Plângere contravenţională. Sentința nr. 442/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 442/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 2813/235/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 442/2013
Ședința publică din data de 09 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. O. M.
GREFIER: G. Tudorița
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul P. I. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.09.2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, se constată lipsa părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a II-a strigare, conform art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești (Hotărârea CSM nr. 387/2005), nu se prezintă niciuna din părți, însă, la dosarul cauzei (fila 2) există o cerere de judecare în lipsă din partea petentului, astfel că judecata va continua chiar în lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că, la fila 34 din dosarul cauzei, a fost depusa o adresa prin care s-a comunicat răspunsul solicitat Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti- Serviciul Permise Auto și Înmatriculări București. Reținând că s-au administrat mijloacele de probă solicitate de către petent prin acțiunea introductivă și, apreciind că pentru soluționarea prezentei cauze nu mai este necesară administrarea altor mijloace de probă, cu excepția înscrisurilor depuse la dosarul cauzei pe care, conform prevederilor art. 167 din Codul de procedură civilă, le încuviințează în probațiune, acest mijloc de probă fiind unul legal, pertinent, concludent și util soluționării cauzei, de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății, instanța consideră că poate păși la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și, deoarece părțile legal citate nu sunt prezente pentru a pune concluzii pe fond, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.09.2012, sub nr._, petentul P. I. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj- Secția 7 Poliție Rurală G. anularea procesului-verbal . nr._ din data de 14.09.2012, deoarece nu este vinovat de săvârșirea faptei.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă contravențională și reținerea permisului de conducere pentru faptul că, în data de 14.09.2012, pe DN1C, în localitatea J. de Mijloc, jud. Cluj, a condus autovehiculul Mitsubischi Land Cruiser cu nr. de înmatriculare_ . A apreciat, însă, petentul ca agentul constatator nu a respectat prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, întrucât nu a indicat locul în care a fost săvârșită contravenția, adică poziția kilometrică la care agentul susține că a fost săvârșită fapta. Totodată, a mai arătat petentul ca, în descrierea faptei, agentul constatator a precizat că a condus autovehiculul marca Mitsubishi modelul Land Cruiser, însă acest model nu este produs de producătorul de autovehicule Mitsubishi.
A precizat petentul ca un alt aspect foarte important al descrierii faptei este cel indicat de nr. de înmatriculare al autovehiculului:_, pentru că nu a condus niciodată un autovehicul cu acest nr. de înmatriculare, nici nu știe cui aparține.
Plângerea nu a fost motivata în drept.
În probațiune, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a celei testimoniale, cu audierea martorului asistent: T. Ș.. În cadrul probei cu înscrisuri, petentul a solicitat instanței efectuarea unei adrese către Serviciul Înmatriculări, prin care să fie solicitate datele de contact ale proprietarului autovehiculului Mitshubishi Land Cruiser cu nr. de înmatriculare_ indicat în procesul-verbal contravențional și a depus, la dosarul cauzei, copia procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 14.09.2012 (fila 3), copia cărții sale de identitate (fila 4) și copia dovezii . nr._ din data de 14.09.2012 (fila 5).
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 22.10.2012, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimat (filele 12-13). Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 14.09.2012, ca fiind temeinic și legal încheiat. A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
A apreciat intimatul că, întrucât fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei revenind, conform art. 1169 din Codul Civil, petiționarului și nu intimatului.
Raportat la scopul reglementării circulației pe drumurile publice, astfel cum este stabilit în cuprinsul dispozițiilor OUG nr. 195/2002, intimatul a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând întotdeauna dovada până la proba contrară. Ori, petentul, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada contrară stării de fapt reținute prin actul de constatare și sancționare a contravenției. În consecință, măsura aplicată de către agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul-verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115- art. 118 din Codul de Procedură Civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 27.11.2012, parte integrantă din prezenta hotărâre, conform prevederilor art. 167 din Codul de Procedura Civilă, instanța a încuviințat mijloacele de probă solicitate de către petent în cuprinsul acțiunii introductive, atât proba testimoniala cu audierea martorului asistent la întocmirea procesului-verbal T. Ș., cât și proba cu întocmirea unei adrese către Serviciul de Înmatriculări pentru a se comunica datele de contact ale proprietarului autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ . Proba testimonială a fost administrată în cadrul ședinței publice din data de 05.02.2013, declarația martorului T. Ș. fiind consemnată la fila 26 din dosar, iar datele solicitate Serviciului de Înmatriculări au fost comunicate instanței prin adresa nr._/SPC/19.03.2012, emisă de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și depusă la fila 34 din dosar, la data de 09.04.2013, prin serviciul registratura al instanței.
În cadrul ședinței publice de astăzi, 09.04.2013, conform prevederilor art. 167 din Codul de Procedură Civilă, instanța a mai încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reținând cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 14.09.2012, în urma unui control realizat în trafic de către agenții de poliție din cadrul Secției 7 Poliție Rurală G., a fost depistat, pe raza localității J. de Mijloc, DN1C, autoturismul Land Cruiser- Mitsubishi, cu nr. de înmatriculare_, circulând din direcția G. spre Cluj-N., condus de către petentul P. I. A., ce a depășit autoutilitara condusă de către T. Ș., pe spațiul de interzicere delimitat cu linie continuă. În consecință, a fost întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ (fila 3), petentul fiind sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției constând în încălcarea dispozițiilor art. 120 alin. 1 lit. i din ROUG nr. 195/2002, faptă ce se sancționează conform art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Apreciind că procesul-verbal de contravenție este nul și că nu a săvârșit fapta contravențională ce i se impută, petentul a înaintat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea actului de sancționare.
