Plângere contravenţională. Sentința nr. 184/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 184/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 3404/235/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 184/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: R. M. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de către petentul I. C. G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, se constată lipsa părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a II-a strigare, conform art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești (Hotărârea CSM nr. 387/2005), nu se prezintă niciuna din părți, însă, la dosarul cauzei (fila 2) există o cerere de judecare în lipsă din partea petentului, astfel că judecata va continua chiar în lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că s-a depus la dosar, un înscris din partea petentului prin care au fost formulate concluzii scrise, în cuprinsul cărora se invocă excepția tardivității depunerii întâmpinării de către intimat (filele 23-24).
Raportat la excepția invocată de către petent, instanța apreciază că se impune respingerea acesteia, întrucât nu poate fi vorba de o decădere a intimatului din dreptul de a mai propune probe, din moment ce administrarea probelor pentru dovedirea săvârșirii contravenției a fost dispusă din oficiu de către instanță și solicitat prin adresa de la fila 12 din dosar.
Conform prevederilor art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este unul legal, pertinent, concludent și util soluționării cauzei, fiind de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății. Totodată, în baza art. 167 alin. 1 din codul de procedură civilă raportat la art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, instanța încuviințează și proba cu înregistrarea radar martor al săvârșirii contravenției, apreciind că acest mijloc de probă este unul legal, pertinent, concludent și util soluționării cauzei, fiind de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și, deoarece părțile legal citate nu sunt prezente pentru a pune concluzii pe fond, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.11.2012, sub nr._, petentul I. C. G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 19.10.2012 și a măsurilor dispuse prin acesta, ca netemeinice și nelegale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 24.10.2012, a primit la domiciliu procesul-verbal amintit, încheiat la data de 19.10.2012, pentru depășire limită viteză legală în localitate.
A apreciat petentul că procesul-verbal este netemeinic și nelegal prin prisma dispozițiilor legale în materie, solicitând prezentarea probei în baza căreia s-a ajuns la dresarea actului în cauză.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.
În probațiune, s-a depus la dosarul cauzei copia procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 19.10.2012 (fila 3) și dovada de comunicare a acestui înscris (fila 4).
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 16.01.2013, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimat (filele 14-16). Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.10.2012, ca fiind temeinic și legal încheiat. A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Raportat la scopul reglementării circulației pe drumurile publice, astfel cum este stabilit în cuprinsul dispozițiilor OUG nr. 195/2002, intimatul a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând întotdeauna dovadă până la proba contrară. Ori, petentul, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovadă contrară stării de fapt reținute prin actul de constatare și sancționare a contravenției. În consecință, măsura aplicată de către agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul-verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115- art. 118 din Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei istoricul contravențional al petentului (filele 15-16), copia certificatului aprobare model nr. 012/13.03.2009 (fila 17), buletinul de verificare metrologică a aparatului radar montat pe Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ nr._ din data de 13.03.2012 (fila 18), copia procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 19.10.2012 și dovada de comunicare a acestuia (fila 19), precum și înregistrarea radar dovadă a săvârșirii contravenției (fila 20).
La data de 12.02.2013, prin serviciul registratură al acestei instanțe, petentul a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat concluzii scrise (filele 23-24), în cuprinsul căruia a arătat că procedura contravențională reprezintă o acuzație cu caracter penal în sens larg, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională revine intimatei ca organ constatator. A mai arătat petentul că, în lipsa probelor de vinovăție legal administrate în fața instanței, actul încheiat este nul și nu produce efecte. Totodată, petentul a apreciat ca netemeinic și nelegal procesul-verbal fără dovada că există o înregistrare făcută cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. În sfârșit, în cuprinsul concluziilor scrise, petentul a invocat excepția tardivității întâmpinării, excepție ce a fost respinsă de către instanță în cadrul ședinței publice de astăzi, 12.02.2013.
La termenul de judecată de astăzi, 12.02.2013, în temeiul prevederilor art. 167 din Codul de Procedură Civilă, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Totodată, în baza art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă raportat la art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, s-a încuviințat și administrat și proba cu înregistrarea radar martor al săvârșirii contravenției, după care instanța a reținut cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 19.10.2012, în urma unui control realizat în trafic de către agenții de poliție din cadrul Serviciul Rutier Cluj-BRDNE, a fost depistat autoturismul marca PEUGEOT cu nr. de înmatriculare_, condus de către petentul I. C. G. ce, în timp ce circula pe direcția G. spre Cluj-N., a fost depistat și înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala poliției MAI_, cu viteza de 134 km/h, depășind limita maximă legală de 70 km/h cu 64 km/h.
