Cereri. Sentința nr. 3696/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3696/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 15202/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3696/2013
Ședința secretă de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. C. B.
Grefier M. V. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent M. A. A. și pe intimat O. R. PENTRU IMIGRĂRI CENTRUL REGIONAL DE CAZARE ȘI PROCEDURI PTSOLICITANȚII DE AZIL G., având ca obiect alte cereri - Legea 122/2006.
La apelul nominal făcut în ședință secretă se prezintă pentru intimat consilier juridic S. R., lipsă fiind petentul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilierul juridic pentru intimat, având cuvântul, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea hotărârii ORI ca fiind temeinică și legală.
După dezbateri, în ședință publică, se prezintă pentru petent avocat T. I., căruia instanța îi aduce la cunoștință faptul că dosarul a rămas în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.10.2012 sub nr._, a fost înaintată instanței plângerea formulată de petentul M. A. A. în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări -Direcția Azil și Integrare, împotriva hotărârii nr._/h/PV din 21.09.2012 a Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare - Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru solicitanții de Azil G..
In drept au fost invocate dispozițiile art. 23, 26, 75-81 din Legea nr. 122/2006, art.lA din Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților, precum si art.2,3 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Plângerea nu a fost motivata in fapt la data depunerii, arătându-se ca motivele vor fi depuse prin memoriu separat.
La dosar au fost depuse dovada comunicării hotărârii către petent, hotărârea nr._/h/PV din 21.09.2012 si actele care au stat la baza acesteia, raportul de tară în ce privește Sudan (f. 5-33).
Petentul nu a depus la dosar motivare în fapt a plângerii împotriva hotărârii nr._/h/PV din 21.09.2012 a Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare - Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru solicitanții de Azil G..
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare, însă în concluziile orale în fața instanței a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata si menținerea hotărârii ORI ca temeinica si legala având in vedere ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 alin. 1 si art. 26 din Legea nr. 122/2006.
Petentul a fost citat la reședința indicată în plângere.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că petentul M. A. A. a declarat că s-a născut in Sudan, la data de 06.05.1979, că a părăsit ilegal tara de origine.
Cu ocazia interviului susținut in fata funcționarului ORI la data 27.08.2012 petentul a arătat că religia căreia ii aparține este recunoscută de lege în Sudan, că nu face parte dintr-un partid politic, nu a desfășurat activități politice, nici un membru al familiei nu face parte dintr-un partid politic, nu a suferit nici o condamnare în țara de origine. A mai arătat petentul că nu poate sa se întoarcă in Sudan pentru ca în vara anului 2003 a fost luat de armata sudeneză și reținut pentru o zi împreună cu familia sa, după care a fost dus înapoi de unde a fost luat, iar tatăl său l-a sfătuit să părăsească Sudanul pentru că va fi omorât pentru ca a fost martor la astfel de evenimente.
Prin hotărârea nr._/h/PV din 21.09.2012, Oficiului R. pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare - Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru solicitanții de Azil G., în procedura ordinară, a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a statutului de refugiat și nici nu a acordat protecție subsidiara petentului.
Hotărârea a fost pronunțată pe baza efectuării interviului petentului, analizării cererii de azil și a documentelor depuse la dosar de către petent.
În cercetarea motivelor invocate cu privire la acordarea statutului de refugiat, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 23 alin.1 din Legea 122/2006 cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. IA al Convenției de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților, art.1 alin.2 din Protocolul de la New York din 1967 și art.2, 3, 5, 9 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit art.23 alin.1 din Legea 122/2006 cu modificările și completările ulterioare, statutul de refugiat în Româna se recunoaște, la cerere cetățeanului străin care în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, opinii politice sau apartenență la un grup social se află în afara țării de origine și care nu poate sau datorită acestei temeri nu dorește protecția acestei țări, precum și persoanei fără cetățenie, care fiind în afara țării în care își avea reședința obișnuită, datorită acelorași motive menționate mai sus, nu poate sau nu dorește să se reîntoarcă datorită acestor temeri.
Noțiunea de temere bine întemeiata cuprinde un element subiectiv, corespunzător stării de spirit a celui in cauza si un element obiectiv, legat de situația obiectiva pe care se bazează aceasta temere.
Prin persecuție se înțelege o acțiune care este suficient de grava prin ea însăși sau prin repetarea faptelor, încât sa constituie o încălcare grava a drepturilor fundamentale ale omului, in special a drepturilor de la care nu se pot face derogări conform art. 15 alin.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau care alcătuiesc un ansamblu de masuri diverse, inclusiv încălcări ale drepturilor omului, care sunt suficient de grave pentru a afecta o persoana in aceeași măsura (art.9 din HG 1251/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006).
