Plângere contravenţională. Sentința nr. 544/2013. Judecătoria GHEORGHENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 544/2013 pronunțată de Judecătoria GHEORGHENI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 297/234/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 544/2013
Ședința publică din 22 aprilie 2013
Completul compus din:
JUDECĂTOR - A.-M. F. – președintele instanței -
Grefier Z. K.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul B. L. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HARGHITA, având ca obiect plângere contravențională, în care pentru azi s-a fixat termen în vederea soluționării cererii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 18 aprilie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din aceea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând constată
Prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ /14.02.2013, petentul B. L., a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HARGHITA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ din data de 30.01.2013.
În motivarea plângerii, petentul arată că la data de 30.01.2013, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, ducând o cunoștință la spitalul din municipiul G., a fost oprit de organele de control ale poliției, care i-au adus la cunoștință că a călcat cu roțile din stânga ale autoturismului, linia continuă, motiv pentru care îi va fi suspendat permisul de conducere.
Petentul a susținut că în fața mașinii pe care o conducea, circula un autovehicul de teren, al cărui șofer vorbea la telefon și mergea foarte încet, ceea ce i-a creat petentului impresia că șoferul mașinii din față încerca să oprească vehiculul pe partea dreaptă a drumului pentru a-și continua discuția telefonică, observând totodată că mașina din față s-a urcat cu roțile din dreapta pe zăpada care era măturată de pe șosea spre marginea drumului.
Petentul a susținut că a fost nevoit să ocolească mașina din față și că prin această manevră a călcat cu roțile din stânga linia continuă.
De asemenea, petentul în motivarea plângerii a arătat că, în momentul în care a solicitat să înscrie în procesul verbal obiecțiunile pe care le avea, agentul constatator s-a enervat, i-a luat procesul verbal și a plecat, spunându-i petentului că nu îi înmânează actul sancționator, deoarece are termen de 30 de zile pentru a i-l comunica și i-a înmânat dovada înlocuitoare a permisului de conducere.
Având în vedere comportamentul agentului constatator, petentul a apreciat că acesta a încălcat prevederile art. 26 alin. 1 din OG 2/2001, care prevăd obligația agentului constatator de a înmâna procesul verbal contravenientului dacă acesta este de față, în timp ce termenul de 30 de zile de la comunicare curge numai în situația în care contravenientul refuză semnarea procesului verbal.
Petentul a susținut că procesul verbal de constatare a contravenției este lovit de nulitate absolută din cauză că nu s-au respectat de către agentul constatator disp. art. 26 al. 1 din O.G. 2/2001.
Petentul a susținut că nu este vinovat de săvârșirea nici unei contravenții, deoarece manevra efectuată nu a fost o depășire în înțelesul dat de O.U.G. 195/2002, deoarece depășirea presupunea efectuarea manevrei de ocolire a autovehiculului din față datorită diferenței de viteză dintre cele două vehicule, în timp ce ocolirea unui vehicul staționat sau în curs de oprire fără a pătrunde pe celălalt sens, nu poate fi considerată depășire.
De asemenea, petentul a susținut că un alt motiv de nulitate expres prevăzut de art. 16 alin. 7, din O.G. 2/2001, este refuzul agentului constatator de a-i permite petentului să înscrie în procesul verbal obiecțiunile avute.
Petentul, a susținut că este conducător auto profesionist, iar prin aplicarea sancțiunii contravenționale a fost pus în imposibilitatea de a-și exercita meseria.
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce invocând în apărarea sa dispozițiile art. 21 al. 3 din O.G. 2/2001, susținând că fapta săvârșită are un grad redus de pericol social și a fost săvârșită fără intenție.
În dovedirea plângerii contravenționale, petentul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând: procesul verbal de contravenție contestat, dovada de înlocuire a permisului de conducere, adeverință de venit precum și o caracterizare a petentului, de la locul de muncă, solicitând completarea probatoriului cu declarația martorului V. A.-Lorand.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea, pe disp. art. 26, 21 din O.G.2/2001, OUG 195/2002.
În conformitate cu dispozițiile art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal contestat, invocând, în drept, prevederile art. 115 – 118 Cod de procedură civilă și prevederile O.G. 2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că petentul a fost sancționat contravențional întrucât la data de 30.01.2013, orele 14:55, în timp ce se deplasa cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . municipiul G. a depășit autovehiculul cu număr de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „ depășire interzisă” și pe marcaj longitudinal continuu, motiv pentru care i s-a aplicat amenda contravențională de 350 lei și 5 puncte de penalizare, deoarece prin fapta sa petentul a încălcat disp. art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 raportat art. 120, alin 1 lit. „h” și „i” din HG 1391/2006, temeiul legal de sancționare fiind la art. 98 al. 4 lit. b din OUG 195/2002. I s-a aplicat contravenientului și măsura complementară a suspendării exercitării a dreptului de a conduce autovehiculul pe o durată de 30 de zile.
Intimatul a susținut că în plângerea adresată instanței, petentul nu a invocat motive de natură a atrage anularea procesului verbal de constatare a contravenției, deoarece procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă impuse de art. 16 pct. 7 și art. 17 din OG 2/2001, fapta petentului a fost săvârșită cu vinovăție, iar sancțiunea aplicată este temeinică și în limitele stabilite de lege.
Intimatul a susținut că actul sancționator cuprinde constatările personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, înscrisul are o forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu produce proba contrarie.
