Plângere contravenţională. Sentința nr. 760/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 760/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 760/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 760/2015
Ședința publică din data de 30 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. I. R.
GREFIER: C. I.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul T. N. F., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 iunie 2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30 iunie 2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 26.03.2015, sub numărul_, petentul T. N. F. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.03.2015, încheiat de intimat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că s-a reținut în sarcina sa, în mod eronat, efectuarea unei manevre neregulamentare de depășire. Chiar șoferul autoturismului marca Nissan, pe lângă care a trecut petentul, fiind oprit la rândul său de poliție, a refuzat să confirme acuzațiile aduse la adresa petentului de către agentul de poliție.
Petentul a precizat că procesul verbal nu indică niciun mijloc de probă care să confirme situația de fapt reținută și, de asemenea, era important de consemnat în cuprinsul procesului verbal poziția acestui martor obiectiv.
În apărarea sa, petentul a învederat instanței că nu a efectuat o manevră de depășire, cum este definită de art. 45 din O.U.G. nr. 195/2002, ci manevra prevăzută la alin. 4 din același articol.
Obiecțiunile formulate de petent cu ocazia semnării procesului verbal s-au datorat influenței pe care agentul de poliție a exercitat-o asupra acestuia, care nu și-a dat seama, la acel moment, că în realitate nu trecuse cu mașina peste axul drumului.
A mai arătat că lățimea drumului în zona respectivă reprezintă două benzi de circulație, fiind separate prin marcaj longitudinal, lățimea permițând, fără niciun fel de problemă, circulația a două autovehicule, fără a fi necesară încălcarea marcajului care desparte cele două sensuri de mers.
Petentul a arătat că nu a efectuat o manevră de depășire și nu a încălcat marcajul continuu, iar fapta sa nu prezintă pericol social, întrucât nu a pus în pericol siguranța circulației.
Cu privire la locul săvârșirii presupusei contravenții, a precizat că modul în care a fost menționat nu permite individualizarea cu exactitate a zonei, fiind de notorietate că DN 1C, între D. și C.-N., a fost reabilitat și lărgit, fapt ce permite unui conducător auto să efectueze o manevră de trecere pe lângă un alt vehicul, fără a încălca marcajul longitudinal continuu.
Mai mult, în conformitate cu jurisprudența C.E.D.O., petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar înscrisul contestat nu este semnat de vreun martor, astfel că veridicitatea datelor referitoare la locul și data întocmirii pot fi puse sub semnul întrebării.
Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, au fost depuse exemplarul nr. 2 al procesului verbal contestat (f.7), planșe foto (f.16, 17) și s-a cerut încuviințarea probei testimoniale cu martorele H.-L. Renate Katrin și Hosszu H., pasagere în mașina petentului, la data săvârșirii presupusei contravenții.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.6).
La data de 20.05.2015, prin registratura instanței, intimatul a depus întâmpinare (f.21, 22) prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca nefondată.
În motivarea acesteia, s-a arătat că sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, astfel încât procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, până la dovada contrară, sarcina probei revenind contravenientului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. 3, art. 249 și art. 315 alin. 1 C.proc.civ., O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, au fost depuse istoricul contravențional al petentului, raportul agentului constatator, copia procesului verbal contestat, copia adresei emise de Postul de poliție comunal Mintiu Gherlii și copia dovezii . nr._ (f.21-27).
La termenul de judecată din data de 23.06.2015, instanța a respins proba testimonială propusă de petent, a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, reținând apoi cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/12.03.2015 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., petentului T. N. F. i-au fost aplicate sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a reținut faptul că în data de 12.03.2015, ora 12.25, pe DN1C, Varianta de ocolire a orașului G., la km 4 + 500 m., în localitatea Bunești, petentul a condus autoturismul marca Ford, înmatriculat cu numărul_, pe direcția D. – C.-N. și a efectuat manevra de depășire a autoturismului Nissan înmatriculat cu numărul_, încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție cu obiecțiunile „Consider că nu am trecut decât cu o parte a mașinii peste axul drumului”.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal din perspectiva legalității, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Referitor la susținerile petentului, constând în aceea că actul de constatare nu a fost semnat și de către un martor asistent, instanța reține că acest aspect nu este de natură să atragă nulitatea actului contestat. Astfel, constată că, potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, doar în cazurile în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, aceste împrejurări trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În condițiile în care petentul a semnat procesul verbal de contravenție, nu era necesară semnătura unui martor asistent. De asemenea, arată că nu există alte dispoziții care să prevadă obligativitatea menționării în cuprinsul procesului verbal, sub sancțiunea nelegalității acestuia, a persoanelor care au asistat la săvârșirea presupusei contravenții.
