Contestaţie la executare. Sentința nr. 4054/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4054/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 3834/236/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4054/2013
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul M. G. PRIN PRIMAR și pe intimata A. P., având ca obiect contestație la executare.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea din 23.04.2013 când s-au pus concluzii pe fond, dar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat și pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Pe data de 15.03.2013, pe rolul acestei instanțe sub nr._, a fost înregistrată contestația la executare formulată de contestatorul M. G. PRIN PRIMAR în contradictoriu cu intimații A. P. și B.E.J. T. F. din G., după cum a precizat apoi, împotriva actului de executare silită reprezentat de somația din data de 06.03.2013, 06.03.2013 din dosarul de executare nr. 43/2013, emisă de executorul J. " T. F. ", comunicată la sediul Primăriei municipiului G. la data de 07.03.2013 și înregistrată sub nr. 5425, prin care solicită anularea actului de executare contestat și pe cale de consecință să dispuneți încetarea executării însăși, solicitând de asemenea să se dispună suspendarea executării silite.
În fapt, contestatorul a arătat că în baza deciziei civile nr. 95/A/09.02.2010, pronunțată în dosarul nr._, a fost emisă somație de către Executorul J. " T. F. " prin care i s-a pus în vedere ca în termen de 1 zi de la primirea somației să achite suma de 22.440 euro și suma de 48.959 lei reprezentând creanță datorată conform titlului Executoriu și suma de 11.652,47 lei reprezentând cheltuieli de executare .
Prin notificarea nr. 543/2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, notificatoarea A. P., a solicitat restituirea în natură a terenului și acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul G., . .
Totodată, acesta s-a adresat și instanței de judecată, cu cerere având același obiect cu notificarea mai sus arătată, iar cu ocazia administrării probelor din dosarul nr._, a fost efectuată proba cu expertiza topo cadastrală și evaluarea imobilului.
Expertul numit în cauză a stabilit valoarea construcțiilor casă de locuit și anexa la 48.959 lei iar valoarea terenului în suprafață de 187 mp la 146.795 lei .
Prin sentința civilă nr. 55/26.03.2009 din dosarul nr._ instanța s-a pronunțat, în sensul obligării Primăriei municipiului G. la emiterea unei dispoziții prin care să fie propuse despăgubiri .
Împotriva sentinței, reclamanta A. P. a declarat apel, arătând că în mod greșit prima instanță nu a menționat în dispozitivul hotărârii sumele cuvenite ca titlu de despăgubiri .
Examinând sentința apelată, Curtea de Apel București, apreciază că apelul este întemeiat, iar din cuprinsul Deciziei nr. 95 A/09.02.2010 pag nr. 3 alin 7, se arată " în situația în care notificarea este respinsă în mod nejustificat sau unitatea notificată refuză să răspundă, persoana îndreptățită are deschisă calea contestației în cadrul căreia să i se stabilească nu numai dreptul de a obține măsuri reparatorii, dar și întinderea cuantificată a acestora ".
Deși Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, organ competent cu privire la procedura efectivă de plată a despăgubirilor nu a fost parte în dosarul nr._ al Curții de Apel București, instanța reține în cuprinsul sentinței pag 5 alin 2 " In cazul de față, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție și a exigenței termenului rezonabil a examinat dreptul reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii ( drept care era circumscris competenței unității notificate de a " propune " acordarea de despăgubiri), precum și întinderea acestui drept ( aspect asupra căruia ar trebui să se pronunțe Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar care instanța a considerat că trebuie să-l rezolve pentru a nu nesocoti cerința termenului rezonabil. Legea 10/2001 nu prevede posibilitatea acordării de despăgubiri bănești efective de către unitatea deținătoare sau de către entitatea investită cu soluționarea notificării.
Prin Legea 247/2005, Titlul VII, s-a înființat în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Această Comisie are competența de a analiza și stabili cuantumul final al despăgubirilor și de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire .
