Contestaţie la executare. Sentința nr. 6393/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6393/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 7759/236/2013
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal nr.8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6393
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 11.09.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: P. M.
GREFIER: P. V.
Pe rol, soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul CĂRĂȚEANU I., în contradictoriu cu intimatul G. N., având ca obiect contestație la executare.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea din 10.09.2013 când s-au pus concluzii pe fond, dar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat și pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Pe data de 18.06.2013, pe rolul acestei instanțe sub nr._, a fost înregistrată contestația formulată de contestatorul CĂRĂȚEANU I. în contradictoriu cu intimatul G. N. împotriva executării silit pornite de către intimat prin somația din data de 03.06.2013 emisă de B. T. F. în dosarul de executare nr. 714/2013, solicitând anularea formei de executare prin care temeiul căreia a fost pornită executarea silită, respectiv în somația emisă la data de 03.06.2013, precum și anularea încheierii de ședință nr. 2093/28.05.2013 prin care a fost încuviințată executarea silită.
În fapt, contestatorul a arătat că pe rolul Judecătoriei G. s-a aflat dosarul penal nr._, având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă, privind pe inculpatul Cărățeanu I. și pe părțile civile Găini N., Spitalul Județean G. și Spitalul Clinic de Urgență B. A. și Asigurătorul de răspundere civilă . SA.
Prin sentința penală nr. 176/23.01.2013, pronunțată în dosarul mai sus menționat, instanța de judecată a soluționat atât latura penală, cât latura civilă a cauzei, în sensul că a dispus condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 luna închisoare la care a fost condamnat și a admis în parce cererea de constituire ca parte civilă formulată de către G. N..
Astfel, instanța a acordat acestuia, cu titlu de despăgubiri civile suma de 20.000 lei, reprezentând 10.000 lei daune materiale și 10.000 lei dau morale.
În ceea ce privește obligarea la plata despăgubirilor civile instanța a dispus, în mod expres, că plata sumei de 20 000 lei către G. N. revine asigurătorului de răspundere civilă, în limita plafonului legal.
La data de 05.06.2013 a primit somația de plată emisă de către B. T. F. în dosarul de executare cu numărul 714/2013, prin care a fost somat ca în termen de o zi de la comunicarea acesteia să achite suma totală de 22.919,15 lei, reprezentând creanța datorată conform titlului executoriu (sentința penală nr. 176/23.01.2013) în cuantum de 20.000 lei, precum și suma de 2.919,15 lei, reprezentând onorariu și cheltuieli de executare.
Consideră că executarea silită ce a fost începută pentru somația mai sus menționată, este netemeinică și nelegală, având în vedere următoarele considerente:
Arătă că prin prezenta contestație nu contestă dreptul intimatului de a primi despăgubirile civile ci modul în care acesta a înțeles să procedeze.
În mod greșit G. N. s-a îndreptat împotriva sa, solicitând plata celor 20.000 lei.
În realitate, astfel cum a dispus instanța de judecată, dar și cum dispune legiuitorul conform Legii nr. 136/1995, obligația plății acestei sume revine societății de asigurare.
Potrivit dispozițiilor art. 54 al. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările, dacă inculpatul deține o asigurare valabilă iar riscul asigurat se produce, plata despăgubirilor stabilite de instanța de judecată revine asigurătorului de răspundere civilă auto.
În același sens, solicită să se aibă în vedere și dispozițiile art. 49 din Legea nr 136/1995, conform cărora asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare, persoanelor vătămate în urma producerii unor accidente de circulație din vina celui asigurat.
De asemenea, în susținerea contestației invocă și dispozițiile art. 50 din aceiași lege, conform căruia asigurătorul acordă despăgubirile pentru sumele pe care asiguratul, în cauză inculpatul, trebuie să le plătească persoanelor vătămate cu titlu de despăgubiri civile.
Precizeaza că și instanța de judecată a indicat textele de lege mai sus menționate în sentința penală ce constituie titlu executoriu, în temeiul cărora a stabilit în sarcina asigurătorului plata sumei de 20.000 lei către intimat.