În consecință, a fost întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ (fila 3), petentul fiind sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei și s-a aplicat sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile, pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002, faptă ce se sancționează conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002. Procesul-verbal nu a fost semnat de către contravenient și i-a fost comunicat acestuia la data de 24.10.2012, după cum reiese din dovada de la fila 19 din dosar.
Apreciind că procesul-verbal de contravenție este netemeinic și nelegal, petentul a înaintat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea actului de sancționare.
În drept, potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1391/2006), conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice reglementează ca fiind contravenție și prevede că se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile fapta conducătorului auto de a depăși cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Amenda ce se aplică pentru contravenția reținută în sarcina petentului se individualizează, în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002, conform cărora amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, astfel cum este stabilit prin hotărâre a Guvernului, iar clasa a IV-a de sancțiuni care sancționează contravențiile de genul celei pentru care petentului i-a fost întocmit proces-verbal impune ca amenda să fie stabilită în cuantumul care corespunde unui număr de la 9 până la 20 puncte-amendă.
Dispozițiile OUG nr. 195/2002 se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ (fila 3) îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. De altfel, nici petentul în motivarea plângerii contravenționale nu a invocat vreun aspect ce privește întocmirea nelegală a actului ci, mai degrabă a adus argument ce privesc netemeinicia procesului-verbal de contravenție.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeinicia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa nelegală, nu a propus probe în apărarea sa și nu a încercat să dovedească o stare de fapt contrara cele reținute de agentul constatator. S-a mulțumit doar să invoce o chestiune procedurală, anume lipsa administrării probelor ce dovedesc săvârșirea contravenției în mod nemijlocit în fața instanței.
Instanța apreciază, așadar, că situația faptica reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este una reală, fiind probata, în mod neechivoc, prin înregistrarea video martor al săvârșirii contravenției existentă la fila 20 din dosar, din care reiese în mod clar care a fost viteza autoturismului marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, anume: 134 km/h. Mai mult, se va considera că locul unde autovehiculul a fost depistat rulând cu această viteză este localitatea J., din moment ce această mențiune este inserată în cuprinsul procesului verbal ce se bucura de prezumția de legalitate și temeinicie și nu a fost în niciun fel contestată de către petent. În consecință, instanța reține că petentul, în calitate de conducător auto, a rulat cu o viteză de 134 km/h în localitate, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă de lege este de 70 km/h, faptă apreciată de legiuitor ca fiind contravenție, în conformitate cu prevederile art. 102 din OUG nr. 195/2002.
Totuși, conform legii, contravenția trebuie să fie constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Ori, în cauză, nu se poate aprecia că aceste exigențe legale au fost îndeplinite din moment ce nu s-a probat existența omologării aparatului radar instalat pe autospeciala poliției MAI_, aparat indicat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție ca fiind cel care a constatat contravenția, prin înregistrarea vitezei cu care rula autoturismul condus de către petent. Este adevărat că intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 13.03.2012 (fila 18), buletin având valabilitate pentru data constatării contravenției, însă acest înscris face dovada verificării metrologice a aparatului radar montat pe autovehiculul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ . Niciunul dintre documentele depuse la dosar de către intimat nu fac, însă, dovada omologării aparatului radar menționat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, sens în care instanța apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului.
Așadar, sancțiunile aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție nu sunt justificate, din moment ce nu este îndeplinit unul din elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 2 lit. e din OUG nr. 195/2002, anume împrejurarea ca fapta să fie constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, mijloace care trebuie să aibă, deci, o verificare metrologică valabilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a admite plângerea contravențională, a anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 19.10.2012 de către Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj- Serviciul Rutier Cluj. BRDNE. Vor fi înlăturate sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul-verbal anulat în sensul că se va dispune exonerarea petentului de plata amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 630 lei și va fi înlăturată sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere. În consecință, se va institui în sarcina intimatului obligația de a restitui petentului permisul de conducere reținut în temeiul procesului-verbal anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul I. C. G., cu domiciliul în municipiul D., ., ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj și, în consecință:
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 19.10.2012 de către Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj- Serviciul Rutier Cluj. BRDNE.
Înlătură sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul-verbal anulat în sensul că exonerează petentul de plata amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 630 lei și înlătură sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.
Dispune ca intimatul să restituie petentului permisul de conducere reținut în temeiul procesului-verbal anulat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2013.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. R. M. L.
Red.D./Dact.D.
4 ex./14.02.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1121/2013. Judecătoria GHERLA | Validare poprire. Sentința nr. 1129/2013. Judecătoria GHERLA → |
|---|
