Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 8039/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8039/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 13221/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
CAUZE CU ARESTATI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8039/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Grefier E. R.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul C. D. și pe pârâtul P. G., având ca obiect actiune in raspundere delictuala .
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din 18.11. 2013, când s-au pus concluzii pe fond, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi data de mai sus când a pronunțat următoarea sentința civilă
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 21.08.2012 cu nr._, reclamantul C. D., deținut în P. G., a chemat în judecată pe pârâtul P. G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata de despăgubiri.
În fapt se arată că prin hotărârea nr. 3067 din data de 17.04.2012 a Comisiei de disciplină din P. G., s-a dispus ca începând cu data de 01.05.2012, să îi fie suspendat dreptul la vizită pe o perioadă de 3 luni iar punerea în executare a măsurii s-a făcut înainte de soluționarea contestației din instanță.
În drept au fost invocat dispozițiile art. 998 și urm. Cod civil.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu susținerile reclamantului și probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a susținut că sancțiunea a fost pusă în executare cu rea-voință de către Comisia de disciplină, înainte de pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens.
Analizând conținutul cererii de chemare în judecată se constată că acesta se circumscrie instituției răspunderii civile delictuale.
Acțiunea în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie este o acțiune personală, în realizare, prin care se urmărește repararea prejudiciului cauzat unei persoane prin încălcarea de către o altă persoana a unei obligații legale care-i incumbă.
Prin urmare instanța urmează să analizeze dacă sunt întrunite condițiile acestei răspunderi și anume existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției, așa cum sunt reglementate prin art. 998 și art. 999 din Codul civil.
Cu privire la existența prejudiciului instanța reține că autorul prejudiciului va trebui să fie obligat la plata despăgubirilor ori de câte ori prejudiciul constituie rezultatul încălcării unui drept subiectiv.
Prin Legea nr. 275/2006 au fost reglementate drepturile și obligațiile persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate precum și procedura judiciară privind actele de sancționare a deținuților.
Prin Sentința penală nr. 1617 din data de 14.08.2012 pronunțată de Judecătoria G. s-a luat act de retragerea contestației formulate de petentul C. D. împotriva Încheierii nr. 381/29.05.2012, pronunțată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru P. G., în dosarul nr. 1193/2011.
Cu privire la fapta ilicită a pârâtului, instanța constată că acesta nu există.
Conform art. 73 alin. 4 din Legea nr. 275/2006, comisia de disciplină, după ascultarea persoanei condamnate și a oricărei alte persoane care are cunoștință de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, aplică prin hotărâre scrisă una dintre sancțiunile disciplinare sau după caz, casează dosarul.
Potrivit art. 74 alin. 3 din același act normativ, plângerea formulată și contestația introdusă potrivit alin. 5 nu suspendă executarea sancțiunilor disciplinare, cu excepția celei prevăzute de art. 71 alin. 1 lit. f, respectiv izolarea.
Așadar, în condițiile în care sunt respectate dispozițiile art. 73 alin. 3 menționate anterior, contestarea unei sancțiuni disciplinare la instanța de judecată, nu suspendă măsura aplicată și nu dă naștere unei răspunderi delictuale pentru actele comisiei.
Faptul că sancțiunea a fost pusă în executare anterior anulării sancțiunii disciplinare, nu reprezintă o încălcarea legii ci chiar o manifestare a sa. Atâta timp cât instanța constată că soluția comisie de disciplină a fost fundamentată pe probele administrate și a fost confirmată ulterior prin încheierea judecătorului delegat, nu se poate reține existența unei fapte ilicite, de natură a atrage răspunderea instituției pârâte.
Prin urmare, instanța constată că nu este îndeplinită în cauză nici condiția cumulativă a faptei ilicite.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge cererea de chemare în judecată, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. D. fiul lui D. și A., născut la 29.08.1971, deținut în P. G., în contradictoriu cu pârâta P. G. cu sediul în Municipiul G., județul G..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2013.
PREȘEDINTE
M. A. C.
Grefier
E. R.
Tehnored. jud. CMA
ex.4/2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria GIURGIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 384/2013.... → |
|---|
