Plângere contravenţională. Sentința nr. 184/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 184/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 184/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 184/2015
Ședința publică din data de 24 Februarie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: N. M.
GREFIER: R. M. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petenta COMPANIA NAȚIONALA DE CĂI FERATE "C." SA București-S. Regionala de Cai Ferate C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE munca AL JUDEȚULUI C., având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
În temeiul art. 131 verificând competența și ținând seama și de dispozițiile art. 94 C.pr.civ. raportat la art. 32 OG 2/2001, instanța constată din oficiu că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 255, art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciind că este pertinentă și utilă soluționării cauzei.
În temeiul disp. art. 244 C.pr.civ. instanța declară terminată cercetarea judecătorească, părțile legal citate nefiind prezente pentru a pune concluzii pe fond, în temeiul art. 394 C.pr.civ., declară închisă dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 20.10.2014, legal timbrată (f. 7), petenta COMPANIA NAȚIONALA DE CĂI FERATE "C." SA București-S. Regionala de Cai Ferate C., a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA AL JUDEȚULUI C., în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.09.2014, in subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei cu avertisment sau amenda minima, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a plângerii formulate petenta a arătat că prin procesul - verbal enunțat a fost sancționată cu 10.000 lei amenda, reținându-se în sarcina sa faptul că ” evenimentul produs in data de 3 iulie 2014, ora 15:10 pe firul 1 al liniei de cale ferata Apahida - G., km 10+800 in Halta CF J. de Jos ( aparținând Companiei Naționale de Cai Ferate "C."SA București S. Regionala de Cai Ferate C.) din localitatea Juc-Herghelie, ., soldat cu accidentarea mortala a numitului L. - C. C., fost angajat al firmei De Longhi România SRL, a fost favorizat de faptul ca zona periculoasa de acces in zona liniilor de cale ferata nu a fost semnalizata corespunzător si nici nu erau prevăzute mijloace tehnice de eliminare a posibilității de acces in zona, contrar prevederilor art. 6 alin.(1) din Hotărârea nr. 971/2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sănătate la locul de munca, conform căruia" Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protecție colectiva ori prin masuri sau procedee de organizare a muncii, angajatorii trebuie sa prevadă semnalizarea de securitate si/sau sănătate la locul de munca, in conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, si sa verifice existența acestora”. Apreciază petenta că sancțiunea aplicată este netemeinică întrucât potrivit art. 3 din H.G. nr. 971/2006 această hotărâre nu se aplica semnalizării utilizate în reglementarea traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim si aerian, semnalizarea privind circulația pe calea ferata fiind distincta de semnalizarea de securitate si/sau sănătate la locul de munca prevăzuta in HG 971/2006. Învederează că prin art. 1 din H.G. nr. 971/2006 se stabilesc cerințele minime pentru semnalizarea de securitate si/ sau de sănătate la locul de muncă, ori locul de munca al decedatului L.- C. C. nu era la Compania Naționala de Cai Ferate "C."SA București - S. Regionala de Cai Ferate C., ci la . SRL, astfel încât cerințele stabilite in HG 971/2006 nu i se aplica. Susține că nu se poate retine in sarcina sa obligația prevăzuta la art. 6 alin.1 din H.G. nr. 971/2006, așa cum in mod eronat s-a stabilit de către Inspectoratul Teritorial de Munca al Județului C. și pe cale de consecință nu i se poate reține vreo vinovăție .
Mai arată că potrivit prevederilor art. 1 rap. la art. 3 din Legea nr. 289/2005, este interzis accesul persoanelor neautorizate in zona de siguranța a infrastructurii feroviare publice, iar conform art. 1 alin (2) din aceiași lege " pe teritoriul localităților zonele de siguranța vor fi in mod obligatoriu semnalizate", fără a exista vreo prevedere legala privind numărul si modul de amplasare a semnalelor de interdicție.
Precizează că Halta J. de Jos este in afara teritoriului vreunei localități, conform indicatoarelor rutiere de intrare/ieșire in/din localitatea J. ( respectiv Juc Herghelie) si Bonțida care sunt amplasate pe DN1C intre Halta de Mișcare J. si Bonțida, paralela cu calea ferata și prin urmare nu exista obligația legala pentru semnalizarea zonei de siguranța. Cu toate acestea, susține că administratorul infrastructurii feroviare publice, CNCF"C."SA a amplasat si completat permanent cu indicatoare de securitate prin care se interzice accesul persoanelor neautorizate in zona de siguranța a caii ferate, inclusiv in Hm J. de Jos, insa datorita fenomenului infracțional din zona aceste panouri metalice de avertizare au fost sustrase. Periodic la reviziile caii panourile de avertizare au fost completate acolo unde au fost sustrase.