Prin urmare, instanța va avea in vedere motivele invocate de petent in susținerea plângerii, respectiv, motivele socio-economice indicate de petent în cererea de azil și temerea de familia rivală a cumnatului său.
In acest sens se retine, potrivit informațiilor din tara de origine ca in situația întoarcerii petentului in tara de origine nu exista riscul expunerii sale la pericole de natura a aduce atingere vieții, integrității corporale sau libertății.
Din analiza conceptului fundamental de temere bine întemeiata de persecuție, sub aspectul celor doua elemente care il compun - obiectiv si subiectiv - nu rezulta existenta unei baze reale de temere sau a unei probabilități de persecuție, in sensul prevederilor legale privind acordarea protecției statului roman.
Având in vedere ca scopul venirii sale in România, așa cum a fost declarat, a fost unul economic, iar cererea de azil a fost depusa după ce i-a fost descoperita șederea ilegala se poate aprecia ca petentul face parte din categoria migrantilor si nu a celor care întrunesc condițiile in materie de refugiați.
Astfel, motivul invocat de petent privind lipsa mijloacelor de trai nu se poate încadra în condițiile limitativ prevăzute de reglementările în materie de refugiați, nefiind justificata o temere bine întemeiată de persecuție pe motive de rasa, religie, naționalitate, apartenența la un anumit grup social sau opinie politica.
Având în vedere faptul că petentul nu a invocat temeri de persecuție din partea unor agenți statali, că nu a apelat protecția autorităților și că, în consecință, nu se poate reține faptul că autoritățile statale nu au fost capabile sau nu au dorit să asigure protecție împotriva persecuției, iar petentul nu a demonstrat că autoritățile statale tolerează sau își asumă actele acestei familii, instanța constată că nici acest motiv invocat de petent nu se poate încadra în condițiile limitativ prevăzute de reglementările în materie de refugiați. Faptul că petentul a fost reținut de armată doar o singură noapte și a doua zi i s-a permis să plece, nu poate conduce automat la ideea că solicitantul riscă o persecuție.
Având în vedere cele de mai sus, instanța constată că cererea petentului nu îndeplinește condițiile prev, de art.23 alin.1 din Legea 122/2006 cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea statutului de refugiat.
In ceea ce privește acordarea protecției subsidiare, instanța retine ca potrivit art.26 din Legea nr. 122/2006 se poate acorda protecție subsidiara străinului care nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.23 alin. 1 si cu privire la care exista motive temeinice sa se creadă ca, in cazul returnării in tara de origine, va fi expus unui risc serios constând in condamnarea la pedeapsa cu moartea, executarea unei astfel de pedepse, tortura, tratamente inumane sau degradante ori o amenințare serioasa, individuala, la adresa vieții sau integrității, urmare a violentei generalizate in situații de conflict armat intern sau internațional, daca solicitantul face parte din populația civila.
Astfel, din cele susținute de către petent și atestate prin documentele existente la dosar, coroborate cu informațiile din țara sa de origine, instanța reține faptul că petentul nu riscă condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse în cazul returnării sale, nu există riscul să fie supus la tortură, tratamente inumane sau degradante, iar în țara de origine nu există un conflict armat intern sau internațional în sensul definițiilor date acestor termeni de Dreptul Internațional Umanitar. Conflictul armat intern este definit în literatura de specialitate ca o formă de exercitare a violenței în interiorul unui stat care a atins un anumit grad de intensitate și un anumit echilibru între forțele armate ale guvernului legal și cele rebele și presupun existența unei autorități civile organizate.
Pe de altă parte pentru a fi un conflict internațional în sensul dreptului internațional umanitar ar trebui ca acest conflict să îndeplinească următoarele condiții: să fie o relație între state, dictată de intenția de a face război sau o relație legată de folosirea efectivă a forței, ca instrument al politicii internaționale.
Analizând informațiile din țara de origine, anexate la dosar, s-a apreciat că situația existentă în Sudan nu întrunește criteriile pentru a fi calificată conflict armat intern sau internațional potrivit definițiilor menționate mai sus, violențele existente în acest stat nefiind generalizate.
Ca atare, instanța consideră că petentului nu i se poate acorda nici protecția subsidiară prev. de art.26 din Legea 122/2006 cu modificările și completările ulterioare raportat la art.3 și 8 al Convenției Europene pentru Drepturilor Omului.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul M. A. A. cu reședința în mun. G., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General pentru Imigrări Direcția Azil și Integrare Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil, G. cu sediul în Mun. G. Jud. G., ca neîntemeiată.
Menține Hotărârea nr._/h/PV din 21.09.2012 pronunțată în Dosarul nr._/2012 a Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare - Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru solicitanții de Azil G..
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 11.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Teh/red jud BRC
2ex/29.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3632/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
