Fond funciar. Sentința nr. 3777/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3777/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 9896/236/2010*
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3777
Ședința publică de la 15 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – I. S. V.
GREFIER - B. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant N. N., intervenient în nume propriu S. S., intervenient în nume propriu N. E. și pe pârât C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR G., pârât C. L. DE FOND FUNCIAR VĂRĂȘTI, intervenient în nume propriu N. Ș., având ca obiect fond funciar .
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 01.04.2013, când s-au pus concluzii pe fond, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 01.04.2013, respectiv pentru data de astăzi, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul N. N. a formulat plângere împotriva hotărârii nr.72/27.08.2010 a Comisiei județene de fond funciar G. de invalidare a hotărârii nr. 4/11.06.2010 a Comisiei locale de fond funciar Vărăști, prin care s-a propus reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 4,13 ha teren situat pe raza comunei Vărăști, jud.G...
În fapt, reclamantul a arătat că a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren sus menționată, teren care provenea de la bunica sa N. Sofița, sens în care C. locală de fond funciar Vărăști a admis cererea, iar C. județeană a respins-o prin hotărârea atacată.
A mai învederat reclamantul că terenul în litigiu este deținut din anul 1991 și a fost în posesia bunicii acesteia până la colectivizare, că deține acte prin care să dovedească dreptul de proprietate cu privire la teren, precum și că a depus al comisia locală declarații de martori și acte.
În dovedire, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
În drept, reclamantul a invocat art. 53 din Legea nr. 18/1991 și art 80 din HG 890/2005.
Legal citată, pârâta C. județeană de fond funciar G. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea hotărârii atacate.
În fapt, pârâta a arătat că reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 2005, solicitând suprafața de 4,13 ha ce a aparținut defunctei N. S., bunica sa, în justificarea cererii fiind depuse unele fișe eliberate de Direcția Județeană Călărași a Arhivelor Naționale din care rezultă că a fost intabulat dreptul de proprietate pentru unele suprafețe de teren pe numele mai multor persoane, în baza unor documente din perioada anilor 1931-1939.
În acest context a învederat pârâta că aceste fișe datează dinainte de anul 1945 și nu pot fi relevante în reconstituirea dreptului de proprietate, iar posesia terenului nu îl îndreptățește pe reclamant la reconstituirea acestuia.
În ceea ce privește declarațiile martorilor la care reclamantul a făcut referire în acțiunea introductivă, pârâta a arătat că aceste declarații nu au fost transmise Comisiei, precizând totodată că pentru a fi relevante în reconstituirea dreptului de proprietate declarațiile trebuie să îndeplinească condițiile art. 6 din Legea nr.1/2000, respectiv martorii să fie proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pentru toate laturile terenului pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Astfel, a apreciat pârâta că reclamantul nu îndeplinește nici una din condițiile imperative stabilite în textul de lege, întrucât acesta a depus în susținerea pretențiilor sale și unele documente, iar reconstituirea dreptului de proprietate nu se solicită pe vechiul amplasament.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115, art.188 Cod procedură civilă, Legea nr.18/1991, Legea nr.247/2005 și HG nr.890/2005.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La dosarul cauzei au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: hotărârea nr.72/27.08.2010 a Comisiei județene de fond funciar G., tabel nominal cuprinzând moștenitorii cooperatorilor decedați, care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate, referatul care a stat la baza adoptării hotărârii nr. 72/27.08.2010, hotărârea nr. 4/11.06.2010 a Comisiei locale de fond funciar Vărăști, referat, cerere reconstituire nr. 466/29.11.2005, declarație N. N., certificat nr. 474/12A/29.01.1992, extras carte funciară, acte stare civilă reclamant, acte stare civilă N. Ș., certificat de deces N. Sofița, adresă comisia locală Vărăști nr. 3053/24.11.2010, cerere nr. 466/29.11.2005, copie registru agricol N. Sofița, adrese nr. 479/12A//29.01.1992 și 474/12A/29.01.1992 ale Judecătoriei G., convențiune, certificat de deces N. A., certificat de deces N. I., certificat de deces N. I., declarație notorietate, extras plan parcelar . cadastrale, împuternicire, file registru agricol N. N. anii 1951-1955, 1992-1996, cerere intrare în colectiv N. Sofița.
Pe parcursul judecății reclamantul a formulat potrivit dispozițiilor art. 57 Cod procedură civilă o cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a tatălui său N. Ș., motivând că a depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,13 ha teren arabil ce provenea de la bunica sa N. Sofița, fiind împuternicit în acest sens de către tatăl său N. Ș..
