Plângere contravenţională. Sentința nr. 5940/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5940/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 8550/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5940/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier E. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent R. G. N. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravențională CC_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pentru termenul de astăzi s-au depus la dosar prin Serviciul Registratură relațiile solicitate de la CNADNR SA, după care;
Instanța față de înscrisurile depuse acordă cuvântul.
Petentul având cuvântul învederează că a luat la cunoștință de acestea și nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de ridicat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul având cuvântul pe fond, solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal, având în vedere că era în afara localității pe drum european, nu venea nimeni din sens opus, a încercat o manevră de depășire, poate a depășit cu 2-3, a intrat în depășire cu 200 de metri înainte, după care a fost oprit de agentul constatator.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.05.2012, sub nr. de dosar_, petentul R. G. N. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/13.05.2012, întocmit de un agent constatator din cadrul IPJ G..
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că procesul verbal contestat este netemeinic și nelegal întrucât, la data constatării contravenției, conducând autoturismul înmatriculat_ nu a depășit neregulamentar.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/2001 și pe dispozițiile O.U.G. 195/2002.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar potrivit art.36 din O.G. nr.2/2001 și art.1, alin.2 din O.G. nr.32/1995.
În susținerea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat și alte înscrisuri.
Intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în raport de contravenția săvârșită, agentul constatator a procedat, în mod legal, la încadrarea juridică a faptei contravenționale și la aplicarea sancțiunii contravenționale. De asemenea, intimatul a mai arătat și că, procesul verbal contestat, a fost încheiat cu respectarea disp. art. 16 și 17, nefiind incident niciun caz de nulitate al acestuia.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile O.G. 2/2001, dispozițiile O.U.G. 195/2002, pe dispozițiile H.G. 1391/2006 și pe dispozițiile Codului de procedură civilă.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorilor P. M. și R. E. D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/13.05.2012 s-a dispus sancționarea contravențională a petentului, reținându-se în sarcina sa că, în timp ce conducea autoturismul înmatriculat_, pe DN 6, localitatea Valea Plopilor, km 33 + 100, a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu numărul de înmatriculare_, în zona indicatorului „depășirea interzisă”, fapta contravențională fiind prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h) H.G. 1391/2006 și sancționată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e) O.U.G. 195/2002.
Procesul verbal contestat a fost semnat de petent, la rubrica „alte mențiuni” agentul constatator consemnând că petentul nu este de acord cu sancționarea sa.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, privind modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, procesul verbal bucurându-se de prezumția menționată anterior.
Instanța constată că prezumția de veridicitate a procesului verbal nu este întărită de niciun alt mijloc de probă.
Astfel, martora R. E. D., fiind audiată de instanță, a precizat că petentul a efectuat manevra de depășire a autoturismului care rula în fața sa pe un sector de drum unde nu exista marcaj longitudinal continuu.
De asemenea, având în vedere locul săvârșirii faptei contravenționale, așa cum a fost acesta consemnat în cadrul procesul verbal contestat, și cuprinsul adresei emise de CNADNR (f. 30), instanța nu poate stabili cu exactitate dacă, pe sectorul de drum unde petentul a realizat manevra de depășire, exista marcaj longitudinal continuu.
Instanța constată și că martorul asistent P. M. nu a putut să precizeze dacă în locul în care petentul a inițiat manevra de depășire o astfel de manevra era interzisă, menționând doar că în momentul în care acesta a finalizat depășirea autoturismului pe care martorul îl conducea a încălcat marcajul longitudinal continuu.
În consecință, prin raportare la probele administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că nu se poate pronunța, cu certitudine, cu privire la temeinicia situației de fapt reținute de agentul constatator, existând un dubiu cu privire la aceasta.
Astfel, instanța nu poate aprecia cu certitudine, dincolo de orice dubiu rezonabil, dacă fapta petentul întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.
În concluzie, întrucât dubiul reținut de instanță cu privire la situația de fapt profită petentului, instanța va admite plângerea acestuia și va anula procesul verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul R. G. N., cu domiciliul în municipiul Caracal, .. 15, ., . în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție G., cu sediul în municipiul G., județul G., ca neîntemeiată.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/13.05.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Iunie 2013.
Președinte, R. M. N. | ||
Grefier, E. C. B. |
Red.jud.NRM.
Dact.E.B.
Ex.4/ 19 Iulie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5199/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2446/2013.... → |
|---|
