Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Hotărâre din 15-10-2015, Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 992/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
ORDONANȚĂ DE PLATĂ Nr. 992/2015
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: F. S.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de creditor S.C. C. C. HBC ROMÂNIA SRL și pe debitor ., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u. .
La apelul nominal făcut in ședință publică, la prima strigare a cauzei in ordinea de pe lisat de ședință, se constată lipsa părților, situație in care, potrivit prevederilor art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005 instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței, când, după o nouă strigare, in ordinea listei, va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Instanța dispune luarea cauzei la a doua strigare in ordinea listei de ședință.
La a doua strigare făcută în cauză. Se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul, după care:
Se constată că a fost parcursă etapa regularizării cererii de chemare în judecată în temeiul art.194- 198, art.200 -201 din noul cod de procedură civilă.
Raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 C.proc.civ., instanța stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, nefiind excepții de invocat sau alte cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse în probațiune, apreciind-o legală, verosimilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, iar părțile nefiind prezente pentru a pune concluzii pe fond, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.06.2015, creditoarea S.C. „C.–C. HBC ROMANIA” S.R.L. a solicitat instanței în contradictoriu cu debitoarea S.C. „L. G.” S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 2026,69 lei, reprezentând contravaloarea marfă livrată și neachitată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, între părți, au existat tranzacții comerciale, în urma cărora creditoarea a furnizat în repetate rânduri diverse sortimente de băuturi răcoritoare către debitoare, termenul de plată fiind specificate în factura ce constituie un înscris însușit de părți.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1164-1173 din Noul cod civil și art. 1013-1022 din Noul Cod de Procedură Civilă.
În probațiune, la dosarul cauzei, a fost depus un certificat emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului conținând informații despre societatea debitoare și copiile facturilor și dovada somării prealabile a debitoarei.(fila 15-17)
Cererea a fost timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru.
Debitoarea legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția față de solicitările formulate de creditoare prin cerere și nici nu a propus probe și nu a ridicat excepții.
În cauză, fiind considerată utilă, pertinentă și concludentă soluționării cererii, în temeiul art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse în probațiune la dosar.
Din analiza probelor administrate în cauză instanța reține următoarele:
În fapt, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că, între creditoarea S.C. „C.–C. HBC ROMANIA” S.R.L. și debitoarea S.C. „L. G.” S.R.L., s-au desfășurat relații contractuale având ca obiect furnizarea de produse alimentare, relații în temeiul cărora au fost emise facturi fiscale, facturi care, conform Legii nr. 76/1992 și Legii nr. 43/1993, țin loc de contract, acceptat de ambele părți din momentul semnării facturii, după cum reiese din copiile facturilor fiscale depuse la filele 4-5 din dosar, înscrisuri ce au fost însușite, prin semnare și chiar, ștampilare, de către societatea debitoare.
Întrucât debitoarea nu a înțeles să-și execute prestația asumată, adică obligația de plată a sumelor indicate în cuprinsul facturilor fiscale, sume ce corespund produselor livrate de către creditoare și nu a achitat în întregime facturile fiscale menționate, societatea creditoare, aflată în procedură de lichidare, prin lichidator judiciar, a promovat prezenta acțiune având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată.
Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se poate reține că, între părți, a intervenit un contract încheiat între profesioniști, în sensul art. 1013 din Noul Cod de Procedură Civilă, contract ce are ca obiect livrarea de produse contra unui preț constând într-o sumă de bani, după cum apare indicat în cuprinsul facturilor fiscale atașate la dosarul cauzei.
Astfel, pentru emiterea unei ordonanțe de plată, trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: să existe o creanță care rezultă dintr-un contract încheiat între profesioniști, creanța să reprezinte o obligație de plată a unei sume de bani și creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
Cu privire la existența contractului încheiat între profesioniști, s-a reținut deja încheierea între părțile litigante a unui contract ce are ca obiect livrarea de produse, băuturi alcoolice, contra unui preț constând într-o sumă de bani, înscrisă în cuprinsul facturii eliberate de către creditoare, contract ce poate fi calificat ca fiind un contract între profesioniști. Referindu-se la noțiunea de “profesionist”, art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, arată că această noțiune include orice persoană autorizată să desfășoare activități economice sau profesionale, activități de natura celor realizate de către părți în speța dedusă judecății.