Totodată, în cuprinsul Deciziei Curții de Apel București nr. 95 A/09.02.2010, pagina 5 alin 4, se arată:
Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care se stabilește întinderea despăgubirilor se va impune cu autoritate de lucru judecat comisiei centrale însă numai în ceea ce privește cuantumul, nu și cu privire la modalitatea de acordare efectivă .In ceea ce privește modalitățile de acordare efectivă, sunt aplicabile prevederile art.14 din Titlu VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 81/2007, în sensul că se vor acorda despăgubiri în bani, de către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, în limita sumei de 500.000 lei, iar pentru diferență, dacă este cazul, se acordă acțiuni la S.C. Fondul Proprietatea . "
Deși, la data de 05.10.2009 a fost emisă Dispoziția Primarului municipiului G. nr. 4052, fiind respectată sentința Tribunalului G. iar ulterior dosarul notificării a fost înaintat Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților, numita A. P., notificatoare, a solicitat prin Biroul Executorului J. " T. F." punerea în executare a Deciziei nr. 95 A/09.02.2010 a Curții de Apel București.
Având în vedere toate considerentele instanței Curtea de Apel București, prin care a motivat Decizia nr. 95A/09.02.2010, apreciază că instituția lor nu are calitatea de a fi debitor, respectiv nu are calitatea de a pune efectiv în executare decizia instanței, debitor fiind Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și S.C. Fondul Proprietatea SA .
În drept, contestatorul și-a întemeiat contestația pe dispoz. art. 711, art. 713 alin. 1, art. 718 și următoarele C.pr.civ., Legea 10/2001, Legea 247/2005, înțelegând să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-a depus la dosar.
La solicitarea instanței, B. T. F. din G. a comunicat copii de pe actele de executare silită nr. 43/2013.
În cauză, a formulat întâmpinare intimata A. P. prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În fapt, intimata a arătat că prin decizia civilă nr. 95A pronunțată de Curtea de Apel București- Secția a IV Civila pronuntata in dosarul nr_, s-a soluționat definitiv si irevocabil cererea acesteia astfel: „ Admite apelul formulat de apelanta- reclamantă A. P., împotriva Sentinței Civile numărul 55/26.03.2009 și a încheieri din 04.11.2009, pronunțate de Tribunalul G.- Secția Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimatul pârât M. G. prin PRIMAR.
Schimbă în parte sentința, în sensul că a stabilit întinderea măsurilor reparatorii cuvenite reclamantei la suma de_ Euro, echivalent în lei la data plății efective, pentru terenul în suprafață de 187mp și_ lei pentru construcția demolată.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi 09.02.2010.
Precizează faptul că nu este de acord cu suspendarea executări silite cu plata unei cauțiuni, sumă pe care instanța o va stabili potrivit art.718 noul Cod de procedură civilă, datorită faptului că nu există motive temeinice pentru a se dispune această suspendare.
Menționează faptul că Decizia Civilă nr. 95A pronunțată de Curtea de Apel București Secția IV Civilă a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare ,rezultând fără echivoc faptul că intimatul - pârât M. G. prin PRIMAR a fost de acord cu această decizie recunoscând totodată și debitul față de aceasta.
Cu privire la fondul cauzei contestatorul a solicitat ca instituția sa nu are calitatea de a fi debitor, respectiv nu are calitatea de a pune în executare decizia instanței, fapt nefondat și nesusținut până în acest moment, debitor fiind în opinia sa Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor Prin Direcția Pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și ..
În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 205 și urm. N.C.P.C.
De asemenea în cauză a formulat întâmpinare intimatul B. T. F. din G. prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației.
În fapt, intimatul B. T. F. a arătat că potrivit disp. art. 2 al. 1 Legea 188/2000 executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 lit. a din aceeași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii.