Mai arată și că accesul in zona de siguranța a infrastructurii feroviare publice este permis numai lucrătorilor care au primit si si-au însușit instrucțiunile adecvate conform reglementarilor legale. Ori numitul L. C. C. nu era angajatul său, deci nu avea absolut nici o obligație față de acesta de a-i asigura instructajul de protecția muncii, iar trecerea peste liniile de cale ferata trebuia făcuta prin locuri semnalizate si amenajate in acest scop traficului de autovehicule si persoane, în acest sens fiind si prevederile art. 33 alin. 2 din O.U.G. nr. 12/1998.
Consideră petenta că procesul verbal atacat este nelegal întrucât nu i s-a adus la cunoștința dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare (încălcându-se prevederile art. 16 alin.(7) din OG 2 /2001, care sancționează cu nulitatea absoluta procesul verbal întocmit cu încălcarea acestei prevederi), iar procesul verbal nu este semnat de contravenient si nici nu este confirmat de un martor faptul ca contravenientul nu se afla de fata (încălcându-se prevederile art. 19 din OG 2/2001). Susține și că agentul constatator nu a solicitat prezența la cercetarea evenimentului a unui reprezentant și nici nu i s-au solicitat informațiile necesare pentru efectuarea cercetării evenimentului, în vederea lămuririi aspectelor privind cauzele care au concurat la producerea evenimentului.
De asemenea, arătă că aplicarea sancțiunii contravenționale s-a efectuat la o data ulterioara datei constatării faptei.
Solicită petenta a se ține seama de garanțiile aduse de art. 6 CEDO și de prezumția de nevinovăție.
În drept au fost invocate disp. O.G. nr. 2 / 2001 Legii nr. 108/1999, Legii nr. 319/2006, Legii 289/2005, H.G. nr. 203/1994, H.G. nr. 971/2006, O.G. nr. 12/1998, IPSSM-C. si Jurisprudența CEDO.
În probațiune au fost depuse în xerocopie înscrisuri, respectiv procesul verbal contestat, dovada comunicării, procesul verbal de cercetare.
Intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA AL JUDEȚULUI C. a depus la dosar întâmpinare (f. 20-22) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate. În motivarea în fapt a poziției procesuale intimatul a arătat că urmare efectuării cercetării evenimentului produs în data de 03.07.2014, în urma căruia lucrătorul L.-C. C., angajat al firmei De Longhi România SRL a suferit un accident mortal în Halta CF J. de Jos din localitatea J. Herghelie, s-a constat că principala cauză a evenimentului a constituit-o abaterea de la traseul normal spre domiciliu și traversarea de către L.-C. C. a căii ferate printr-un loc neamenajat și fără să se asigure, dar și că petenta nu a asigurat delimitarea prin mijloace tehnice de protecție colectivă și nici nu a asigurat semnalizarea zonei periculoase prin montarea de indicatoare de interzicere a accesului peste liniile de cale ferată în zona potecii de legătură dintre drumul național DN1C și peronul Haltei CF J. de Jos.
Susține intimatul că aprecierile petentei cu privire la aplicabilitatea disp. HG 971/2006 nu pot fi primite, aceasta fiind sancționată pentru încălcarea disp. cu privire la securitatea și sănătatea în muncă a lucrătorilor care se deplasează în zonele cu trafic feroviar, lipsa semnalizării sau a mijloacelor de protecție care să limiteze posibilitatea accesului în zonă fiind una din cauzele care au concurat la producerea evenimentului.
În drept au fost invocate disp. art. 205 Cod pr. civ.
Petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 26-28) prin care a invocat în esență aceleași motive ca cele expuse prin plângerea contravențională formulată.
Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.09.2014 (f.10), petenta COMPANIA NAȚIONALA DE CĂI FERATE "C." SA București-S. Regionala de Cai Ferate C., a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de_ lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.6 al. 1 din HG nr. 971/2006 și sancționată de art. 39, al.9, lit. j din Legea nr. 319/2006.
S-a reținut în sarcina petentei că evenimentul produs în data de 3 iulie 2014, ora 15:10 pe firul 1 al liniei de cale ferata Apahida - G., km 10+800 în Halta CF J. de Jos ( aparținând Companiei Naționale de Cai Ferate "C."SA București S. Regionala de Căi Ferate C.) din localitatea Juc-Herghelie, ., soldat cu accidentarea mortala a numitului L. - C. C., fost angajat al firmei De Longhi România SRL, a fost favorizat de faptul ca zona periculoasa de acces în zona liniilor de cale ferata nu a fost semnalizata corespunzător si nici nu erau prevăzute mijloace tehnice de eliminare a posibilității de acces in zona, contrar prevederilor art. 6 alin.(1) din Hotărârea nr. 971/2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sănătate la locul de muncă.