Prin urmare, deși se face vinovat de producerea accidentului de circulație ce a avut ca urmare vătămarea corporală a intimatului G. N., consideră că executarea silită pornita de acesta împotriva sa nu este întemeiată, întrucât nu el are obligația de plată, ci asigurătorul de răspundere civilă auto - . SA.
Având în vedere aceste considerente, apreciază că în mod eronat, prin încheierea nr. 2093/28.05.2013 pronunțată de Judecătoria G.,a fost încuviințată executarea silită împotriva sa.
Instanța de judecată investită cu judecarea cererii, având în vedere dispozițiile sentinței penale nr. 176/2013 care stabilesc ca obligația de plată a sumei de 20.000 lei, revine asigurătorului în limitele plafonului, trebuia să respingă cererea intimatului G. N..
Contestatorul și-a întemeiat contestația pe disp.art. 711, 712, 718 C.pr.civ.
În cauză, a formulat întâmpinare intimatul G. N. prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, precum și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, intimatul a arătat că prin sentința penală nr._/23.01.2013, pronunțată în dosarul nr._ *, rămasă definitivă prin respingerea recursului, instanța a hotărât în temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. 2 C.pr.pen. coroborat cu art. 998-999 C.civ. obligarea inculpatului Cărățeanu I. la plata către acesta a sumei de 10.000 lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.
De asemenea, instanța a mai decis printre altele, în temeiul art. 49 și 54 alin. 1 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, republicată, în limita plafonului legal, obligarea asigurătorului de răspundere civilă S.C. ASIGURARE REASIGURARE ASTRA S.A. la plata către el a sumei de 10.000 lei reprezentând daune materiale și la pata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.
Întrucât nici inculpatul Cărățeanu I. și nici asigurătorul nu a înțeles să achite în mod voluntar obligațiile ce îi reveneau conform sentinței penale, s-a adresat unui executor judecătoresc și a solicitat executarea silită asupra titlului executoriu reprezentat de sentința sus-menționată.
Din ceea ce cunoaște, executorul judecătoresc și-a îndeplinit obligațiile, conform legii și a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu sentința penală nr. 176/23.01.2013, încuviințare ce a fost admisă de către instanța de judecată.
A mai arătat intimatul că înțelege, din cererea formulată de către contestator că, deși nu contesta drepturile patrimoniale pe care el le are asupra acestuia, consideră că s-a adresat greșit instanței de judecată atunci când a cerut executarea sa silită.
Coexistenta unei răspunderi complementare și indirecte pentru fapta altuia, pe temei contractual, așa cum este răspunderea asigurătorului, nu exclude angajarea răspunderii civile a inculpatului, aceasta din urmă constituind forma de răspundere principală, de natură delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 din vechiul Cod civil.
De asemenea, din cuprinsul sentinței penale nu se distinge o obligație solidară a asigurătorului cu asiguratul în plata sumei de 20.000 lei către el sumă ce reprezintă daune morale și materiale ci, obligația de plată a inculpatului Cărățeanu I. a sumei de 20.000 lei, întemeiată pe dispozițiile art. 14 raportat la art. 346 alin. 2 C.pr.pen. coroborat cu art. 998-999 C.civ., precum și obligația de plată a asigurătorului de răspundere civilă S.C. Asigurare Reasigurare Astra S.A. către intimat a sumei de 20.000 lei, în temeiul art. 49 și 54 alin. 1 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, republicată.
Față de cele invocate mai sus, consideră că acțiunea contestatorului Cărățeanu I. este nefondată, motiv pentru care solicită respingerea acesteia.
În drept, intimatul a invocat dispoz. art. 205 C.proc.civ., art. 998-999 Vechiul Cod civil.
La întâmpinarea depusă de intimat, contestatorul a formulat răspuns prin care a solicitat admiterea contestației.
La solicitarea instanței, B. T. F. din G. a comunicat copii de pe actele de executare silită din dosarul de executare.
Analizând materialul probatoriu aflat la dosarul cauzei instanța reține următoarele aspecte:
Prin sentința penală nr. 176/23.01.2012 pronunțată de Judecătoria G. rămasă definitivă prin decizia penală nr.242/04.04.2013 a Tribunalului G. urmare a respingerii recursului, s-a dispus condamnarea inculpatului-contestator Cărățeanu I. la pedeapsa de 1 lună închisoare dispunându-se suspendarea condiționată pe o durată de 2 ani și 1 lună termen de încercare, pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 184 al. 1 și 3 C.p.
