Pretenţii. Sentința nr. 767/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 767/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 1069/235/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 767/2013
Ședința publică din data de 25 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
GREFIER: D. R. F.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea pârâtei note de ședință prin care se solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului, după care:
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 94 raportat la art. 107 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 238 din Cod procedură civilă, față de înscrisurile depuse de părți la dosar, estimează că prezenta cauză se poate finaliza la acest termen de judecată.
În ceea ce privește excepția de netimbrare invocată de către pârâtă instanța constată că aceasta este fără obiect la dosar fiind depusă chitanța de plată a taxei judiciare de timbru de 72,96 lei și a timbrului judiciar de 3 lei.
În temeiul art. 251 al. 1, raportat la art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse în probațiune, considerând proba pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și nefiind alte cereri declară terminată cercetarea judecătorească și față de solicitarea de judecare în lipsă reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data 18.03.2013, legal timbrată, reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de 630 lei, reprezentând valoarea taxei pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei aprilie 2010 – decembrie 2011 și a sumei de 105,59 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate la data de 27.02.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii în fapt a cererii formulate reclamanta a arătat, în esență, că în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 și HG nr. 977/2003, pârâta datorează de 390 lei, iar potrivit art. 6, al. 1 și 2 din HG nr. 977/2003 pentru neplata la termen aceasta datorează și penalități de întârziere.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 41/1994 și HG nr. 977/2003.
În probațiune au fost depuse la dosar în xerocopie înscrisuri, respectiv facturi fiscale, extras ORC, adresă (f.4-26).
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat anularea cererii ca netimbrată, întrucât obiectul pretențiilor nu constituie venit public. Pe fondul cererii deduse judecății pârâta a solicitat respingerea cererii dată fiind decizia ICCJ 607/2011 prin care s-a stabilit irevocabil că art. 3, al. 2 din HG nr. 978/2003 este nelegal și decizia ICCJ nr. 2102/2009 ce stabilește de asemenea nelegalitatea taxei radio. Mai arată pârâta că nu deține receptoare radio, astfel că nu i se poate percepe o taxă pentru un serviciu ce nu îi este furnizat.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 40-41) prin care a învederat că prin art. 40, al. 3 legiuitorul a instituit o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice, ce dispensează de necesitatea de a se administra vreo probă în stabilirea situației de fapt pe care însăși legea o presupune. A menționat că această prezumție a fost institută prin modificarea textului legii prin Legea nr. 533/2003, precum și că prin deciziile 297/2004 și 331/2006 prin care s-a respins excepția de constituționalitate a textului invocat, Curtea Constituțională a arătat că obligația de plată a taxei radio în ceea ce privește persoanele juridice cade în sarcina celor care beneficiază în orice modalități de serviciile respective. A considerat reclamanta că se dă o interpretare eronată calității de beneficiar, dacă legiuitorul ar fi dorit ca această taxă să fie achitată doar de către cei cu privire la care se poate stabili calitatea de beneficiar ar fi folosit conjuncția ”dacă au calitatea de beneficiari”, în loc de ”în calitate de beneficiari....”
Sub aspectul probatoriului în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea 41/1994 modificată, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Pentru punerea în aplicarea a acestei legi, reține instanța, a fost emisa HG nr.977/2003, care stabilește printre altele cuantumul lunar al taxei pt diferite categorii de platitori, modalitatea de incasare si scutire de la plata, modalitatea calculului penalitatilor de intarziere, etc.
Potrivit art. 3, al. 2 din HG nr. 977/2003, ”persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunitati ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația sa plătească o taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Dar reține instanța, că prin Decizia nr. 607/2011 a ICCJ- Sectia C. Administrativ si Fiscal, s-a statuat în mod irevocabil că art.3 alin.2 din HG nr.977/2003 este nelegal, retinandu-se ca potrivit art.40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 modificată, sunt obligate la plata taxei doar persoanele beneficiare ale celor doua servicii publice, notiunea de “beneficiar” fiind atribuita atat in interpretarea oficiala, cat si in cea gramaticala numai subiectelor de drept care sunt in mod direct destinatarii acestor servicii.
De astfel o asemenea interpretare a fost atribuită, reține instanța și prin Decizia nr.297/2004 a CCR prin care chiar dacă s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a art.40 alin.3 din Legea nr.41/1991, s-a reținut că acest text este constituțional, deoarece "plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toți beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice", prezentând relevanță considerentele pentru care a fost respinsă excepția.
Astfel, cu ocazia controlului de constituționalitate, indirect, s-a dat o interpretare textului art. 40 alin. (3) menționat, arătându-se că acesta nu contravine dispozițiilor constituționale câtă vreme interpretarea oficială făcută de Parlament în activitatea de legiferare a vizat noțiunea de beneficiar al acestor servicii publice.
Dar reține instanța că nu există însă nici o prevedere în Legea nr.41/1994 care sa defineasca notiunea de “beneficiar”, astfel ca sensul acestei notiuni nu poate fi decat acela de drept comun, respectiv de persoana care beneficiaza de ceva (sursa DEX), ceea ce presupune ca persoana beneficiara sa se foloseasca in concret de serviciul pus la dispozitie in mod direct, sens acordat acetei noțiuni și de către ICCJ prin deciziile ce au stabilit nelegalitatea textului analizat.
Or, față de cele mai sus expuse, reținând că art. 40 alin. (3) din Legea 41/1994 condiționează calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune de prestarea efectivă a acestui serviciu către persoana juridica în cauză, că art. 3 din HG 977/2003 a fost declarat ca fiind nelegal și ca reclamanta nu a dovedit în speță calitatea pârâtei de beneficiar al serviciilor sale, instanța constată că solicitarea ca pârâta să plateasca taxa radio este neintemeiata.
În consecință, instanta va respinge cererea de față, atat cu privire la petitul principal, cât și cel accesoriu legat de plata penalităților de intarziere.
Fără cheltuieli de judecată, reclamanta nefiind îndreptățită, raportat la soluția dispusă în cauză, instanța luând act că pârâta nu le-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, .. 60-64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în G., . județul Cluj, având ca obiect pretenții.
Fără cheltuieli de judecată
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. N. D. R. F.
Pentru grefier
aflat în concediu semnează GREFIER ȘEF
C. F.
Red.N.M./08.07.2013
4 ex./Comunicări: 2 ex.- R. DE RADIODIFUZIUNE, .
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 977/2013. Judecătoria GHERLA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
