Plângere contravenţională. Sentința nr. 955/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 955/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 955/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 955/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: C. L. P.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul D. M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 27.04.2015.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, în temeiul art. 131 din codul de procedură civilă și OG nr. 2/2001, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus de către P. de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție ordonanța prin care s-a dispus înaintarea dosarului în vederea soluționării unei cauze penale (f. 25-27), iar din oficiu s-a procedat la printarea unei copii de pe buletinul de verificare metrologică (f. 32), existentă pe suportul CD de la fila 17 din dosar, după care:
Instanța, în temeiul art. 238 din Codul de procedură civilă, estimează că prezenta cauză poate fi soluționată azi și, nemaifiind alte cereri sau excepții de formulat în cauză, încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar și proba video, constată cauza în stare de judecată și, părțile nefiind prezente pentru a pune concluzii pe fond, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 13.05.2015 pe rolul Judecătoriei G., contestatorul D. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., anularea ca nelegal și netemeinic a procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 27.04.2015, arătând în motivarea acțiunii că în mod necorespunzător realității agentul constatator l-a sancționat pentru încălcarea limitei legale de viteză în localitate, întrucât pretinsa faptă contravențională ar fi fost surprinsă în afara localității, astfel că este nelegală măsura reținerii permisului de conducere, din moment ce nu a depășit cu mai mult de 50 km/h limita legală de viteză.
În drept a invocat OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru (f. 4).
În probațiune contestatorul a depus înscrisuri(f. 5-6).
La data de 12.06.2015 intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. a depus la dosar întâmpinare (f. 14-16) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat, sub aspectul legalității, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, intimatul a învederat faptul că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ. Totodată intimatul a precizat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori a vreuneia dintre persoanele prevăzute de art. 315 C.proc.civ. și că se opune administrării oricărei probe cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil. A arătat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea tuturor normelor în vigoare, în contextul scopului urmărit prin OUG nr. 195/2002, de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 223 art. 315 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune intimatul a depus înregistrarea video (f. 17).
În cauză, fiind considerate utile, pertinente și concludente soluționării cererii, în temeiul art. 167 alin. 1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba video.
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei,instanța reține următoarele:
Instanța constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, să soluționeze prezenta acțiune, prezumtiva faptă contravențională fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, respectiv în localitatea Iclod și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de art. 31 alin. 1 din același act normativ.
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 27.04.2015 de către I. C. – SR - BRDNE, petentul D. M. a fost sancționat cu avertisment și amendă contravențională în cuantum de 877,5 lei, precum și suspendarea dreptului de conducere pe o durată de 90 de zile, reținându-se că la aceeași dată a fost înregistrat de aparatul radar Autovision în timp ce conducea autovehiculul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1C E 576 prin loc. Iclod, având o viteză de 138 km/h și având inspecția tehnică periodică expirată din 07.11.2014.
Faptele au fost încadrate juridic în dispozițiile art. 121 alin. 1, art. 10 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și sancționate potrivit art. 102 alin. 3 lit. e), respectiv art. 102 alin. 1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor art. 16 din același act normativ care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește aspectul legalității utilizării aparatului radar, instanța constată că potrivit pct. 5.1. din ORDINUL nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", cu modificările și completările ulterioare, “atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare”. Așadar, în ceea ce privește omologarea aparatului radar de către Biroul de Metrologie Legală, se reține că acesta nu reprezintă o condiție de sine stătătoare a legalității cinemometrului aflat deja în funcțiune, întrucât funcționarea în condiții normale și în parametri corespunzători a aparatelor radar se face prin verificări specifice, atât la aprobarea de model inițială, cât și la verificarea periodică, potrivit tabelului 1 din actul normativ indicat. În acest context instanța mai reține, sub aspectul verificării tehnice periodice a aparatului radar, că intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr. BBSC-02.01-1064 din 11.03.2015 (f. 32), având rezultatul verificării „Admis”, fiind astfel îndeplinit condiția verificării metrologice pentru aparatul radar utilizat în constatarea pretinsei fapte contravenționale, verificarea fiind valabilă pentru o perioadă de un an de la data de 11.03.2015, astfel că la data constatării prezumtivei fapte contravenționale, cinemometrul respecta aceste prevederi legale.
Se reține totodată a fi îndeplinită și condiția prevăzută la pct. 5.2.1. din Normele Metrologice Legale NML 021-05 privind indicarea datelor de identificare ale autovehiculului pe care este amplasat cinemometrul, fiind menționate atât în buletinul de verificare metrologică, cât și în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, datele de identificare ale autovehiculului pe care este amplasat cinemometrul – respectiv autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_, aceste date fiind indicate ca atare și în cuprinsul buletinului de verificare metrologică.
Totodată, pentru cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentului, respectiv fapta reprezentată de „circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație”, potrivit art. 10 alin 1 din OUG nr. 195/2002, sancțiunea este atrasă în condițiile art. 102 alin. 1 din aceeași ordonanță, respectiv amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni precum și reținerea certificatului de înmatriculare, în baza art. 112 alin. 1 lit. a) din același act normativ. Totodată, pentru fapta de a circula cu I.T.P.-ul expirat, art. 102 alin. 1 din aceeași ordonanță stabilește amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni, respectiv de la 9 la 20 puncte amendă conform art. 98 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, însă opțiunea agentului constatator a fost de a sancționa această contravenție doar cu avertisment, sancțiune individualizată asupra căreia instanța de judecată nu mai poate interveni.
