Plângere contravenţională. Sentința nr. 186/2015. Judecătoria GHERLA

Sentința nr. 186/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 186/2015

ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188

JUDECĂTORIA G.

JUDEȚUL C.

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 186/2015

Ședința publică de la 24 februarie 2015

Instanța formată din:

PREȘEDINTE: N. M.

GREFIER: R. M. L.

Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul L. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE C., având ca obiect plângere contravenționala .

La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

În temeiul art. 131 verificând competența și ținând seama și de dispozițiile art. 94, C.pr.civ. rap. la art. 32 din OG 2/2001, instanța constată din oficiu că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

Instanța respinge cererea în probațiune formulată de către petent referitoare la depunerea de către intimat a buletinului de verificare metrologică a aparatului radar, a atestatului de operator radar al agentului constatator, precum și a fotografiilor doveditoare ca inutilă soluționării cauzei.

În temeiul art. 255, art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciind că este pertinentă și utilă soluționării cauzei.

În temeiul disp. art. 244 C.pr.civ., instanța declară terminată cercetarea judecătorească, părțile legal citate nefiind prezente pentru a pune concluzii pe fond, în temeiul art. 394 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 24.09.2015, timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru (f. 11), petentul L. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDEȚULUI C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/12.09.2014, restituirea amenzii achitate în valoare de 90 lei, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea în fapt a plângerii formulate petentul a arătat că prin procesul-verbal menționat s-a reținut în sarcina sa că în data de 12.09.2014. ora 17.25. a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_ în loc. J. de Mijloc pe DN1C E576, fără a avea lumini de întâlnire, fără a purta centura de siguranța și fără a avea 2 triunghiuri reflectorizante, stabilindu-se ca sancțiune 3 puncte amendă în valoare de 270 lei si 4 puncte penalizare. Apreciază petentul că procesul verbal contestat este nelegal, acesta necuprinzând locul unde s-ar fi săvârșit contravenția, agentul constatator neidentificând efectiv locul prin arătarea kilometrului sau a numărului administrativ al imobilului în dreptul căruia a fost depistat. Având în vedere marcajele si indicatoarele diferite pe anumite tronsoane de drum, chiar și în interiorul localității, apreciază că era necesară identificarea exactă a locului săvârșirii faptei pentru a se stabili în mod corect sancțiunea aplicată. Susține și că procesul verbal are erori grave, ce atrag anularea acesteia, agentul constatator sancționându-l cu 270 lei puncte amenda, iar jumătate din aceasta suma ar fi 90 lei.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, arată petentul că în momentul in care a fost oprit de agentul de politie, avea centura pusă și farurile pornite, doar duce ce a fost oprit, a oprit si mașina si și-a deconectat centura pentru a putea scoate actele și a le prezenta la control. Susține și că i s-a solicitat să prezinte trusa medicala, triunghiul și stingătorul pe care le avea in portbagajul mașinii. Apreciază că agentul constatator a dat dovada de totala rea-credința în aplicarea sancțiuni, având in vedere ca singura contravenție de care se făcea vinovat era de a nu avea doua triunghiuri reflectorizante, ci doar unul, fapt ce în opinia sa nu prezintă gradul de pericol social necesar pentru a fi sancționat cu amenda. Consideră petentul și că este necesar ca intimatul să depună la dosar atestatul agentului constatator de a efectua control pe acel sector de drum, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, precum și fotografii doveditoare.

În drept au fost invocate disp art. 16 al. 1, art. 31 și urm. din O.G. nr. 2/2001, Norma de Metrologie L-egală NML 021 05.

În probațiune petentul a depus la dosar în xerocopie înscrisuri, respectiv procesul verbal de contravenție contestat, chitanță de plată a sumei de 90 lei.

Intimatul a depus întâmpinare (f. 15-16) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În motivarea în fapt a poziției procesuale, intimatul a arătat că, sub aspectul legalității, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, susține că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ. A mai arătat că fapta contravențională a fost constată prin propriile simțuri de către agentul constatator, actul de constatare și sancționare a ontravenției bucurându-se în continuare de prezumția de legaltitate și temeinicie, făcând dovada până la proba contrarie, sarcina probei revenindu-i petentului.

