, ., a formulat acțiune în constatare, în contradictoriu cu M. G. prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constatate că autovehiculele cu numărul de înmatriculare_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UU4201461T01022919,_, având nr. de identificare_ și_ . având nr. de identificare UZ9113PSFVDST1052 nu mai există în natură, și prin urmare, să oblige pe pârât să radieze aceste autovehicule din evidența Direcției de taxe și impozite locale.
În motivarea cererii reclamanta arată că are ca obiect de activitate, în principal, transport și exploatare material lemnos. Pentru desfășurarea unor asemenea activități reclamanta are nevoie de multe autovehicule care trebuie întreținute, iar cele vechi trebuie schimbate. Din când în când, arată reclamanta, cumpără mașini noi pentru înlocuirea celor vechi.
Mașinile care nu mai pot fi utilizate în scopul desfășurării activităților menționate sunt dezmembrate, în scopul obținerii unor piese de schimb, care eventual mai pot fi utilizate la alte mașini.
Mașinile dezmembrate, arată reclamanta, nu mai există în natura lor, nu se circulă cu ele pe drumurile publice, nici nu sunt utilizate la vreun scop anume. Cu toate că a notificat în mai multe rânduri M. G. despre faptul că autovehiculele în cauză au fost dezmembrate în conformitate cu prevederile OG nr.82/2000, pârâta, în continuare a dorit să perceapă taxele și impozitele aferente acestor mașini.
Consideră reclamanta că dacă un lucru nu există în materialitatea sa, atunci nici nu trebuie plătite impozite și taxe după acesta.
Pentru aceste motive, solicită instanței să constate că autovehiculele cu nr.de înmatriculare_ ,_ ,_ ,_ nu mai există în natură, fiind dezmembrate încă din martie 2012, și prin urmare, să dispună obligarea pârâtei la radierea autovehiculelor respective din evidența lor de impozite și taxe.
În drept, reclamanta invocă prevederile art.109, art. 111 și art. 112 C..
În probațiune, a solicitat admiterea probelor cu înscrisuri și martori.
Anexat cererii de chemare în judecată a fost depusă declarația pe proprie răspundere cu nr. de înregistrare 55/30.03.2012, precum și actele autovehiculelor.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței, dar a depus întâmpinare, la data de 19 februarie 2013.
Prin întâmpinare, pârâtul solicită instanței să dispună admiterea excepției necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere privind obligarea la radierea din evidența fiscală; admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, precum și respingerea acțiunii ca nefondată, formulată în frauda legii fiscale.
Referitor la excepția necompetenței materiale a judecătoriei cu privire la capătul de cerere privind obligarea Municipiului G. la radierea din evidența fiscală, pârâtul arată că în temeiul prevederile art. 291 al legii 571/2003 privind Codul fiscal, este îndreptățit să stabilească, controleze și colecteze impozitele și taxele locale, ca „autoritate publică”, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar radierea din evidența fiscală a unei mase impozabile presupune un act administrativ așa cum este definit în art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 41 al O.G. 92/2003: „actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale”. Arată pârâtul că, întrucât potrivit celor mai sus menționate, cererea reclamantei are evident o natură administrativă, devine incident art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie competența instanței de contencios administrativ pentru a soluționa orice acțiuni formulate de persoana care „se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Legat de la excepția inadmisibilității acțiunii, pârâtul susține că scopul acțiunii formulate reprezintă scoaterea/radierea din baza de impunere a autovehiculelor cu număr de înmatriculare_ ,_ ,_ ,_ care, potrivit cu cele declarate de reclamantă au fost dezmembrate. Arată pârâtul că această operațiune de radiere are loc în cadrul unei proceduri administrative, reglementate expres prin prevederile art. 264 al Legii 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv prin pct. 116-127 al Normelor metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG. 44/2004. Susține că față de primul capăt al prezentei cereri, prin care reclamanta dorește să se constate că autovehiculele cu număr de înmatriculare_ ,_ ,_ ,_ nu mai există, reclamanta are posibilitatea de a formula o cerere de asigurare a dovezilor, în condițiile art. 235 C.proc.civ., (potrivit căruia oricine are interes să constate de urgență starea unor lucruri, mobile sau imobile, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor), urmând ca, pe cale administrativă să valorifice aceste dovezi în susținerea cererii de radiere. Aceste aspecte rezultă și din cuprinsul Deciziei ICCJ nr. 8230 din 18 noiembrie 2011.
Apreciază pârâtul că reclamanta are în mod concret deschisă calea unei acțiuni în contencios administrativ, prin care poate contesta refuzul administrației, în scopul valorificării dreptului pretins.
Din aceste motive, pentru a nu se aduce atingere principiului subsidiarității acțiunii în constatare față de cererea de realizare dreptului, instituit în art. 111, teza a doua a C.proc.civ, pârâtul consideră că se impune respingerea acțiunii.