În drept, potrivit art. 120 alin. 1 lit. i din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1391/2006), este interzisă depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere. Referindu-se la nerespectarea acestui tip de obligație, art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice reglementează ca fiind contravenție și prevede că se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile fapta conducătorului auto de a efectua o manevră de depășire cu nerespectarea regulilor privind depășirea. Amenda ce se aplică pentru contravenția reținută în sarcina petentului se individualizează, în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002, conform cărora amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, astfel cum este stabilit prin hotărâre a Guvernului, iar clasa a II-a de sancțiuni impune ca amenda să fie stabilită în cuantumul care corespunde unui număr de 4 sau 5 puncte-amendă.
Dispozițiile OUG nr. 195/2002 se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. În acord cu dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ (fila 3) cuprinde elementele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. În acest sens, instanța reține că petentul a invocat, în cuprinsul plângerii contravenționale, nulitatea procesului-verbal de contravenție, având în vedere că agentul constatator nu a indicat locul unde a fost săvârșită contravenția. Instanța constată, însă, că actul indică, în mod detaliat, locul unde a fost săvârșită contravenția- pe raza localității J. de Mijloc, DN1C, fiind precizat chiar și nr. administrativ în aproprierea căruia a fost constatată săvârșirea contravenției, astfel că susținerea petentului este, în mod evident, neîntemeiată.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, având în vedere natura faptei imputate, a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauzele „Öztürk împotriva Germaniei”, „Huseyin Turan împotriva Turciei”) sau a scopului punitiv al sancțiunii amenzii și caracterul general al normei de drept încălcate, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza N. G.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare.
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției. Acesta a invocat în chiar cuprinsul plângerii o stare de fapt necorespunzătoare realității, în sensul că nu a săvârșit fapta contravențională și nici nu a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, marca Mitsubishi, model Land Cruiser și a înțeles să probeze acest lucru prin solicitarea probei testimoniale cu audierea martorului asistent și a celei cu efectuarea unei adrese către Serviciul de Înmatriculări, mijloace de probă ce au și fost administrate de către instanța de judecată.
Raportat la mijloacele de probă indicate, instanța apreciază că actul contestat a fost, în mod netemeinic, întocmit, din moment ce starea de fapt prezentată nu se poate dovedi reală. Astfel, agentul constatator face mențiune despre o manevră de depășire săvârșită de către conducătorul autovehiculului marca Mitsubishi, model Land Cruiser cu nr. de înmatriculare_ . Ori, această susținere a agentului constatator este, în mod vădit, iluzorie din moment ce nr. de înmatriculare_ este atribuit unui autoturism marca Volkswagen Polo, după cum reiese din adresa nr._/SPC/19.03.2012, emisă de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și depusă la fila 34 din dosar. Desigur, este eronată și reținerea agentului constatator cu privire la modelul autoturismului, fiind de notorietate împrejurarea că modelul Land Cruiser aparține producătorului de mașini Toyota, ci nu Mitsubishi, după cum greșit s-a indicat, însă această consemnare eronată nu ar fi, prin ea însăși, aptă să conducă la ideea unei întocmiri netemeinice a actului contestat.
Probatoriul cu înscrisuri se impune, însă, a fi coroborat cu proba testimonială administrată în cauză, anume cu depoziția martorului asistent: T. Ș., existentă la fila 26 din dosar, mijloc de probă ce nu susține starea de fapt atestată de procesul-verbal de contravenție contestat. A arătat martorul audiat că a văzut că a fost depășit de autoturismul condus de către petent, al cărui model nu-l cunoaște, însă că nu poate preciza dacă era linie continuă când s-a efectuat depășirea. Ori, din moment ce există un dubiu cu privire la existența faptei contravenționale, acest dubiu trebuie interpretat în favoarea contravenientului, potrivit principiului „in dubio pro reo” ce guvernează procesul penal și trebuie aplicat și în domeniul contravențional, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, mai sus prezentată. Aplicarea acestui principiu în cauză se impune cu atât mai mult cu cât există consemnări eronate ale agentului constatator cu privire la autoturismul condus de către petent, după cum s-a reținut deja.
Având în vedere că probatoriul administrat în cauză nu a relevat existența faptei contravenționale dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel cum impune practica CEDO în domeniul acuzației penale, instanța apreciază că nu se poate stabili dacă a existat o manevră de depășire neregulamentară care să justifice răspunderea contravențională a petentului și, implicit, sancțiunile aplicate acestuia..
Pentru considerentele mai sus exprimate, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a admite plângerea contravențională și a anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 14.09.2012 de către Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj- Secția 7 Poliție Rurală G.. Vor fi înlăturate sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul-verbal anulat, în sensul că se va dispune exonerarea petentului de plata amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 280 lei și va fi înlăturată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile. În consecință, instanța urmează a dispune ca intimatul să restituie petentului permisul de conducere reținut în temeiul procesului-verbal anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul P. I. A., cu domiciliul în comuna J., ., nr. 214, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj și, în consecință:
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 14.09.2012 de către Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj- Secția 7 Poliție Rurală G..
Înlătură sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul-verbal anulat în sensul că exonerează petentul de plata amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 280 lei și înlătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.
Dispune ca intimatul să restituie petentului permisul de conducere reținut în temeiul procesului-verbal anulat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2013.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. G. Tudorița
Red.D./Dact.D.
4 ex./15.04.2013
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 666/2013. Judecătoria GHERLA | Cereri. Sentința nr. 653/2013. Judecătoria GHERLA → |
|---|