Pe latura civilă a cauzei, în temeiul art. 14 rap. art. 346 sl. 2 C.p.p. comb. art. 998-999 C.civ. a fost admisă în parte cererea de constituire parte civilă formulată de partea civilă intimat G. N., fiind admise în totalitate cererile formulate de părțile civile Spitalul Județean G. de Urgență G. și partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B. A. cu sediul în Mun. București . sector 4.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. 2 C.pr.pen. coroborat cu art. 998-999 C.civ. a obligat pe inculpatul Cărățeanu I. la plata către partea civilă G. N. a sumei de 10.000 lei reprezentând daune materiale și la pata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. 2 C.pr.pen. coroborat cu art. 998-999 C.civ. a obligat pe inculpatul Cărățeanu I. la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență G. la plata sumei de 4.424 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea civilă G. N..
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. 2 C.pr.pen. coroborat cu art. 998-999 C.civ. a obligat pe inculpatul Cărățeanu I. la plata către partea civilă Spitalul Clinic Urgență B. A. la plata sumei de 4.773,20 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea civilă G. N..
În temeiul art. 49 și 54 alin. 1 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, republicată, în limita plafonului legal, a obligat pe asiguratorul de răspundere civilă S.C. Asigurare Reasigurare Astra S.A. la plata către partea civilă G. N. a sumei de 10.000 lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență G. la plata sumei de 4.424 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea civilă G. N. și către partea civilă Spitalul Clinic Urgență B. A. la plata sumei de 4.773,20 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea civilă G. N..
Prin cererea înregistrată sub nr. 714/2013 la B. T. F. din G. intimatul a solicitat începerea executării silite față de contestator în temiul titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 176/23.01.2013 a Judecătoriei G..
Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria G. prin încheierea nr. 2093/28.05.2013, iar pe data de 03.06.2013 executorul judecătoresc a emis somația către contestator.
Reține instanța că în cuprinsul dispozitivului sentinței penale ce constituie titlu executoriu, a fost stabilită obligația de plată a contestatorului inculpat către părțile civile, în cazul intimatului G. N. aceasta fiind în uantum de 10.000 lei daune materiale și de 10.000 lei daune morale, dispunându-se apoi ca plata a acesteia să fie făcută de asiguratorul de răspundere civilă . SA București, în temeiul art. 49 și 54 al. 1 Legea 136/1995.
Astfel potrivit dis. Art. 49 Legea 136/1995 asiguratorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, art. 50 din același act normativ precizând în continuare că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare.
Reține astfel instanța că în contextul în care există o poliță de asigurare obligatorie tip RCA valabilă la momentul producerii accidentului, iar despăgubirile au fost stabilite conform art. 54 Legea 136/1995 prin hotărâre judecătorească definitivă, cu citarea asigurătorului de răspundere civilă executarea despăgubirilor se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă.
Ori în speța de față intimatul creditor nu s-a îndreptat împotriva asiguratului . SA București căreia în virtutea textelor legale invocate și a sentinței penale anterior invocate îi revenea obligația de plată a despăgubirilor, astfel că în baza art. 711 și urm. NCPC urmează să dispună anularea formelor de executare începute împotriva contestatorului.
Având în vedere că petentul contestator nu a achitat taxa judiciarăde timbru de 10 lei pe capătul de cerere privind suspendarea executarea silite, în baza art. 197 și 200 NCPC, urmează să anuleze ca netimbrat acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația formulată de contestatorul CĂRĂȚEANU I., domiciliat în mun. G., ., jud. G.,în contradictoriu cu intimatul G. N., domiciliat în mun. G., ., ., ., la executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr.714/2013 înregistrat la B. T. F. din G..
Dispune anularea formelor de executare silită efectuate de B. T. F. din G. în dosarul de executare nr.714/2013 împotriva contestatorului Cărățeanu I..
Anulează ca netimbrat capătul de cerere solicitat de contestator privind suspendarea executării silite.
Ia act că petentul contestator nu a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.09.2013.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.Jud.P.M.
Dact.Ș.P.
Ex.4/2014
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 8141/2013. Judecătoria... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