Referitor la fondul acțiunii afirmă pârâtul că societatea reclamantă prin adresa nr. 51/29.02.2012, înregistrată la Serviciul financiar al Municipiului G. sub nr._/29.02.2012, a invocat faptul dezmembrării autotractorului_, a autotractorului_, a semiremorcii_, respectiv a semiremorcii_ . Interpretând declarația drept cerere de scoatere din evidența fiscală a vehiculelor în cauză, Organul fiscal local, prin adresa nr._/09.03.2012 a solicitat, actele justificative prevăzute de normele legale în vigoare. D. răspuns la solicitarea formulată, societatea reclamantă a depus Declarația pe propria răspundere nr. 55/30.03.2012, din care lipsește cu desăvârșire mențiunea privind imposibilitatea prezentării actului de dezmembrare, așa cum este impusă în pct. 122, alin. (2) al HG 44/2004, cu privire la art. 264 din Legea 571/2003.
Pentru aceste motive, prin Decizia nr._/31.05.2012, comunicată la data de 07.06.2012, organul fiscal a respins solicitarea de radiere din evidența fiscală a vehiculelor în cauză și a menținut obligația de plată a impozitului aferent. Față de acest refuz, calea legală de atac, arată pârâtul, este cea prevăzută în art. 205 și urm. din O.G. 92/2003, respectiv art. 8 al Legii 554/2004, și nicidecum prezenta „acțiune în constatare”.
Solicită pârâtul a se reține, că radierea/scoaterea vehiculului în cauză din evidența fiscală are loc în condițiile art. 264 al Legii 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv al pct. 116-127 al Normelor metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG. 44/2004. Potrivit prevederilor art. 264 din Legea 571/2003, privind Codul Fiscal, și al pct. 122 din H.G. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, scăderea de la plata impozitului se face prin prezentarea unui document din care să reiasă că mijlocul de transport a fost dezmembrat, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 82/2000, respectiv a certificatului de distrugere eliberat de operatorul economic în temeiul art. 51 din actul normativ menționat. Contribuabilul nu a făcut dovada dezmembrării vehiculului în cauză prin certificat de distrugere prevăzut de lege, respectiv nu s-a conformat celor solicitate prin adresa nr._/2012. Menționează pârâtul că, în condițiile O.G. nr. 82/2000 privind autorizarea agenților economici care desfășoară activități de reparații, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucție a vehiculelor rutiere, precum si de dezmembrare a vehiculelor uzate, această activitate de dezmembrare poate fi efectuată de societățile comerciale doar pe baza autorizației tehnice de funcționare, iar reclamanta nu a făcut nici dovada deținerii unei astfel de autorizații în susținerea declarației privind dezmembrarea în condițiile legii a autovehiculului.
Potrivit celor de mai sus, pârâtul consideră că se poate lesne reține culpa societății reclamante, care nu s-a conformat procedurilor legale și dorește realizarea dreptului pretins pe cale judecătorească.
În drept, pârâtul a înțeles să invoce Codul de procedură civilă, Legea 554/2004, Legea 571/2003, O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, HG 44/2004;
Anexat întâmpinării au fost depuse în xerocopie înscrisuri.
La termenul din 21 martie 2013, reprezentanta reclamantei a depus o cerere prin care solicită instanței să ia act de renunțarea la al doilea capăt de cerere care formează obiectul prezentului dosar, și anume obligarea pârâtei la radierea autovehiculelor în cauză din evidența de taxe și impozite locale ale acesteia, solicitând a se continua judecata doar cu privire la constatarea inexistenței dreptului de proprietate cu privire la autovehiculele cu numerele de înmatriculare_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UU4201461T01022919,_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UZ9113PSFVDST1052.
Instanța, având în vedere că s-a făcut solicitare de renunțare la capătul de cerere privind obligarea la radierea din evidența fiscală, a luat act de aceasta, a constatat că excepția necompetenței materiale invocată de pârât cu privire la acest capăt de cerere a rămas fără obiect, și a pus în discuție excepția inadmisibilității petitului constând în solicitarea de a se constata că autovehiculele cu numerele de înmatriculare_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UU4201461T01022919,_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UZ9113PSFVDST1052, nu mai există în natură.
Reprezentanta reclamantei având cuvântul cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, a solicitat respingerea excepției, deoarece reclamanta a cerut a se constata că nu are drept de proprietate asupra autovehiculelor, considerând că o asemenea cerere se poate exercita prin acțiunea în constatare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității formulării acțiunii în constatare, întemeiată pe prevederile art. 111 Cod de procedură civilă, în condițiile în care partea are la îndemână realizarea dreptului, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta solicită instanței să constate că autovehiculele cu numerele de înmatriculare_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UU4201461T01022919,_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UZ9113PSFVDST1052, nu mai există în natură, ulterior solicitând a se constata că nu are drept de proprietate asupra acestora ca urmare a inexistenței lor în natură.
