Plângere contravenţională. Sentința nr. 187/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 187/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 187/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 187/2015
Ședința publică din data de 24 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. M.
GREFIER: R. M. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petentul B. V. M., în contradictoriu cu intimatul INPSECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE C., având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru petentul lipsă, dl. av. H. M., cu împuternicire avocațială la dosar la fila 7, martorul P. V., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, din partea DRDP C., datele solicitate cu privire la amplasarea indicatoarelor „ depășirea interzisă” și la sectoarele de drum unde depășirea era interzisă.
În temeiul art. 323 Cod pr. civ., sub prestare de jurământ, instanța procedează la audierea martorului P. V., cele declarate fiind consemnate în procesul verbal de la dosarul cauzei.
Petentul prin reprezentant arată că nu mai are alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei
În temeiul art. 255, art. 258 Cod pr. civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciind că este pertinentă și utilă soluționării cauzei.
În temeiul disp. art. 244 Cod pr. civ., instanța declară terminată cercetarea judecătorească, în temeiul art. 392 Cod pr. civ., declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul prin avocat solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și în consecință anularea procesului verbal de contravenție ca netemeinic, apreciind că probatoriu administrat confirmă temeinicia celor arătate în plângere și netemeinicia procesului verbal, fără cheltuieli de judecată. Învederează că și din înscrisurile depuse de către DRDP C. se confirmă că interdicția de depășire se sfârșește la km 34+600, iar în procesul verbal se constată că petentul a depășit la km 34+400. Arată că în al doilea tabel comunicat de care către DRDP C. se menționează că există linie continuă simplă de la km 34+600 la km 35+975 înspre G., ceea ce înseamnă că la km 34+400 nu există indicator depășirea interzisă. F. de aspectele prezentate, solicită desființarea procesului verbal de contravenție.
În temeiul art. 394 Cod pr. civ., instanța declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 11.09.2014- timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru (f.4), petentul B. V. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. a solicitat, anularea procesului verbal . nr._/31.08.2014 ca neîntemeiat.
În motivarea în fapt a plângerii formulate petentul a arătat că la data de 31.08.2014, orele 00:30, circula cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe direcția G.-C., împreuna cu un coleg de serviciu, P. V.. Învederează petentul că în centrul satului Iclod a fost oprit de către un agent de politie, care i-a imputat faptul ca la km 35+400 a depășit un autoturism în zona de incidența a indicatorului "Depășirea interzisa", trecând în același timp peste marcajul longitudinal continuu. Susține că agentul de politie se afla în centrul satului in dreptul unei discoteci la km 35+150. Arată că i-a explicat că nu a depășit nimic și că nici nu avea cum să vadă dacă a trecut de linia continua, deoarece era întuneric, iar km 35+400, care este un pod, se afla după curbă. Mai mult decât atât, drumul pe acea porțiune cuprinde doua benzi pe sensul pe care se deplasa, iar dacă ar fi fost să depășească vreo mașina, nu era necesar să treacă pe celălalt sens de mers. Mai arată știe mai bine decât oricine șoseaua aceea, deoarece a construit-o în calitate de șef de șantier la firma FCC Barcelona, cea care a contractat construcția șoselei, în zonă neexistând nici un indicator "Depășirea interzisa". P. petentul și că a rugat agentul de politie sa consemneze faptul ca de față a fost si numitul P. V., însă nu a dorit să facă acest lucru, motiv pentru care a refuzat să semneze procesul verbal.
În drept au fost invocate disp. OG nr. 2/2001
În probațiune petentul a depus la dosar în xerocopie procesul-verbal de contravenție contestat și cartea de identitate.
Intimatul a depus întâmpinare (f. 15-16) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În motivarea în fapt a poziției procesuale, intimatul a arătat în esență, că, sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, susține că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ. A mai arătat că fapta contravențională a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.
În drept, au fost invocate prev. art. 205-206, art. 223 alin. 3, art. 249 și art. 315 alin. 1 din Cod pr. civ., dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și cele ale O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul P. V.. De asemenea, s-a dispus emiterea unei adrese către DRDP C. cu solicitarea de a se indica porțiunile de drum din localitatea Iclod aflate în zona de incidență a indicatorul depășirea interzisă și marcaj longitudinal continuu la data de 31.08._.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/31.08.2014 petentul B. V. M. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 450 lei și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, reținându-se în sarcina sa că la aceeași dată, ora 20:32 a fost depistat în timp ce conducea autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_ pe DN1C în localitatea Iclod unde la km 35+400 a depășit un autovehicul în zona de acțiune a indicatorului depășire interzisă și marcaj longitudinal continuu.
Petentul a refuzat semnarea procesului-verbal, în cuprinsul acestuia arătându-se și că nu recunoaște fapta.
Împotriva procesului verbal de contravenție, în termenul legal prevăzut de art.31 din O.G. nr.2/2001, respectiv la data de 11.09.2014, petentul a formulat prezenta plângere contravențională.
