Plângere contravenţională. Sentința nr. 6359/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6359/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 2620/236/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6359/2013
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Grefier I. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . SRL și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect plângere contravetionala R12_.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 10.09.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 23.01.2013 sub numărul de mai sus, petenta . SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata CNADNR SA – CENTRESIN, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/24.10.2012.
În motivare, petenta a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție mai sus amintit a fost sancționată contravențional deoarece în data de 11.10.2012 auto cu nr. de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Astfel, petenta a invocat excepția lipsei calității de subiect activ al contravenției, având în vedere că în data de 14.06.2011, vehiculul a fost înstrăinat numitului R. Ș., conform facturii fiscale nr._/2011.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, petenta a arătat, în esență, că nu cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 din OG 2/2001, și nu s-a realizat o suficientă descriere a faptei contravenționale.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind tardiv introdusă având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat în data de 02.11.2012 iar plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței în data de 13.02.2013.
Astfel, intimata a invocat excepția tardivității plângerii contravenționale, având în vedere că, de la data comunicării procesului-verbal de contravenție și până la data formulării plângerii contravenționale au trecut mai mult de 15 zile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din OG 2/2001.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/24.10.2012, petenta . a fost sancționată cu o amendă în cuantum de 1250 de lei, deoarece în data de 24.10.2012, pe DN5 Km 28, pe raza localității Călugăreni, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând acesteia, a fost surprins că a circulat pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă.
Cu privire la excepția tardivității plângerii contravenționale, instanța constată următoarele:
Procesul-verbal de contravenție întocmit în data de 24.10.2012 și a fost comunicat prin afișare în data de 02.11.2012.
Cu privire la modalitatea de comunicare a proceselor-verbale de contravenție, instanța va avea în vedere Decizia nr. 10/2013 a completului ICCJ competent să judece recursul în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I, raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din OG 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalități de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională și a înștiințării de plată.
Astfel, în considerentele deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, deși contravenția a fost scoasă de sub incidența legii penale, întreaga procedură de sancționare și, ulterior, de contestare a procesului-verbal de contravenție trebuie să respecte garanțiile art. 6 paragraful 1 din CEDO. Prin urmare, numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale. Astfel, contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
În concluzie, completul ICCJ competent să soluționeze recursul în interesul legii prin decizia nr. 10/2013, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În cauză, instanța constată că intimata i-a comunicat petentei procesul-verbal de contravenție direct prin afișare, la dosar neexistând nicio probă care să indice faptul că intimata a încercat, în prealabil, să comunice procesul-verbal de contravenție prin scrisoare recomandată cu aviz de primire, încălcându-se astfel drepturile petentei de a-și formula apărările, inclusiv dreptul de a formula plângere împotriva procesului-verbal în termenul legal.
Pentru motivele de mai sus, instanța urmează să respingă excepția tardivității plângerii contravenționale și să repună petenta în termenul legal contestare a procesului-verbal de contravenție.
Astfel, instanța constată că prezenta plângere a fost depusă în termenul legal de 15 zile prev. de art. 31 din OG 2/2001, având în vedere că procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale.
Ca act administrativ, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de legalitate prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condițiile art. 1169 din Codul civil, contestatorului. Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001. Examinând modul de încheiere a procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 Og 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că în sarcina contravenientului a fost reținută săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002.
Instanța reține că, sub aspectul temeiniciei, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși nu este contrară art. 6 par. 2 CEDO. În cauza, contravenientul nu a contestat starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție atacat.
Din actele depuse la dosarul cauzei instanța constată că petentul nu contestă împrejurarea că auto_ a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă ci contestă calitatea de utilizator al autovehiculului în cauză.
Prin urmare, instanța urmează să stabilească cine este utilizatorul autovehiculului și, pe cale de consecință, să stabilească temeinicia procesului verbal de contravenție.
În ceea ce privește transmiterea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, încheierea unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nu este suficientă pentru a se asigura opozabilitatea față de terți a actului juridic astfel încheiat. Astfel, părțile contractului sunt obligate, să îndeplinească o procedură prevăzută de Ordinul 1501/2006 al MAI privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor.
În acest sens, potrivit art. 24 alin. 2 lit. d, proprietarii de vehicule înmatriculate au obligația să solicite radierea în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
Pentru ca transmiterea dreptului de proprietate asupra autovehiculului să fie opozabilă terților, petentul avea obligația să-și îndeplinească toate obligațiile prevăzute de normele legale în vigoare, inclusiv aceea de a radia de pe numele său autovehiculul înstrăinat.
Cu privire la certificatul de atestare fiscală (f9) depus de petent la dosar, instanța apreciază că acesta nu are atributul de a informa terții cu privire la proprietarii autovehiculelor ci, acest atribut îl are registrul național de evidență a vehiculelor înmatriculate.
În acest sens, potrivit art. 4 din Ordinul 1501/2006 al MAI înmatricularea, înregistrarea și autorizarea provizorie sau pentru probe a vehiculelor se consideră efectuate de la data înscrierii acestora în registrul național de evidentă a vehiculelor înmatriculate, respectiv în evidentele Ministerului Administrației și Internelor.
Prin urmare, față de dispozițiile legale de mai sus, petentul avea, în ceea ce îi privește pe terți, calitatea de proprietar al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ la data săvârșirii faptei, respectiv în data de 24.10.2012, procesul-verbal de contravenție contestat fiind în mod corect încheiat de intimată, motiv pentru care instanța va respinge susținerile petentei cu privire la calitatea de subiect activ al contravenției, calificând astfel excepția lipsei calității de subiect activ al petentei ca fiind o apărare de fond.
Având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în lipsă, intimata avea obligația, potrivit art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, să comunice procesul-verbal de contravenție în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Potrivit art. 14 alin. 2 din OG 2/2001 prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
În acest sens, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în data de 24.10.2012 și a fost comunicat direct prin afișare în data de 02.11.2012.
Așa cum s-a precizat mai sus, numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale garantate de art. 6 din CEDO. Comunicarea procesului-verbal de contravenție direct prin afișare încalcă dreptul contravenientului de a formula apărări cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
Având în vedere că, intimata a comunicat procesul-verbal de contravenție direct prin afișare, instanța constată nelegală procedura de comunicare prin afișare, aceasta neproducând niciun efect juridic.
Prin urmare, intimata nu a respectat dispozițiile imperative prev. de art. 14 din OG 2/2001, respectiv nu comunicat în mod legal procesul-verbal de contravenție petentei în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, motiv pentru care, instanța constată prescrisă executarea sancțiunii amenzii în cuantum de 1250 de lei.
Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează să admită plângerea contravențională formulată de petenta . SRL și să constate prescrisă sancțiunea amenzii în cuantum de 1250 de lei aplicate prin procesul-verbal de contravenție . nr._/24.10.2012,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge excepția tardivității plângerii contravenționale.
Admite plângerea contravențională formulată de petenta . SRL cu sediul în București, .. 3, al. 2 . în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., CUI_, J40/552/15.01.2004, cu sediul în .. 401 A, sector 6, București.
Constată prescrisă sancțiunea amenzii în cuantum de 1250 de lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._/24.10.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.09.2013.
Președinte, Grefier,
G. A. A. I.
Tehnored.jud.G.A/5ex/13.09.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1552/2013.... | Uzucapiune. Sentința nr. 1157/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
