Plângere contravenţională. Sentința nr. 952/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 952/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 952/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 952/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: L. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul T. M. A. și pe intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă martorul Ursut S. I., lipsind petentul și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus de către DRDP Cluj răspuns solicitărilor instanței (f. 20-21), după care:
Instanța procedează la audierea martorului Ursut S. I., sub prestare de jurământ, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosar. (f. 23)
Instanța, nemaifiind alte cereri, propuneri sau excepții de formulat în cauză, declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și, părțile legal citate nefiind prezente pentru a pune concluzii pe fond, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 04.02.2015 și declinată spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei G., unde cauza a fost înregistrată la data de 29.04.2015, petentul T. M. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.01.2015 de IPJ Cluj –Secția 7 Poliție G., exonerarea de la plata amenzii și anularea sancțiunii complementare aplicate, arătând în motivare că agentul de poliție nu avea vizibilitate asupra drumului principal.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune contestatorul a depus înscrisuri (f. 3-4)
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei. (f. 2)
La data de 05.05.2015 intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj a depus la dosar întâmpinare (f. 14-15) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat, sub aspectul legalității, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, intimatul a învederat că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a arătat că fapta petentului a fost constată prin propriile simțuri de către agentul constatator, astfel încât actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, care revine petiționarului.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 223 art. 315 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune intimatul a depus raportul agentului constatator și copia procesului verbal de contravenție atacat (f. 49-50).
În cauză a fost încuviințată, considerându-se pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți, proba testimonială cu martorul U. Ș. I. (f. 22 dos. Judecătoria G.) precum și cele administrate din oficiu de instanță, respectiv adresa nr._/29.09.2015 emisă de CNADNR SA – DRDP Cluj (f. 21 dos. Judecătoria G.).
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei,instanța reține următoarele:
Instanța constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 să soluționeze prezenta plângere, prezumtiva faptă contravențională fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, respectiv pe raza localității Fundătura, și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, calculat de la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție CP nr._ încheiat la data de 24.01.2015 de IPJ Cluj –Secția 7 Poliție G. (f. 4, f. 7 dos. Judecătoria G.), petentul T. M. A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 487,5 lei și reținerea permisului de conducere, constatându-se că la aceeași dată, pe DN 1C km 31+950 m, aflat la volanul autovehiculului marca Audi cu nr. de înmatriculare_, deplasându-se pe direcția Cluj-N. – D., contestatorul a efectuat o manevră de depășire în zona de acțiune a indicatorului rutier „Depășire interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu.
Fapta a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 120 lit. h) și lit. i) din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.01.2015, instanța reține că, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate care, fiind o prezumție relativă, este susceptibilă de a fi înlăturată prin dovada contrară, aspectul esențial din punctul de vedere al instanței europene fiind acela ca instanțele naționale să-i ofere petentei cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale. De asemenea, potrivit aceleiași jurisprudențe europene, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999). Prin urmare, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prevederile art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.
În cauza de față instanța constată, pe baza probelor de la dosar, caracterul temeinic al procesului-verbal de contravenție atacat, constatând totodată că deși i s-a asigurat cadrul legal adecvat, petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, martorii propuși de parte, deși legal citați, neprezentându-se în fața instanței.
Alegațiile petentului pe aspectul imposibilității agentului constatator de a observa pretinsa faptă, întrucât nu ar fi avut vizibilitate, sunt infirmate prin depoziția martorului U. Ș. I. care, consemnat ca martor-asistent, a fost în același timp și martor ocular al evenimentelor, confirmând că petentul a efectuat o manevră de depășire neregulamentară și că echipajul de poliție avea vizibilitate la drumul public, percepând nemijlocit fapta (f. 22 dos. Judecătoria G.).
De asemenea, faptul că manevra de depășire nu era permisă în zonă este susținută și prin adresa nr._/29.09.2015 emisă de CNADNR SA – DRDP Cluj (f. 21 dos. Judecătoria G.), din care rezultă că la data săvârșirii faptelor, pe DN 1C km 31+950 m, sensul de deplasare Cluj-N. –G., depășirea autovehiculelor era interzisă, acționând indicatorul rutier cu semnificația „Depășirea interzisă”, benzile de circulație fiind separate prin marcaj rutier executat cu linie continuă simplă. Totodată, în ceea ce privește condițiile concrete în care s-a efectuat manevra, instanța acordă o putere doveditoare superioară aspectelor consemnate de agentul constatator într-un act oficial care se bucură potrivit legii de prezumția de temeinicie, conformă cu legislația națională și cu standardele europene în materia dreptului la un proces echitabil, astfel cum rezultă din jurisprudența de dată recentă, constantă, a Curții Europene a Drepturilor Omului, starea de fapt reținută de agentul constatator fiind în plus confirmată și prin depoziția unui martor obiectiv, aflat la locul faptei.
În acest context, instanța reține că în mod legal și temeinic fapta contestatorului a fost încadrată juridic în dispozițiile 120 lit. h) și i) din HG nr. 1391/2006, texte care interzic depășirea vehiculelor „în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă”, respectiv atunci când „când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”, și sancționată potrivit art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, text potrivit căruia constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II a de sancțiuni, nerespectarea regulilor privind depășirea. De asemenea, reținerea permisului de conducere are ca suport legal textul art. 111 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002, această măsură tehnico-administrativă, astfel cum este indicată de art. 97 din actul normativ indocat, fiind dispusă de către agentul constatator, printre altele, și în cazul săvârșirii vreuneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3) din aceeași ordonanță.
În cauza de față instanța constată, pe baza probelor de la dosar, caracterul temeinic al procesului-verbal de contravenție atacat și al sancțiunilor concret aplicate contravenientului.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, reținând că potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, clasa a II-a de sancțiuni presupune 4 sau 5 puncte-amendă, petentului fiindu-i aplicat un număr de 5 puncte-amendă aferente unei sancțiuni în cuantum de 487,5 lei, instanța constatând că această sancțiune, legală și temeinică, este necesară pentru a i se atrage atenția contravenientului asupra obligațiilor ce-i revin în materia reglementată de OUG nr. 195/2002. Pentru a reține acesta instanța are în vedere pe de-o parte scopul acestui act normativ, de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, iar pe de altă parte se au în vedere și prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, niciunul dintre criteriile prevăzute de acest din urmă articol nefiind de natură a fundamenta înlocuirea sancțiunii amenzii și aplicarea sancțiunii avertismentului. În concret, efectuarea unei manevre de depășire în condițiile în care manevra este interzisă, raportat și la istoricul contravențional al contestatorului (f. 14-15 dos. Judecătorie Cluj-N.), prin nerespectarea atât a indicatoarelor rutiere cât și a marcajelor ce interzic manevra, creează un pericol pentru siguranța tuturor participanților la trafic și a pietonilor, justificând menținerea procesului-verbal sub aspectul sancțiunii amenzii aplicate.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către contestatorul T. M. A. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.01.2015 de IPJ Cluj –Secția 7 Poliție G., actul de constatare și sancționare a contravenției atacat fiind legal și temeinic.
Față de soluția dată plângerii contravenționale, în temeiul art. 453 NCPC, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. M. A. având CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., . jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 24.01.2015 de IPJ Cluj –Secția 7 Poliție G..
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cerere care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. L. C. L. P.
Red. /Dact.GIL
4 exp./15.10.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 949/2015. Judecătoria GHERLA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 955/2015.... → |
|---|