A mai precizat reclamantul că terenul este deținut împreună cu tatăl său din anul 1991 și a fost în posesia bunicii sale până la colectivizare, arătând totodată că sunt în posesia actelor care dovedesc dreptul de proprietate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 57 Cod procedură civilă, art. 53 din Legea nr.18/1991 și art. 80 din HG 890/2005.
Prin sentința civilă nr.1433/17.03.2011 Judecătoria G. a respins plângerea formulată de reclamant cât și cererea de chemare în judecată a altor persoane ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că pentru terenurile defunctei N. Sofița și care au fost înscrise în registrul agricol s-a reconstituit dreptul de proprietate acesteia, astfel că reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 4,13 ha nu mai era posibilă, de vreme ce defuncta a figurat în registrul agricol doar cu 5 ha teren.
În ceea ce privește terenurile ce figurează în cartea funciară invocată de reclamant s-a reținut în considerentele hotărârii că au aparținut lui N. Ș. A. și N. Ș. I. pentru care reclamantul nu și-au probat calitatea de continuatori în drepturi.
S-a mai reținut că cele două persoane au decedat în anii 1942 respectiv 1945, așadar anterior colectivizării, astfel că nu ar fi avut cum să intre cu teren în cooperativa agricolă de producție pentru a putea beneficia de prevederile art 8 alin 2 din Legea 18/1991.
Prin decizia civilă nr.883/16.11.2011 Tribunalul G. a admis recursurile declarate de reclamant și intervenient împotriva sentinței civile pronunțate de Judecătoria G. pe care a casat-o în totalitate și a trimis-o spre rejudecare.
A reținut tribunalul că din înscrisurile privind situația persoanelor la care reclamantul face referire în cadrul acțiunii sale rezultă că acesta este nepotul defunctului N. Ș. A., decedat în anul 1942, intervenientul forțat N. Ș., tatăl reclamantului având paternitatea arătatei persoane, iar ca mamă pe N. Sofița.
De asemenea, a mai reținut tribunalul că același înscrisuri probează faptul că străbunicul reclamantului N. Ș. I. și bunicul intervenientului N. Ș. a supraviețuit fiului său A. până în anul 1945, astfel că este de presupus că, din pământurile pe care acesta le-a dat copiilor în timpul vieții printr-o împărțeală de ascendent, prin succesiune legală, prin reprezentarea tatălui său predecedat A., să fi fost dobândite de N. Ș..
A mai constatat tribunalul că impedimentul major rezultă din faptul că N. Ș. I., bunicul intervenientului, a avut ca posteritate și fii pe B. S. și N. N., iar pe lângă amintitul nepot, aceleași înscrisuri dovedesc că A. și Sofița au mai avut un copil pe nume G., care în 1945, probabil avea aceeași vocație legală succesorală la patrimoniul rămas la decesul bunicului patern.
Așadar, a concluzionat tribunalul că probele cauzei dovedesc legăturile de rudenie suficiente pentru reconstituirea dreptului de proprietate, însă negate de prima instanță, apreciind necesar să se suplimenteze probatoriul cauzei cu noi înscrisuri, martori și o nouă expertiză tehnică topografică care să identifice după locație dacă s-au făcut reconstituiri și celorlalte persoane care apar că ar avea vocație în această privință.
În vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor instanței de control judiciar, cu ocazia rejudecării, s-a procedat la administrarea probei cu înscrisuri, audierea a doi martori care au confirmat că reclamantul lucrează și are în posesie terenul în litigiu din anul 1990, neavând cunoștință despre existența vreunui litigiu legat de dreptul de proprietate asupra acestuia, precum și a probei cu expertiza tehnică topografică.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză și a relațiilor furnizate de expert rezultă că, pe lângă terenurile identificate din titlul de proprietate nr._/27.03.2007 emis pe numele N. S., reclamantul mai deține în posesie și folosință 41.366 mp fără a fi emise titluri de proprietate, constatare pe care expertul a făcut-o după consultarea bazei electronice de date a Primăriei Vărăști, împreună cu reprezentantul primăriei care a participat la efectuarea expertizei, pusă la dispoziția comunei de către OCPI G. (toate titlurile de proprietate din teritoriul administrativ Vărăști au fost scanate și inventariate după proprietari, .>
A mai concluzionat expertul că nu s-a reconstituit dreptul de proprietate altor persoane, rude ale autorilor reclamantului asupra terenurilor cuprinse în actele de proprietate depuse de reclamant la dosar.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța constată că acțiunea reclamantului având ca obiect plângere împotriva hotărârii Comisiei județene de fond funciar este întemeiată și, pe cale de consecință, urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Prin hotarârea Comisiei judetene de fond funciar G. nr. 560 din data de 27.08.2010 s-a validat parțial hotărârea nr.4/11.06.2010 a Comisiei locale de fond funciar Vărăști (prin care C. locală a propus suplimentarea anexei 3 în sensul înscrierii unui număr de 5 persoane cu suprafața totală de 4,5115 ha), în sensul validării pozițiilor 2, 3 și 5 și a invalidării poziției 1 și 4 din anexă, respectiv N. N.- 4,13 ha și P. A. A.-1000 mp, motivându-se că la cererile depuse în baza Legii nr.247/2005 nu au fost anexate toate actele doveditoare ale dreptului pretins.