În ceea ce privește invocarea de către petent, ca motiv de nulitate a procesului verbal, a refuzului agentului constatator de a îi înmâna procesul verbal, intimatul a susținut că sunt simple afirmații nesusținute de probe și că în realitate petentul a refuzat să semneze și să primească procesul verbal, situație menționată în cuprinsul procesului verbal și confirmată de prezența unui martor ale cărui date personale au fost înscrise în actul sancționator.
Intimatul a arătat totodată, că afirmațiile petentului conform cărora agentul constatator ar fi refuzat să consemneze obiecțiunile petentului, sunt nereale deoarece rubrica „ alte mențiuni” este completată pe procesul verbal chiar de către petent.
Referitor la sancțiunea aplicată, intimatul a învederat instanței că aceasta a fost în mod corect stabilită de agentul constatator și că trebuie menținută ca atare, având în vedere urmarea ce s-ar fi putut produce, ținând cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
Față de capătul de cerere în subsidiar privind înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul, intimatul a solicitat respingerea capătului de cerere, deoarece nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001, deoarece fapta este de gravitate ridicată, iar aplicarea sancțiunii avertismentului nu este de natură să excludă aplicarea măsurii suspendării exercitării dreptului de a conduce.
În apărare intimata a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri depunând la dosar: raportul întocmit la data de 30.01.2013 de agentul constatator, copia procesului verbal atacat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul - verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 30.01.2013, petentul B. L. a fost sancționat contravențional de Poliția municipiului G.,întrucât la data de 30.01.2013, orele 14:55, în timp ce se deplasa cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . municipiul G. a depășit autovehiculul cu număr de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „ depășire interzisă” trecând peste axul drumului și peste marcajul longitudinal continuu, fapta fiind prevăzută drept contravenție conform dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 și sancționată conform dispozițiilor art. 98 al. 4 lit. b din același act normativ în baza cărora petentului i-a fost aplicată și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării.
Petentul a formulat plângerea contravențională în termenul legal, conform prevederilor art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Petentul a susținut că agentul constatator a încălcat prevederile art. 26 alin. 1 din O.G. 2/2001, atunci când a refuzat să înmâneze contravenientului procesul verbal de constatare a contravenției, faptă care atrage nulitatea absolută a procesului verbal.
Instanța va înlătura apărarea petentului, deoarece așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal ., nr._ din data de 30.01.2013, încheiat de I.P.J. Harghita, petentul contravenient a refuzat semnarea procesului verbal situație în care agentul constatator a asigurat prezența martorului Domokos A. care a confirmat faptul că petentul a refuzat semnarea procesului verbal, astfel încât susținerea petentului potrivit căreia agentul constatator nu i-a comunicat personal procesul verbal încheiat, este nefondată.
De asemenea instanța va înlătura și susținerea petentului, potrivit căreia procesul verbal este lovit de nulitate, din cauză că agentul constatator a refuzat petentului dreptul de a ridica obiecțiuni față de procesul verbal, instanța constatând că rubrica „ alte mențiuni” a procesului verbal este completată de către petent, care a înscris că vehiculul din față era aproape oprit și tras pe dreapta, astfel încât susținerile petentului nu sunt conforme realității și nu vor fi avute în vedere de instanță la soluționarea cauzei. De altfel și martorul V. A. Lorand, audiat de instanță, la solicitarea petentului, a susținut că petentul a scris pe procesul verbal obiecțiunile avute.
Analizând apărarea petentului, conform căruia fapta săvârșită nu are caracterul unei contravenții din cauză că petentul nu a intenționat să depășească autovehiculul din față, caz în care lipsește vinovăția, instanța va constata din probatoriul administrat că apărarea este nefondată, din cauză că, așa cum a relatat martorul propus de petent, V. A. Lorand, la data de 30.01.2013 petentul observând că autovehiculul din fața sa a încetinit și a rulat aproape de ieșirea de pe carosabil spre partea dreaptă a drumului, deși a observat că în zonă există un indicator care arată că depășirea este interzisă pe acel sector de drum, iar pe carosabil erau aplicate marcaje continue longitudinale, a efectuat o manevră de ocolire a mașinii din față, fără a trece peste axul drumului, călcând însă pe marcajul longitudinal continuu.
Conform art. 120 alin. 1 lit. h și i din H.G. 1391/2006, se interzice depășirea autovehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „ Depășire interzisă” sau când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă chiar și parțial pe sensul opus ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
În speță, petentul a depășit vehiculul din fața sa care nu era staționat ci se afla în mers, deși în zonă exista amplasat indicatorul rutier „ Depășire interzisă” și prin efectuarea manevrei a încălcat marcajul continuu care desparte sensurile de mers, fapta sa constituind contravenție conform art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, temeiul legal de sancționare fiind art. 98 alin. 4 lit. b din același act normativ.
Pentru toate aceste considerente instanța va reține că, petentul nu a dovedit că procesul verbal de constatare a contravenției este lovit de nulitatea absolută și nici că vinovăția reținută în sarcina sa a fost constatată în mod netemeinic de către agentul constatator, motiv pentru care va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. L., cu domiciliul în comuna S., ., județul Harghita, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Harghita, cu sediul în municipiul Miercurea C., .. 34, județul Harghita, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 30.01.2013, încheiat de I.P.J. Harghita, Poliția municipiului G..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2013.
Președinte Grefier
A. – M. FilipZita K.
Z.K. 24 Aprilie 2013
Red. A.M.F./22.05.2013
Tehnored. Z.K./22.05.2013
4 ex/22.05.2013
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 944/2013. Judecătoria GHEORGHENI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 562/2013.... → |
|---|
