Plângere contravenţională. Sentința nr. 112/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 112/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 112/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 112/2015
Ședința publică din data de 3 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. I. R.
GREFIER: C. I.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile privind pe petentul M. I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul asistat de d-l av. S. I., cu împuternicire avocațială la dosar la fila 34, lipsă fiind intimatul. Se prezintă martorul Șevera V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei la fila 37, s-a depus de către reprezentantul petentului o cerere de strigare a cauzei după ora 10:00.
Instanța a admis această solicitare.
Petentul depune la dosarul cauzei, la filele 38-45, o . fotografii.
Instanța solicită martorului să părăsească sala până va fi chemat.
Petentul, la interpelarea instanței, arată că, la data săvârșirii presupusei contravenții, se îndrepta dinspre Maramureș în direcția Cluj N.. Arată că nu a depășit autoturismul care circula în fața sa, ci acel autoturism a trecut pe banda de refugiu, petentul trecând ulterior pe lângă acesta. Mai arată că echipajul de poliție care l-a oprit se afla la o distanță de aproximativ 400 de metri.
Instanța procedează la legitimarea martorului Șevera V., care s-a identificat conform C.I. . nr._, având CNP_, după care procedează la audierea lui, declarația acestuia luată sub prestare de jurământ religios, fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei la fila 46.
La interpelarea instanței, petentul, prin reprezentant, arată că nu mai are alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Instanța, nefiind excepții de invocat sau alte cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse în probațiune, apreciind-o legală, verosimilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul, prin reprezentant, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Reprezentantul petentului apreciază că vizualizarea faptică a fost eronată, întrucât așa cum se arată în procesul verbal de contravenție și reiese din depoziția martorului, echipajul de poliție se afla la o distanță destul de mare. De asemenea, reprezentantul petentului arată că din planșele foto depuse la dosar, se observă că pe banda a doua de mers circula și o altă mașină și apreciază că petentul nu s-ar fi angajat într-o astfel de depășire, de o asemenea anvergură, așa cum este înscris în procesul verbal de contravenție. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.proc.civ., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 02.07.2014, sub numărul_, petentul M. I. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.06.2014, încheiat de intimat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că s-a reținut în sarcina sa, în mod eronat, efectuarea la data de 15.06.2014, ora 20.35, pe DN 1C, în localitatea Bunești, a unei manevre de depășire neregulamentară. A precizat că autoturismul se deplasa în fața sa, semnalizând intenția de a opri pe partea dreaptă. A ieșit cu roțile din dreapta în afara părții carosabile, având în funcțiune lămpile de semnalizare din dreapta spate și luminile roșii din spate, care semnalizează frânarea. Astfel, petentul a trecut pe lângă respectivul autoturism, care era aproape oprit, fără a trece pe sensul opus de mers și fără a încălca marcajul longitudinal continuu, întrucât lățimea de 4,3 m a benzii de circulație și de 2,1 m a acostamentului permit acest lucru.
Agentul de poliție se afla pe partea dreaptă a drumului, la o distanță de aproximativ 500 m de locul săvârșirii presupusei contravenții, astfel că petentul este în mai mare măsură să arate dacă a încălcat marcajul longitudinal continuu sau nu.
Petentul a mai precizat că beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei aparține agentului constatator. Totodată, a învederat instanței că posedă permis de conducere din anul 1988 și de atunci nu a săvârșit niciodată infracțiuni la regimul circulației rutiere și nici nu a avut dreptul de a conduce suspendat. Este angajat al unei firme de transport marfă și, prin natura postului, trebuie să se deplaseze săptămânal la punctul de lucru al firmei, în județul A.. Soția sa este casnică, au patru copii, iar petentul este cel care asigură veniturile familiei.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri (f.4-9) și s-a cerut încuviințarea probei testimoniale cu martorii Șevera V. și Șevera P..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.18).
La data de 03.10.2014, prin registratura instanței, intimatul a depus la dosar întâmpinare (f.23, 24) prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca nefondată.
În motivarea acesteia, s-a arătat că sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, astfel încât procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, până la dovada contrară, sarcina probei revenind contravenientului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. 3, art. 249 și art. 315 alin. 1 C.proc.civ., O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, au fost depuse istoricul contravențional al petentului și raportul agentului constatator (f.23-25).
