Plângere contravenţională. Sentința nr. 225/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 225/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 225/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 225/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: F. S.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul H. A. C. împotriva intimatei I. C., având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că a fost parcursă etapa regularizării cererii de chemare în judecată în temeiul art.194- 198, art.200 -201 din noul cod de procedură civilă.
Instanța, în temeiul prev.de art.1591 C.pr.civ. își verifică competența și în temeiul art. 5 din OUG 119/2007 și art. 7 din C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța in temeiul art. 238 cod procedura civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului într-un termen de 1 luni.
Petentul arată că întradevăr nu avea actele asupra lui întrucât acestea le-a uitat in autoturismul de serviciu, insă contestă legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, agentul constatator nu a consemnat in mod corect adresa sa de domiciliu, nu a consemnat numărul de înmatriculare a autoturismului si nu a menționat localitatea in care se afla . a indica complet articolul care sancționează fapta săvârșita. Arata ca nu are probe de propus in probațiune, solicitând cuvântul pe fondul cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită anularea procesului verbal de constatare a contravenție ca fiind nelegal, contestă legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, agentul constatator nu a consemnat in mod corect adresa sa de domiciliu, nu a consemnat numărul de înmatriculare a autoturismului si nu a menționat localitatea in care se afla . a indica complet articolul care sancționează fapta săvârșita.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că prin plângerea formulată la data de 18.11.2014 petent H. A. C. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata I. C. anularea procesului –verbal de contravenție . nr._ din data de 04.11.2014 încheiat de Poliția municipiului G..
In motivarea plângerii sale petent a arătat că nu este vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, procesul –verbal contestat fiind nelegal. In fapt, in data de 04.11.2014 ora 13:00 se deplasa cu autoturismul marca Ford cu nr de înmatriculare_ pe .. G., ocazie cu care a fost oprit de Agent sef principal de politie Fartan P. din cadrul Politiei mun. G.. Agentul de politie i-a solicitat actele personale si ale autoturismului pentru control, ocazie cu care i-am relatat acestuia faptul ca nu are nici un document asupra sa întrucât acestea le-am uitat in autoturismul de serviciu. Agentul constatator nu a înscris in mod corect si complet adresa sa de domiciliu, respectiv, la aceasta rubrica s-a menționat adresa ca fiind "mun. G., sir. Clujului, nr. 24, jud. C." in loc de adresa de domiciliu așa cum este înscrisa in actul de identitate, respectiv "mun. G., . A, .". Agentul constatator a înscris in mod eronat la numărul imobilului, numărul apartamentului in care locuiește si la rubrica in care trebuia scris numărul apartamentului nu s-a înscris vreun număr de apartament, rubrica fiind anulata prin barare cu o linie orizontala. In acest mod, in cazul in care procesul verbal ar fi fost trimis in debit la Primăria G., persoana care s-ar fi ocupat de încasarea procesului verbal ar fi putut înainta înștiințările de plata precum si celelalte documente întrucât eu nu locuiesc la adresa indicata in
procesul verbal. La descrierea faptei agentul constatator nu a consemnat numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, acesta consemnând "A condus autoturismul marca Ford cu nr..pe . avea asupra sa permisul de conducere, cartea de identitate si certificatul de înmatriculare " lăsând astfel un spațiu gol in descrierea faptei unde trebuia înscris numărul de înmatriculare. Si de asemenea nu a menționat localitatea in care se afla . eu circula. La rubrica "Fapta săvârșita este prevăzuta de art, ", agentul constatator a indicat art. 147/1 din RAOUG195 / 2002R, iar la rubrica "si sancționata de art. " agentul constatator a indicat art. 101 / 1 din OUG 195 / 2002R, fără a indica complet articolul care sancționează fapta săvârșita respective art. 101, alin. 1, pct. 18 din OUG 195/20 02R, lăsând loc de interpretare cu privire la punctul care sancționează fapta, respectiv punctul 18 ai articolului (f. 2-5).
Petent s-a prezentat în fața instanței arătând că întradevăr nu avea actele asupra lui întrucât acestea le-a uitat in autoturismul de serviciu, insă contestă legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, agentul constatator nu a consemnat in mod corect adresa sa de domiciliu, nu a consemnat numărul de înmatriculare a autoturismului si nu a menționat localitatea in care se afla . a indica complet articolul care sancționează fapta săvârșita și nu a propus vreo probă în acest sens.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea plângerii petentului și menținerea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, susținând temeinicia și legalitatea acestuia.
Din analiza actelor dosarului instanța reține că prin procesul-verbal mai sus menționat, petent H. A. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 570 lei pentru că în data de 04.11.2014 ora 13:00 a circulat cu autoturismul marca Ford fără a avea nici un document asupra sa, faptă prev. de art. 147/1 din ROUG 1955/2002.
Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție contestat sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, actul de sancționare fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. În temeiul art. 10 al.1 și art. 249 din Noul Cod de Procedură Civilă, sarcina probei revine contestatorului, care este obligat să-și dovedească susținerile din contestația formulată.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Referitor la valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că în raport cu principiile stabilite de C.E.D.O., le este recunoscut statelor parte la Convenție, dreptul de a investi organe administrative cu autoritate și competență în constatarea și sancționarea faptelor contravenționale; petentul având dreptul ca pe baza unei proceduri ce respectă principiul contradictorialității și prin administrarea unor probe concludente, să dovedească o stare de fapt contrară celei imputate și să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Ipotezele analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. vs. România, nu se mai regăsesc în prezent întrucât contravenienții nu mai risca închisoare contravenționala în caz de neplata amenzii, argument invocat de C.E.D.O. pentru a respinge excepția Guvernului de inaplicabilitate ratione materiae a Convenției, astfel că în prezent răspunderea contravențională instituită în legislația internă nu contravine normelor C.E.D.O. În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care prin Decizia nr. 183/2003, Decizia nr. 520/2008 și Decizia nr. 338/2009 a arătat că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție ce are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară, statuând că nu se încalcă dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și nici dreptul la apărare.
Instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeinica actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator în cuprinsul procesul–verbal de contravenție contestat, care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia.
În legătură cu sancțiunea aplicată de agentul constatator, instanța reține, că în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21, al. 3, din OG nr. 2/2001, aceasta a fost corect individualizată, fiind proporțională cu gravitatea faptei reținute în sarcina petentului și care prezintă pericol social.
Având în vedere că procesul-verbal nu este afectat de vicii, valoarea sa probatorie nefiind înlăturată, acesta face deplină dovadă asupra stării de fapt consemnate în cuprinsul său, până la proba contrară care, în conformitate cu disp. art. 10 al.1 și art. 249 din Noul Cod de Procedură Civilă, revine celui care îl contestă, iar petentul nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a-și proba susținerile și apărările, de a contribui la desfășurarea fără întârziere și la finalizarea a procesului, întrucât nu a prezentat nici o probă pertinentă și concludentă în vederea dovedirii unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul–verbal, motiv pentru care, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea formulată de petent ca fiind neîntemeiată și va menține ca legal și temeinic procesul – verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea petentului H. A.–C. domiciliat în MUN. G., ., ., formulată în contradictoriu cu intimata I.P.J. C. cu sediul în mun. C.-N., ., jud.C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.11.2014 încheiat de Poliția municipiului G..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecători G..
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. S. M. M.
RedSF/Dac SF
5 exp./mai 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 220/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 172/2015. Judecătoria GHERLA → |
|---|