Toate aceste aspecte analizate, care vizează în fond legaliatea întocmirii procesului-verbal de contravenție CP nr._ încheiat la data de 27.04.2015 converg spre concluzia că în cauză au fost respectate exigențele legale în materie, procesul-verbal atacat bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că starea de fapt este corect consemnată în actul constatator întrucât, raportat la obiectul dedus judecății, fapta de a circula pe drumurile publice cu depășirea vitezei maxime admise se constată exclusiv prin mijloace tehnice verificate metrologic, doar acestea putând face dovada vitezei reale iar susținerile petentului sub aspectului nerealei consemnări în procesul-verbal atacat a locului săvârșirii prezumtivei contravenții sunt nefondate, înregistrarea video făcând dovada că pretinsa faptă a fost comisă în localitate, procesul-verbal bucurându-se de altfel de prezumția de legalitate și temeinicie, pentru astfel de constatări ale împrejurărilor de fapt percepute nemijlocit de către agentul statului.
Analizând proba video depusă la dosar de intimată (f. 17), obținută în baza unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, instanța reține că autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ condus de petent la data de 27.04.2015 a fost înregistrat cu aparatul radar instalat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI 3431 5circulând cu o viteză de 138 km/h pe DN1C, E576 prin loc. Iclod, așadar în interiorul unei localități unde limita legală de viteză este de 50 km/h.
În aceste condițiiinstanța reține că, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate care, fiind o prezumție relativă, este susceptibilă de a fi înlăturată prin dovada contrară, aspectul esențial din punctul de vedere al instanței europene fiind acela ca instanțele naționale să-i ofere petentei cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale. De asemenea, potrivit aceleiași jurisprudențe europene, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999). Prin urmare, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prevederile art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.
În cauza de față instanța constată, pe baza probelor de la dosar, caracterul temeinic al procesului-verbal de contravenție atacat, constatând totodată că deși i s-a asigurat cadrul legal adecvat, petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, simplele alegații ale părții în sensul că se afla în afara localității nefiind în măsură să înlăture nici prezumția de veridicitate a actului constatator, ținând cont și de înregistrarea video de unde rezultă locul săvârșirii contravenției.
În aceste condiții, instanța constată că starea de fapt a fost corect consemnată, aceasta întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Potrivit acestor reglementări conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar art. 49 alin. 1 și 2 din OUG nr.195/2002 prevăd că “(1) Limita maxima de viteză în localități este de 50 km/h.”
În acest context, reținându-se că în zonă limita de viteză era de 50 km/h, iar petentul a fost înregistrat cu o viteză de 138 km/h, se constată că acesta a fost legal sancționat potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, text potrivit căruia „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, iar potrivit art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a IV-a de sancțiuni presupune „de la 9 la 20 puncte-amendă”, petentului fiindu-i aplicate în concret numărul minim de 9 puncte amendă, aferente unei sancțiuni a amenzii în cuantum de 877,5 lei.
Astfel, reținând a fi legală încadrarea juridică a faptei și cuantumul amenzii aplicate, instanța constată că potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională, aceasta are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
Sub acest aspect, se reține că sancțiunea amenzii în cuantum de 877,5 lei aplicată contravenientului este legală, agentul constatator stabilind numărul minim de puncte-amendă, respectiv 9, pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției reținute în sarcina petentului, iar instanța apreciază că sancțiunea amenzii astfel aplicată este necesară pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce-i revin în materia regimului circulației pe drumurile publice. Pentru a reține acesta instanța are în vedere pe de-o parte scopul OUG nr. 195/2002 de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, dar și prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, niciunul dintre criteriile prevăzute de acest din urmă articol nefiind de natură a fundamenta aplicarea sancțiunii avertismentului întrucât fapta de a circula cu viteză peste limita legală prezintă în sine o gravitate in abstracto, prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce și care la o viteză ridicată sunt greu de evitat, motiv pentru care reține că în esență conduita petentului a fost de natură să pună în pericol siguranța sa, a celorlalți participanți la trafic și a locuitorilor din zonă, ținând cont și de istoricul contravețional al petentului (f. 16), și cu atât mai mult cu cât pentru cealaltă faptă contravențională agentul statului a manifestat îngăduința de a-i aplica reclamantului sancțiunea avertismentului.
În ceea ce privește măsura complementară aplicată constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile, instanța reține că aceasta este individualizată de către legiuitor și atrasă de drept de textul de lege corespunzător, practica judiciară fiind în sensul că instanțele de judecată nu pot să intervină și să reducă sau să înlăture sancțiunea complementară, chiar dacă prin ipoteză ar înlocui cu avertismentul sau ar reduce sancțiunea principală a amenzii.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către contestatorul D. M. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.04.2015 de către I. C. – SR - BRDNE, actul de constatare și sancționare a contravenției atacat fiind legal și temeinic.
În temeiul art. 453 NCPC, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. M. având CNP_, cu domiciliul în Baia M., .. 33 jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. cu sediul în C.-N., ., jud. C., împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 27.04.2015 de I. C. –SR -BRDNE.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cerere care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
G. I. L. C. L. P.
Red. /Dact.GIL
4 exp./06.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 952/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