La data de 03.11.2014, prin registratura instanței, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.30), prin care a arătat că istoricul său contravențional nu are nicio relevanță în prezenta cauză, deoarece toate contravențiile se referă la alt fel de fapte și nicidecum la încălcarea regulilor privind depășirea.
La termenul de judecată din data de 03.02.2015, petentul a depus la dosar un set de fotografii (f.38-45), a fost audiat martorul Șevera V. (f.46), propus de petent, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, instanța reținând apoi cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/15.06.2014 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, petentul M. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a reținut faptul că în data de 15.06.2014, ora 20.35, pe DN1C Bunești, Varianta de ocolire a localității G., în localitatea Bunești, petentul a condus autoturismul marca Mitsubishi L200, înmatriculat cu numărul_, iar la km 4+500 m a efectuat manevra de depășire a autoturismului_ care circula în fața sa, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă” și cu încălcarea marcajului longitudinal simplu continuu ce separă cele două benzi de circulație.
Petentul a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Deși petentul nu a contestat legalitatea întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța are dreptul și obligația, deopotrivă, de a verifica legalitatea procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în ceea ce privește motivele de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu. Făcând aplicarea acestui articol în prezenta cauză, reține că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care să impună anularea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, fiind încheiat de un agent al forței publice care a constatat faptele prin propriile simțuri, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate. Din acest punct de vedere, incumbă petentului sarcina de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate nu corespund realității în sensul că fie fapta nu există, fie ea s-a desfășurat altfel.
Instanța are în vedere cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. împotriva României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel, Curtea a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională. Curtea Europeană a Dreptului Omului a subliniat importanța ca, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea EDO a constatat în această cauză că singurele probe, pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre, erau cele depuse de agentul constatator iar, în condițiile în care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-și dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat într-o situație dezavantajoasă, astfel încât nu a fost încălcat art. 6 CEDO.
Potrivit art. 120 alin. 1 lit. h și lit. i din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002, este interzisă depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă", respectiv atunci când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus, iar conform art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție nerespectarea regulilor privind depășirea.
Petentul a contestat temeinicia procesului verbal de contravenție, susținând că autoturismul care circula în fața sa a semnalizat dreapta și a frânat, circulând chiar pe partea dreaptă a carosabilului la momentul în care a trecut de acesta, iar datorită lățimii considerabile a drumului nu a depășit marcajul de separare a sensurilor de mers, prin efectuarea manevrei.
Petentul nu a contestat faptul că respectivul sector de drum se afla în raza de acțiune a indicatorului “Depășirea Interzisă” și benzile de circulație erau separate prin marcaj longitudinal continuu.
Acesta a depus la dosar fotografii pentru a demonstra că lățimea carosabilului pe respectivul sector de drum făcea posibilă executarea manevrei fără încălcarea axului drumului. De asemenea, a susținut că agentul se afla la distanță de locul efectuării manevrei, nefiind în măsură să obseve, mai bine decât chiar petentul, cele peterecute.
Audiat în cauză, martorul Șevera V. nu a putut să precizeze, în mod clar, dacă prin manevra efectuată, petentul a încălcat sau nu axul drumului (f.46). A mai arătat că agentul constatator se afla la 300 m de locul unde a fost săvârșită presupusa contravenție.
Analizând cele de mai sus, instanța reține că, deși martorul a confirmat cele susținute de petent, referitor la faptul că mașina depășită circula spre marginea carosabilului, tot acesta, care se afla în mașina petentului, nu a fost în măsură să afirme cu certitudine că nu a fost încălcat marcajul longitudinal prin efectuarea manevrei. Așadar, considerând și că distanța la care se afla agentul nu era într-atât de mare încât să afecteze vizibilitatea acestuia, reține că probele administrate nu sunt în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și ale art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și în lipsa dovedirii unor împrejurări de natură a determina reindividualizarea acestora, instanța reține că sancțiunile aplicate contravenientului sunt necesare pentru a i se atrage atenția asupra obligațiilor ce-i revin în materia regimului circulației pe drumurile publice.
În consecință, instanța urmează a respinge plângerea formulată de către petent împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/15.06.2014, întocmit de către intimat, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul M. I., având CNP_, domiciliat în comuna Repedea, ., jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca nefondată.
Menține dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.06.2014, încheiat de intimat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. I. RusuCristina I.
Red./ dact. - D.I.R./ C.I. - 4 ex. – 13 martie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 150/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 186/2015.... → |
|---|