Potrivit mențiunilor cuprinse la rubrica obiecțiuni, procesul verbal a fost încheiat pe baza procesului verbal de cercetare nr._/04.08.2014, contravenientului acordându-i-se posibilitatea de a formula obiecțiuni după primirea prin poștă a acestuia.
Împotriva acestui proces verbal, în termenul legal prevăzut de art.31 din O.G. nr.2/2001, respectiv 15 zile de la comunicare, petenta a formulat prezenta plângere contravențională.
În drept, instanța reține că potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal instanța reține că în cauza de față s-a reținut în sarcina petentei încălcarea obligației prevăzute de art. 6, al. 1 din HG nr. 971/2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de munca, potrivit căruia, “atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protecție colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul trebuie sa prevadă semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de munca, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, și sa verifice existenta acesteia” și sancționată de art. 39, al. 9, lit. j din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în munca, conform căruia “Constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementărilor de securitate și sănătate în munca privind delimitarea, îngrădirea și semnalizarea zonelor periculoase;”, prevederilegale ce însă nu i se aplică petentei.
Aceasta în condițiile în care, reține instanța, actul normativ ce reglementează contravenția pentru care a fost sancționată petenta, respectiv HG nr. 971/2006, stabilește în mod expres la art. 3 că „Prezenta hotărâre nu se aplica semnalizării utilizate în reglementarea traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim și aerian.”
Rezultă din interpretarea prevederilor legale invocate că semnalizarea utilizată în reglementarea traficului feroviar nu este prevăzută de acest act normativ, fiind distinctă de semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă.
Pe de altă parte, instanța constată că atât HG nr. 971/2006, cât și Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătate în muncă au ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătățirii securității și sănătății în munca a lucrătorilor, respectiv stabilesc obligații exprese în sarcina angajatorilor ( astfel cum aceste noțiuni sunt definite de art. 5 din Legea nr. 319/2006), calitate pe care petenta nu o are. Astfel instanța constată că atât în cuprinsul procesului verbal de cercetare nr._ din 04.08.2014 (f. 13-15) cât și în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat se reține că numitul L.-C. C. a fost angajat al societății De Longhi România SRL, iar nu al societății petente și prin urmare obligațiile și cerințele prevăzute de art. 6 al. 1 din HG nr. 971/2006 nu cădeau în sarcina petentei, ci acestei din urmă societăți.
În ceea ce privește afirmațiile intimatei conform căreia petenta ar fi fost sancționată pentru nerespectarea normelor referitoare la securitatea și/sau sănătatea lucrătorilor ce se deplasează în zonele cu trafic feroviar, instanța nu poate reține ca pertinent un astfel de argument, prevederile legale în baza căreia petenta a fost sancționată - anterior redate - fiind clar menționate în procesul verbal și inaplicabile acesteia, astfel cum deja s-a arătat.
Prin urmare, față de cele anterior reținute, constatând că în sarcina petentei nu se poate reține obligația prevăzută de art. 6, al. 1 din HG nr. 971/2006 în temeiul căreia a fost sancționată, fiind încălcat astfel principiul legalității instituit de art. 1 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor- ceea ce face inutil a se proceda la analiza celorlalte motive de legalitate și temeinicie invocate-, văzând disp. art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată și a anula procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.09.2014 și implicit sancțiunea amenzii în cuantum de_ lei aplicată petentei prin acest act.
În temeiul disp. art. 453 Cod pr. civ. și față de soluția dispusă în cauză, va obliga intimatul la plata către petentă a sumei de 20 lei cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, singurele cheltuieli dovedite a fi fost efectuate în cauză
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C." SA București-S. Regionala de Căi Ferate C., cu sediul in C.-N., P-ta A. I., nr. 17, jud. C., J_, CUI_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA AL JUDEȚULUI C., cu sediul in Loc. C.-N., .. 2, Jud. C. și pe cale de consecință:
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.09.2014 și implicit sancțiunea amenzii în cuantum de_ lei, aplicată petentei prin acest act.
Obligă intimatul la plata către petentă a sumei de 20 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. N. L. M. R.
Red.N.M./4 ex./Comi: 2 ex.- C., I.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 183/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1242/2015. Judecătoria GHERLA → |
|---|
