Plângere contravenţională. Sentința nr. 778/2013. Judecătoria GHEORGHENI

Sentința nr. 778/2013 pronunțată de Judecătoria GHEORGHENI la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 526/234/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA G.

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 778/2013

Ședința publică din data de 02 iulie 2013

Completul constituit din:

Președinte: I. P.

Grefier: G. N.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. E. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, având ca obiect - plângere contravențională, în care pentru astăzi s-a fixat termen în vederea pronunțării sentinței.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 26 iunie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din aceea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.03.2013 petentul M. E., cu domiciliul în com. Suseni, ., Jud. Harghita, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HARGHITA, cu sediul in Miercurea C., ..34, Jud. Harghita, a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit de IPJ Harghita – Politia Mun.G. la data de 22.02.2013.

In motivarea plângerii, petentul a susținut că, a fost sancționat cu amenda de 225 lei și 2 puncte de penalizare, fiindcă ari fi condus automobilul marca Nissan cu nr. de înmatriculare_ fără folosirea centurii de siguranță, deși acest fapt nu este adevărat, petentul arătând că el a folosit centura de siguranță introdus corespunzător în dispozitivul de prindere.

Se arată că, agentul în procesul verbal a stipulat refuzarea din partea petentului a primirii procesului verbal, indicând un martor inexistent, pe nume K. A., CNP_, nr._ cu domiciliul pe ., Mun. G., deși martorul specificat se afla la locul de muncă nicidecum în trafic sau limitrof zonei acestuia.

Petentul consideră că, sancțiunea aplicată este nelegală și netemeinică pentru că agentul constatator a săvârșit un abuz de la exercitarea atribuțiilor sale legale conform art.15 din Noul cod civil care prevede că nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei credințe.

În drept, plângerea este motivată pe prevederile art.15 din Noul Cod civil, art.31 din OG nr.62/2001 și art.83 Cod procedură penală.

Plângerea contravențională este scutită de taxă de timbru conform art. 34 din O.G. 2/2001.

Odată cu plângerea contravențională au fost depuse următoarele înscrisuri: exemplarul original al procesului verbal de contravenție (f.5), exemplarul certificat pentru conformitate cu originalul al cărții de identitate al petentului (f.4).

Intimatul I.P.J. Harghita deși a fost legal citat, nu s-a prezentat in instanta, însă a depus întâmpinare (f.12-15), conform dispozițiilor art.205 C.pr.civ., prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, menținerea procesului verbal contestat, motivat de faptul că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum si față de prevederile O.U.G. nr.195/2002, republicată.

Ca argument de text sancționator au fost indicate prevederile art.36 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, iar ca text legal de sancționare, au fost indicate prevederile art.99 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu cele ale art.108 alin.1, lit.a, pct.3 din același act normativ.

La data de 07.05.2013, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat solicitarea privind anularea procesului verbal de contravenție ., nr._.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit de IPJ Harghita – Biroul Rutier G. la data de 22.02.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu aplicarea amenzii in cuantum de 225 lei, deoarece s-a reținut in sarcina sa că, a condus auto Nissan cu nr._ pe . G. fără să folosească centura de siguranță, aceasta nefiind introdusă corespunzător în dispozitivul de prindere.

Petentul a formulat plângerea contravențională în termen legal, conform prevederilor art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Verificând, potrivit art. 34 alin. din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit art.1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.

Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru a stabili daca o anumita procedura intra in domeniul penal al art 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului in cauza, natura faptei incriminate, si natura si gradul de severitate al sancțiunii.

Autonomia noțiunii „in materie penala „ determina aplicarea garanțiilor art. 6 CEDO ori de cate ori o măsura este calificata penala in dreptul intern al statului in cauza. Insa, faptul ca in conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumita fapta este considerata contravenție si nu infracțiune ( cum este cazul prezentei cauze) nu duce in mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte doua criterii, fiind suficient unul singur pentru a conduce la includerea măsurii in discuție in domeniul penal al Convenției.

Cel de-al doilea criteriu - natura dispoziției sancționatorii - include doua subcriterii: câmpul de aplicare al normei si scopul pedepsei, aceste doua subcriterii acționând in mod cumulativ.

Avându-se in vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma in discuție, respectiv daca aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă daca norma are un caracter general. Se constata ca norma legala aplicabila in prezenta cauza are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participa la circulația pe drumurile publice, in considerarea intereselor generale ale societății.

Luandu-se in considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeana a stabilit ca atâta vreme cat norma juridica are caracter general si urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferența intre fapte in funcție de gravitatea lor . S-a decis ca articolul 6 din Convenție nu distinge intre infracțiuni si fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii ; dispoziția art. 6 CEDO se aplica de fiecare data când o persoana este acuzata de savarsirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibila de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.

Rezulta cu claritate ca distincția intre infracțiuni si contravenții existenta in dreptul intern al mai multor state parte la Convenție ( ca si România) este irelevanta din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cat natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotarare din 2 septembrie 1998, cauza A. c. Romaniei, hot din 04.10.2007).

Natura si gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanta din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având in vedere ca, potrivit legislației interne, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv si preventiv

Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor O.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.

Pe cale de consecință, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.

In cauza de față, intimata, nu a propus nici o probă în apărare, în afară de raportul agentului constatator care a încheiat procesul verbal de contravenție, raport care nu va fi luat în considerare de către instanță, având în vedere că nu există un text de lege care să recunoască acestui înscris o valoare probatorie separată.

Instanța apreciază că acest proces verbal nu poate face dovada prin el însuși, astfel încât să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție care operează în favoarea petentului. Procesul verbal de contravenție reprezintă actul prin care petentul este acuzat de săvârșirea contravenției.

Petentul a fost sancționat contravențional fără a fi invocată nici un fel de probă în sprijinul acuzației formulate de către organele constatatoare, simpla constatare înscrisă in procesul-verbal neputând fi concludenta in soluționarea cauzei, deoarece nu poate fi coroborata cu nici un alt mijloc de proba.

Cu privire la contravenția reținută in sarcina petentului - faptul ca nu ar fi purtat centura de siguranță, instanța reține că această faptă nu reiese din declarația martorului asistent audiat în cauză numitul K. A., semnatar al procesului verbal, care în declarația dată în fața instanței a arătat că el nu a văzut dacă petentul purta sau nu centura de siguranță el doar a fost rugat să semneze procesul verbal de contravenție.

Pe cale de consecință, raportat la declarațiile martorului asistent, instanța reține că s-a creat un dubiu în ceea ce privește vinovăția petentului, dubiu ce profită acestuia (in dubio pro reo), motiv pentru care, ca o consecință a funcționării prezumției de nevinovăție, instanța apreciind că în cauză aceasta nu a fost răsturnată, va admite plângerea contravențională și va dispune anularea procesului verbal de contravenție.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E :

Admite plângerea formulată de petentul M. E., cu domiciliul în com. Suseni, ., Jud. Harghita, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HARGHITA, cu sediul in Miercurea C., ..34, Jud. Harghita, ca fiind întemeiată.

Anulează procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, întocmit de I.P.J. Harghita – Biroul Rutier G. la data de 22.02.2013.

Dispune restituirea sumei de 75 lei, achitată de către petent, cu titlu de parte din amenda contravențională stabilită prin procesul verbal de contravenție anulat.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel, în 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 02.07.2013.

Președinte,

I. P.

Grefier,

G. N.

G.N. 02 Iulie 2013

Red. I.P./26.07.2013

Tehnored. G.N./26.07.2013

4 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 778/2013. Judecătoria GHEORGHENI