În drept, au fost invocate prev. art. 205-206, art. 223 alin. 3, art. 249 și art. 315 alin. 1 din Cod pr. civ., dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și cele ale O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea radar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal . nr._/12.09.2014 (f. 4), petentul L. A. a fost sancționat cu avertisment+amendă în cuantum de 270 lei +avertisment, respectiv 3 puncte amendă și 4 de penalizare, reținându-se în sarcina sa că la data de 12.09.2014 ora 17:25 a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_ în loc. J. de Mijloc pe DN1C E576, fără a avea aprinsă lumina de întâlnire, fără a purta centura de siguranța și fără a avea 2 triunghiuri reflectorizante

Procesul verbal contestat a fost semnat de petent fără obiecțiuni.

Împotriva procesului verbal de contravenție, în termenul legal prevăzut de art.31 din O.G. nr.2/2001, respectiv la data de 24.09.2014, petentul a formulat plângere contravențională.

În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.

Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 și 17 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

În ceea ce privește susținerile petentului în sensul încălcării prevederilor legale privind menționarea locului săvârșirii contravenției, instanța reține că o asemenea încălcare nu a avut loc, la rubrica aferentă din procesul verbal contestat arătându-se în mod expres că fapta a fost săvârșită pe DN1C E576, în localitatea J. de Mijloc. Instanța reține mai reține că doar încălcarea prevederilor art.17 din O.G.2/2001, mai exact lipsa din procesul verbal a mențiunilor indicate în acest articol atrage de facto nulitatea procesului verbal contestat, nulitate ce se constată și din oficiu. În ceea ce privește însă lipsa altor mențiuni, cum ar fi cele enumerate la art.16, alin. 1 din O.G. nr.2/2001, pentru ca acestea să atragă nulitatea virtuală a procesului verbal, partea care le invocă trebuie să dovedească o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, așa cum prevede art.175 al.1 C.pr. civ..

În speță instanța reține că nu s-a făcut de către petent dovada faptului că i s-ar fi produs o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție, prin neindicarea în cuprinsul procesului verbal contestat a unui loc al săvârșirii contravenției mai detaliat, datele indicate fiind suficiente pentru a se putea realiza o corectă identificare a acestuia.

În ceea ce privește menționarea în cuprinsul procesului verbal a sumei de 90 lei ca reprezentând jumătate din minimul amenzii ce putea fi achitată de petent în termen de 24 de ore, instanța reține că și această mențiune este conformă prevederilor legale, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege (și nu aplicate de agentul constatator) pentru clasa I de sancțiuni în cazul contravenției prevăzute de art. 36, al. 1 și sancționate de art. 99, al. 1, pct. 8 din OUG nr. 195/2002, fiind de 90 lei.

De asemenea, în ceea ce privește depunerea la dosar a atestatului agentului constatator de operator radar, instanța reține că o astfel de probă nu este necesară pentru analizarea celor trei contravenții reținute în sarcina petentului, nici una dintre acestea nereferindu-se la depășirea vitezei legale. Astfel, reține instanța, o asemenea dovadă este necesar a se efectua doar în cazul unor astfel de contravenții și doar anterior abrogării prevederilor din Normele Metrologice Legale NML 021-05 care condiționau valoarea probatorie a înregistrărilor efectuate de aparatul radar de calitatea de operator calificat a agentului constatator . În cauza de față însă, raportat la contravențiile pentru care a fost sancționat petentul sunt și rămân incidente prevederile cu caracter general cuprinse la art. 109 al. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, text potrivit căruia “constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier”, prevederi legale respectate în cauză.

Prin urmare, față de considerentele mai sus expuse, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și a art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din acest act normativ, procesul-verbal de contravenție . nr._/12.09.2014 bucurându-se în continuarea de prezumția de legalitate.