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 și 17 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește temeiniciaprocesului-verbal, instanța reține că prin procesul verbal contestat petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h) și i) din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 (respectiv HG nr. 1391/2006), care interzice depășirea vehiculelor „în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă”, respectiv atunci „când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”, și sancționată potrivit art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, text potrivit căruia constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea. De asemenea, reținerea permisului de conducere are ca suport legal textul art. 111 alin. 1 lit. c) din OUG nr.195/2002, această măsură tehnico-administrativă fiind dispusă de către agentul constatator, printre altele, și în cazul săvârșirii vreuneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3) din aceeași ordonanță.
Cu privire la starea de fapt reținută de intimat în cuprinsul procesului verbal contestat, instanța constată, pe baza probelor administrate în cauză, că aceasta corespunde realității, în sensul ca petentul, la data de 31.08.2014, ora 20:32 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN1C în localitatea Iclod iar la km 35+400 a efectuat manevra de depășire în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă și a marcajului longitudinal continuu.
La reținerea acestei stări de fapt, instanța a avut în vedere atât procesul verbal de contravenție întocmit la data de 31.08.2014, adresa CNADNR –DRDP C. nr._/16.02.2015 din care rezultă în mod expres că acel km 35+400 se afla în zona de acțiune a indicatorului depășire interzisă și a marcajului longitudinal continuu, dar și împrejurarea că fapta a fost constatată în mod personal și direct de către agentul constatator. Situația de fapt reținută în procesul-verbal este deci rezultatul unor constatări personale ale organului constatator aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca ultim scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Deși petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție în baza art. 6 CEDO și, de principiu, revine intimatului sarcina probei săvârșirii contravenției, veridicitatea constatărilor personale ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate de petentul care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce însă la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale, cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Ori în cauza de față, din analiza probelor administrate rezultă însă că petentul nu a adus nici o probă în susținerea netemeiniciei procesului verbal contestat, în susținerea faptului că nu ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa deși, în baza art. 249 C.pr.civ., cel care face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească, iar potrivit art. 10 C.pr.civ., părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să-și probeze pretențiile și apărările. Aceasta în condițiile în care instanța constată că declarația martorului solicitat de petent a fi audiat este lipsită de conținut probator, martorul putând relata doar fapte ce s-au petrecut după momentul la care petentul a fost somat de agentul de poliție să se oprească pe partea dreaptă. În ceea ce privește depășirea de către petent a unui alt autovehicuol pe linie continuă a arătat martorul că nu știe dacă s-a întâmplat așa, nu a observat, întrucât era obosit și mai și moțăia, acesta declarând că se întorcea împreună cu petentul de la o lucrare avută în localitatea Beclean. Ori față de depoziția lacunară a acestui martor, instanța nu poate reține o altă stare de fapt decât cea descrisă în procesul verbal contestat, motiv pentru care va menține ca temeinic procesul verbal de constare și sancționare a contravențiilor întocmit de intimat.
Nici afirmațiile petentului că ar fi participat la construirea șoselei, (dincolo de împrejurarea că nu sunt dovedite) nu sunt de natură a contura o altă stare de fapt decât cea descrisă în procesul verbal analizat, cunoscut fiind că amplasamentul unor indicatoarea rutiere poate fi modificat deseori în timp.
Cât privește sancțiuneaaplicată, instanța reține că potrivit art.21 din OG nr.2/2001, aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În prezenta cauza, instanța va avea în vedere limitele sancțiunilor aplicate, de natura a reflecta un grad ridicat de pericol social al faptei incriminate, dar și faptul că petentul nu a făcut dovada unor împrejurări de natura a atenua răspunderea sa contravențională,
Pe de altă parte instanța reține că sancțiunile aplicate contravenientului sunt necesare pentru a i se atrage atenția asupra obligațiilor ce-i revin în materia regimului circulației pe drumurile publice. Pentru a reține acesta instanța are în vedere pe de-o parte scopul OUG nr. 195/2002 de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, iar pe de altă parte se au în vedere și prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, nici unul dintre criteriile prevăzute de acest din urmă articol nefiind de natură a fundamenta înlocuirea sancțiunii amenzii și aplicarea sancțiunii avertismentului, ținând cont și de istoricul contravențional al petentului (f. 14) și de toate împrejurările concrete ale cauzei.
Față de aceste aspecte, instanța constată că sancțiunile aplicate au fost corect individualizate, iar aceasta sunt adecvată în raport de criteriile prevăzute de art.21 din OG nr.2/2001.
Prin urmare, pentru toate considerente de fapt si de drept mai sus expuse, instanța va respinge plângerea contravențională formulată și va menține ca legal și temeinic întocmit procesul verbal de contravenție . nr._/31.08.2014.
În temeiul art. 453 C. pr. civ. și a principiului disponibilității în procesul civil, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. V. M. - CNP_, domiciliat în comuna .. Poieni nr. 69A, jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. - CUI_, cu sediul în C.-N., ., jud. C..
Menține ca legal și temeinic întocmit procesul verbal de contravenție . nr._/31.08.2014.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi,24.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. N. L. M. R.
Red/dact/.MM./RML/4ex./. M., I. C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 186/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 279/2015.... → |
|---|