Cu privire la descrierea locului în care a fost săvârșită fapta contravențională, instanța consideră că aceasta a fost realizată cu respectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind suficient individualizat pentru a permite instanței să aprecieze temeinicia procesului verbal și gradul de pericol social al faptei.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, fiind încheiat de un agent al forței publice care a constatat faptele prin propriile simțuri, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate. Din acest punct de vedere, incumbă petentului sarcina de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate nu corespund realității în sensul că, fie fapta nu există, fie ea s-a desfășurat altfel.
Instanța are în vedere cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. împotriva României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel, Curtea a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională. Curtea Europeană a Dreptului Omului a subliniat importanța ca, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea EDO a constatat în această cauză că singurele probe, pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre, erau cele depuse de agentul constatator iar, în condițiile în care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-și dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat într-o situație dezavantajoasă, astfel încât nu a fost încălcat art. 6 CEDO.
Prin procesul verbal întocmit, agentul a reținut că petentul, prin încălcarea prevederilor art. 120 alin. 1 lit. i) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002, a săvârșit contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit art. 120 alin. 1 lit. i din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002, este interzisă depășirea vehiculeloratunci când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar si parțial, pe sensul opus, iar conform art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție nerespectarea regulilor privind depășirea.
Petentul a contestat temeinicia procesului verbal de contravenție, susținând că manevra efectuată nu constituie o manevră de depășire, în condițiile în care doar a trecut pe lângă autoturismul marca Nissan, fără a încălca axul drumului, întrucât lățimea considerabilă a carosabilului permitea acest lucru. În susținerea acestora, a invocat dispozițiile art. 45 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, conform cărora nu constituie depășire, în sensul alin. (1), situația în care un vehicul circulă mai repede pe una dintre benzi decât vehiculele care circulă pe altă bandă în același sens de circulație.
Mai întâi, instanța observă că nu s-a contestat faptul că sectorul de drum în discuție era prevăzut cu marcaj longitudinal continuu de separare a sensurilor de mers.
Apoi, reține că la momentul opririi în trafic, petentul a semnat procesul verbal, recunoscând faptul că a trecut cu o parte a mașinii peste axul drumului. Prin plângere, a susținut că obiecțiunile au formulate ca urmare a influenței exercitate de agentul constatator, însă, fără a fi constrâns în vreun fel, la termenul de judecată din data de 23.06.2015, în fața instanței, petentul a recunoscut că „nu a încălcat de tot axul drumului, probabil cu o roată”. Față de acestea, reține că susținerile petentului formulate prin plângere, constând în aceea că nu a trecut de axul drumului, sunt nesincere. Tot ca urmare a celor învederate de pârât în ședința publică din data de 23.06.2015, instanța a considerat că proba testimonială nu mai era utilă cauzei.
Astfel, în condițiile în care constituie depășire neregulamentară, în sensul art. 120 alin. 1 lit. i din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002, și atunci când autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, despărțit de celălalt sens prin marcaj longitudinal continuu, iar petentul a recunoscut săvârșirea unei asemenea manevre, atât prin obiecțiunile formulate, cât și în fața instanței, reține că procesul verbal de contravenție a fost temeinic întocmit.
Sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și ale art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și în lipsa dovedirii unor împrejurări de natură a determina reindividualizarea acestora, instanța reține că sancțiunile aplicate contravenientului sunt necesare pentru a i se atrage atenția asupra obligațiilor ce-i revin în materia regimului circulației pe drumurile publice.
În consecință, instanța urmează a respinge plângerea formulată de către petent împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/12.03.2015, întocmit de către intimat, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul T. N. F., având CNP_, domiciliat în Șomcuta M., .. 101, jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C.-N., ., jud. C., ca nefondată.
Menține dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.03.2015, încheiat de intimat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. I. RusuCristina I.
aflat în concediu de odihnă,
semnează grefier șef C. F.
Red./ dact. - D.I.R./ C.I. – 4 ex. – 11 august 2015
| ← Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... | Fond funciar. Sentința nr. 752/2015. Judecătoria GHERLA → |
|---|