În ceea ce privește temeiniciaprocesului-verbal, instanța reține că s-a reținut prin procesul verbal contestat în sarcina petentului săvârșirea a trei contravenții, respectiv acea de a circula fără a avea aprinsă lumina de întâlnire, faptă prevăzută de art. 44, al. 2 din OUG nr. 185/2002 și sancționată de art. 99, al. 2, rap. la art. 108, al. 1, lit. a pct. 7 din OUG nr. 185/2002, pentru care i s-a aplicat sancțiunea avertismentului, aceea de a conduce autoturismul marca Ford, fără a purta centura de siguranță, faptă prevăzută de art. 36, al. 1 din OUG nr. 185/2002 și pentru care petentul a fost sancționat cu 3 puncte amendă în valoare de 270 lei, dar și aceea de a nu avea asupra sa două triunghiuri reflectorizante, faptă pentru care acestuia i s-a aplicat sancțiunea avertismentului și 4 puncte de penalizare.

Cu privire la starea de fapt reținută de intimat în cuprinsul procesului verbal contestat, instanța constată, pe baza probelor administrate în cauză, că aceasta corespunde realității, în sensul ca petentul, la data de 12.09.2014 ora 17:25 a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_ în loc. J. de Mijloc pe DN1C E576, fără a avea aprinsă lumina de întâlnire, fără a purta centura de siguranța și fără a avea 2 triunghiuri reflectorizante.

La reținerea acestei stări de fapt, instanța a avut în vedere atât procesul verbal de contravenție întocmit la data de 12.09.2014, semnat fără obiecțiuni de către petent- care a recunoscut astfel starea de fapt redată-, dar și împrejurarea că toate cele trei fapte au fost constatate în mod personal de către agentul constatator. Situația de fapt reținută în procesul-verbal este deci rezultatul și al unor constatări personale ale organului constatator aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca ultim scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.

Deși petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție în baza art. 6 CEDO și, de principiu, revine intimatului sarcina probei săvârșirii contravenției, veridicitatea constatărilor personale ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate de petentul care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce însă la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale, cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Din analiza actelor depuse la dosar rezultă însă că petentul nu a adus nici o probă în susținerea netemeiniciei procesului verbal contestat, în susținerea faptului că nu ar fi săvârșit faptele contravenționale reținute în sarcina sa deși, în baza art. 249 Cod pr. civ., cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, iar potrivit art. 10 Cod pr. civ., părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să-și probeze pretențiile și apărările.

Prin urmare, față de cele mai sus expuse, instanța nu poate reține o altă stare de fapt decât cea descrisă în procesul verbal contestat, motiv pentru care va menține ca temeinic procesul verbal de constare și sancționare a contravențiilor întocmit de intimat.

Cât privește sancțiuneaaplicată petentului, instanța reține că potrivit art.21 din OG nr.2/2001, aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

În prezenta cauza, instanța va avea în vedere faptul că petentul a fost depistat în trafic săvârșind, în aceiași împrejurare, trei contravenții relativ grave, că a fost sancționat cu avertisment pentru două dintre ele și cu amendă doar pentru fapta de a nu fi purtat centura de siguranță. De asemenea, instanța va lua în considerare și faptul că petentul nu a indicat și făcut dovada unor împrejurări de natură a atenua răspunderea contravențională. Față de aceste aspecte, instanța constată că sancțiunile aplicate au fost corect individualizate, iar acestea sunt adecvate în raport de criteriile prevăzute de art.21 din OG nr.2/2001.

Prin urmare, pentru toate considerente de fapt si de drept mai sus expuse, instanța va respinge plângerea contravențională formulată și va menține ca legal și temeinic întocmit procesul verbal de contravenție ._/12.09.2014.

În temeiul art. 453 C. pr. civ. și a principiului disponibilității în procesul civil, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul L. A. - CNP_ cu domiciliul procesual ales în C.-N., ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDEȚULUI C., CUI_, cu sediul în C.-N., ., jud. C..

Menține ca legal și temeinic întocmit procesul verbal de contravenție . nr._/12.09.2014.

Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria G..

Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. N. L. M. R.

Red/dact/.MM./RML/4ex./., I. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 186/2015. Judecătoria GHERLA