Instanța retine, în context, că în urma intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 reclamantul a depus la C. locală de fond funciar Vărăști cererea înregistrată sub nr.466/29.11.2005 prin care a solicitat, în calitate de succesor al defunctei sale bunici N. (N.) S., la rândul ei succesoare a defuncților N. (N.) Ș. I., N. (N.) Ș. I., N. (N.) Ș. A., N. (N.) Ș. I. N. și N. (N.) Ș. I., reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 8,65 ha, potrivit înscrisurilor depuse, după cum urmează: 4,52 ha pe numele bunicii sale N. (N.) S., astfel cum este menționat în adeverința de proprietate eliberată acesteia și 4,13 ha pe numele reclamantului, motivând în esență că bunica sa este decedată.
În ceea ce privește suprafața de 4,52 ha constată instanța că a fost emis titlul de proprietate nr._/27.03.2007 pe numele N. S., iar pentru suprafața de 4,13 ha hotărârea Comisiei locale a fost invalidată, pentru considerentele arătate mai sus.
Analizând motivul invocat de pârâta C. județeană pentru respingerea plângerii, respectiv împrejurarea că nu au fost anexate toate actele doveditoare ale dreptului pretins, instanța reține că într-adevăr autoarea reclamantului a figurat înscrisă în registrul agricol doar cu suprafața de 5 ha, pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin emiterea titlului de proprietate nr._ din data de 27.03.2007, însă instanța nu poate ignora actele depuse de reclamant din care rezultă că dreptul de proprietate cu privire la suprafețele de teren solicitate a fost intabulat în favoarea antecesorilor autoarei sale și cu privire la care aceasta, așa cum rezultă din actele de stare civilă existente la dosar, are vocație succesorală.
Faptul că aceste suprafețe de teren nu se regăsesc înscrise în registrul agricol al autoarei reclamantului nu este de natură a conduce la concluzia că nu au fost preluate în cooperativa agricolă de producție, fiind de notorietate că în perioada cooperativizării proprietatea privată practic a dispărut, așadar fiind improbabil ca aceste terenuri să fi rămas în continuare în proprietatea sa.
Așadar, conchide instanță că reclamantul a făcut dovada faptului că autoarea sa a deținut pe raza comunei Vărăști o suprafață mai mare decât cea reconstituită, rezultând astfel că reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pentru întreaga suprafață de teren la care era îndreptățită.
Pentru aceste considerente și având în vedere dovedirea legăturilor de rudenie suficiente pentru reconstituirea dreptului de proprietate, așa cum de altfel a reținut și instanța de control judiciar, precum și a împrejurării că pentru terenurile aflate în posesia reclamantului și cuprinse în actele de proprietate depuse la dosar nu s-a reconstituit dreptul de proprietate altor persoane, rude ale autorilor reclamantului, instanța urmează a admite acțiunea reclamantului având ca obiect plângere împotriva hotărârii Comisiei județene de fond funciar G., să anuleze hotărârea nr.72/27.08.2010 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a județului G., să oblige C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a județului G. sa reconstituie în natură, în favoarea reclamantului, dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,13 ha teren situat pe raza comunei Vărăști, jud.G., precum și să emită titlul de proprietate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul N. N., domiciliat în comuna Vărăști, ., în contradictoriu cu C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a județului G., având ca obiect plângere împotriva hotărârii nr.72/27.08.2010.
Anulează Hotărârea nr.4/11.06.2010 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a județului G..
Obligă C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a județului G. sa reconstituie în natură, în favoarea reclamantului, dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,13 ha teren situat pe raza comunei Vărăști, jud.G., precum și să emită titlul de proprietate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7743/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