Mai mult, instanța are în vedere că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, ce țin loc de contract pentru părțile semnatare, conform mențiunile înscrise în cuprinsul lor, au fost însușite de către ambele părți prin semnătură și ștampilă, după cum reiese din copiile aflate la dosarul cauzei.
Având în vedere că, între părți, a fost încheiată o convenție, se impun a fi respectate ca atare dispozițiile art. 1270 și art. 1350 ale Noului Cod Civil, potrivit dispozițiilor legale menționate “ Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante” și „Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.” Astfel, din moment ce creditoarea și-a îndeplinit prestația asumată, de livrare a produselor comandate de către societatea debitoare, prestație în baza căreia a emis facturile fiscale aflate în copie la dosar trebuia ca și debitoarea să-și îndeplinească obligația de plată a prețului aferent bunurilor de care a beneficiat. Obligația debitoarei constă, așadar, în plata sumelor de bani corespunzătoare produselor livrate de către creditoare, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stipulate în mod imperativ în cuprinsul art. 1013 al.1 din Noul Cod de Procedură Civilă, raportat la creanța invocată de către creditoare, instanța reține că este vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește debitul solicitat, în cuantum de 2026,69 lei, reprezentând restul de plată din contravaloarea facturilor neachitate de către debitoare, creditoarea și-a dovedit pretențiile în condițiile art. 249 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă, s-a făcut dovada certitudinii, lichidității și exigibilității creanței pretinse, creanță constatată prin facturile fiscale emise de către creditoare.
Sub aspectul caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, art. 662 din Noul Cod de Procedură Civilă arată că: „(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.” Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că, în speță, creanța rezultă cu certitudine din cuprinsul facturilor fiscale emise de către creditoare, înscrisuri însușite de către debitoare prin semnătură și ștampilă și care fac dovada obligațiilor comerciale asumate, valoarea creanței pretinse de către reclamanta creditoare este determinată în mod expres în cuprinsul înscrisurilor depuse în probațiune la dosar. Suma solicitată de către creditoare ca reprezentând restul de plată din contravaloarea facturilor fiscale neachitate, rezultă în mod neechivoc din însumarea facturilor fiscale aflate la dosar. Sub aspectul caracterului exigibil al creanței, instanța are în vedere că o creanță devine exigibilă prin ajungerea ei la scadență, prin urmare, obligația debitoarei de plată a facturilor fiscale reprezentând mărfurile livrate către creditoare a devenit scadentă, la data înscrisă în cuprinsul fiecărei facturi fiscale.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 1270 și art. 1350 din Noul Cod Civil și art. 1013-1017 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța va admite cererea și va obliga pe debitoare să plătească creditoarei în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, suma de 2026,69 lei, reprezentând rest de plată din contravaloarea mărfurilor livrate și neachitate.
În temeiul art. 453 alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit căruia: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”, iar raportat la admiterea în totalitate a cererii creditoarei și având în vedere cererea expresă a acestuia în acest sens, instanța va obliga pe debitor să plătească creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru plătită pentru deschiderea acțiunii, conform chitanțelor anexate.(fila 3)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea formulată de creditoarea S.C. „C.–C. HBC ROMANIA” S.R.L. cu sediul în localitatea Voluntari ..10, clădirea O23, etaj 1, jud. Ilfov, împotriva debitoarei S.C. „L. G.” S.R.L. cu sediul în ., ..Cluj, și în consecință:
Obligă pe debitoare să plătească creditoarei în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, suma de 2026,69 lei, reprezentând contravaloarea marfă livrată și neachitată.
Obligă pe debitor să plătească creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva prezentei ordonanțe debitorul poate formula acțiune în anulare în termen de 10 zile de la înmânare sau comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. S. M. M.
Red.Dact.F.S./4ex.
4 noiembrie 2015
Tip.10.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 955/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