De asemenea, dispozițiile art. 57 și 58 din Legea nr. 188/2000 prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciul procesual activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare
Calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care, actele acestuia sunt supuse controlului instanțelor de judecată calitatea sa de asigurator al unui serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Prin încheierea din data de 23.04.2013, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. T. F., ce exercită un serviciu de interes public potrivit disp. Legii 188/2000 și a dispus scoaterea acestuia din cauză.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
Prin sentința civilă nr. 55/26.03.2009 Tribunalul G. Secția Civilă a admis în parte acțiunea reclamantei A. P. și a obligat Primăria mun. G. să emită dispoziție privind acordarea de despăgubiri pentru teren și construcție demolată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. P., care prin decizia civilă nr. 95A/09.02.2010 a Curții de Apel București Secția a IV a Civilă a fost admis, iar în consecință a fost schimbată în parte sentința, în sensul că s-a stabilit întinderea măsurilor reparatorii cuvenite reclamantei la suma de 22.440 EURO, echivalent în lei la data plății efective, pentru terenul în suprafață de 187 mp și_ lei pentru construcția demolată, fiind păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin cererea înregistrată sub nr. 43/28.01.2013, intimata A. P. a solicitat B. T. F. punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 95A/09.02.2010 a Curții de Apel București în contradictoriu cu contestatorul M. G. prin Primar, executarea silită fiind încuviințată prin încheierea nr. 460/08.02.2013 a Judecătoriei G..
În acest sens B. T. F. a emis către contestator somația nr. 43/2013/06.03.2013 prin care i se punea în vedere ca în termen de o zi de la comunicare să achite suma de 22.440 Euro și suma de_ lei reprezentând creanță și suma de 11.652,47 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Având în vedere că înregistrarea cererii de executare silită și încuviințarea acesteia au avut loc la datele de 28.01.2013, respectiv 08.02.2013, instanța constată că în speță sunt aplicabile prevederile vechiului Cod de procedură civilă, în vigoare la acel moment.
Reține instanța că prin decizia civilă nr. 95A/09.02.2010 a Curții de Apel București invocată drept titlu executoriu, nu s-a statuat expres obligația de plată a contestatorului pentru sumele reprezentând creanțe ci s-a stabilit numai cuantumul acestora ca măsură reparatorie, Curtea menționând expres în considerentele deciziei, că în privința plății efective a despăgubirilor sunt aplicabile prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, indiferent dacă întinderea acestora a fost stabilită de către instanța de judecată sau de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
De asemenea, Curtea a mai prevăzut ,de asemenea, în mod expres că în ceea ce privește modalitățile de acordare efectivă, sunt aplicabile disp. art. 14/1 din Titlul VII al legii nr. 247/2005, astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 81/2007, în sensul că se vor acorda despăgubiri în bani, de către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, în limita sumei de maxim 500.000 lei, iar pentru diferență dacă este cazul, se acordă acțiuni la ..
Reține astfel instanța că titlul executoriu invocat de intimata A. P. nu prevede calitatea de debitor a contestatorului Municipiului G., obligația de plată a despăgubirilor stabilite potrivit disp. Legii nr. 10/2001, nerevenindu-i acestuia, intimata urmând să parcurgă procedura prev. de art. 16-18/5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 referitor la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Din aceste considerente, în temeiul art. 399 și urm. C.pr.civ. vechi, la care se conjugă și celelalte texte legale invocate anterior, instanța urmează că admită contestația ca fiind întemeiată, iar în consecință va dispune anularea executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul M. G. PRIN PRIMAR, cu sediul în mun. G., .-51, jud. G., în contradictoriu cu intimata A. P., domiciliată în mun. G., șos. București, .. C, ., jud. G..
Dispune anularea executării silite pornite de intimată împotriva contestatorului în temeiul deciziei civile nr. 95A/09.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, ce face obiectul dosarului de executare nr. 43/2013 înregistrat la B. T. F. din G..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.04.2013.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.Jud.P.M.
Dact.Ș.P.
Ex.4/2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6170/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5199/2013.... → |
|---|