Or, instanța apreciază că acțiunea reglementată de art. 111 Cod de procedură civilă, este acea acțiune prin care reclamantul solicită instanței să constate existența unui drept al său, pe cale acestei acțiuni se poate cere doar constatarea existenței sau inexistenței unui drept nu și a unui fapt.
De asemenea, art. 111 teza a II-a Cod de procedură civilă prevede că acțiunea în constatare are un caracter subsidiar față de acțiunea în realizare și va fi respinsă dacă reclamantul are la îndemână o acțiune în realizarea dreptului.
În speța dedusă judecății instanța constată că, fața de dispozițiile art. 264 din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal și a pct. 122 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, care prevăd că „pentru mijlocul de transport pentru care contribuabilul nu mai poate face dovada existenței fizice, scăderea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se face prin prezentarea unui document din care să reiasă că mijlocul de transport a fost dezmembrat, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 82/2000 privind autorizarea agenților economici care desfășoară activități de reparații, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucție a vehiculelor rutiere, precum și de dezmembrare a vehiculelor uzate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2003, cu modificările ulterioare.
În lipsa documentului prevăzut mai sus, contribuabilul care nu mai poate face dovada existenței fizice a mijlocului de transport cu care figurează înregistrat în evidențele compartimentului de specialitate al autorităților administrației publice locale va prezenta o declarație pe propria răspundere din care să rezulte elementele de identificare a contribuabilului și a mijlocului de transport respectiv, documentul prin care a dobândit acel mijloc de transport, împrejurările care au condus la pierderea acestuia”, reclamanta are la îndemână această procedură specială, reglementată de normele legale enunțate anterior.
Prin urmare, considerându-se nedreptățită de Decizia nr._/31.05.2012 (f. 24) emisă de M. G., serviciul financiar, reclamanta ar fi avut la îndemână procedura reglementată de art. 205 și următoarele din O.G. nr. 92/2003, așa cum se arată chiar și în cuprinsul deciziei, putând formula contestație împotriva acesteia, fără a se adresa instanței cu o acțiune în constatare.
Pe de altă parte, instanța apreciază că nimic nu împiedică reclamanta să solicite, din nou, radierea autoturismelor din evidențele Direcției de taxe și impozite locale, prezentând documentele prevăzute de art. 264 din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal și a pct. 122 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Solicitarea reclamantei de constatare a inexistenței dreptului de proprietate cu privire la autovehiculele cu numerele de înmatriculare_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UU4201461T01022919,_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UZ9113PSFVDST1052 este fondată pe inexistența acestora în natură și în condițiile inadmisibilității unei acțiuni privind constatarea unei stări de fapt reprezentată de inexistența în natură a unor autovehicule, analiza aspectului subsidiar privind inexistența dreptului de proprietate, derivat din aspectul principal privind inexistența autovehiculelor în natură, este de prisos.
Pentru aceste considerente, față de faptul că reclamanta are la îndemână posibilitatea promovării unei acțiuni în realizarea dreptului, precum și față de faptul că este inadmisibilă constatarea unei stări de fapt, instanța va admite excepția inadmisibilității petitului constând în solicitarea de a se constata că autovehiculele cu numerele de înmatriculare_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UU4201461T01022919,_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UZ9113PSFVDST1052, nu mai există în natură.
Ca urmare a admiterii acestei excepții, va respinge ca inadmisibil petitul constând în solicitarea de a se constata că autovehiculele cu numerele de înmatriculare_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UU4201461T01022919,_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UZ9113PSFVDST1052, nu mai există în natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității petitului constând în solicitarea de a se constata că autovehiculele cu numerele de înmatriculare_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UU4201461T01022919,_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UZ9113PSFVDST1052, nu mai există în natură.
Respinge ca inadmisibil petitul constând în solicitarea de a se constata că autovehiculele cu numerele de înmatriculare_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UU4201461T01022919,_, având nr. de identificare_,_, având nr. de identificare UZ9113PSFVDST1052, nu mai există în natură, petit formulat de reclamanta S.C. V. C. S.R.L. cu sediul în municipiul G., ., ., prin administrator judiciar GENERAL MIR CONSULT SPRL cu sediul în municipiul Târgu M., ., nr. 6, . în contradictoriu cu pârâtul M. G. cu sediul în municipiul G., Piața Libertății, nr. 27, jud. Harghita.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Martie 2013.
Președinte, V. R. P. | ||
Grefier, R.-A. H. |
R.H. 28 Martie 2013
Red. V.R.P./15 aprilie 2013
Tehnored. R.H./15 aprilie 2013
4 ex./2
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 874/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 952/2013.... → |
|---|
