Cereri. Sentința nr. 4268/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4268/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 17770/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4268/2013
Ședința camera de consiliu de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Grefier E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul K. A. Z. și pe intimatul I. G. PENTRU IMIGRĂRI CENTRUL REGIONAL DE CAZARE ȘI PROCEDURI PTSOLICITANȚII DE AZIL G., având ca obiect alte cereri LEGEA 122/2006 .
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din 22 5.04. 2013, când s-au pus concluzii pe fond, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi data de mai sus când a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2012 sub nr._, petentul K. A. Z., născut la data de 20.06.1980 în Pakistan (identitate neprobată) a solicitat, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL ROMÂN PENTRU IMIGRĂRI – DIRECȚIA AZIL ȘI INTEGRARE – CENTRUL REGIONAL DE CAZARE ȘI PROCEDURI PENTRU SOLICITANȚII DE AZIL G. (în continuare ORI), anularea Hotărârii nr._/h/PM/31.10.2012 prin care i s-a respins în procedura ordinară cererea de acordare a statutului de refugiat.
Cererea nu a fost motivată în fapt, arătându-se că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat adresat direct instanței de judecată.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. art.23, 26, 55 din Legea nr.122/2006, art.1A din Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților, Protocolul de la New York din 1967, art.2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimatul ORI nu a formulat întâmpinare, însă plângerea a fost înaintată instanței prin intermediul său și a fost însoțită de hotărârea atacată cât și de toate actele ce au stat la baza emiterii sale. De asemenea, a fost prezent în instanță prin consilier juridic.
Petentul nu s-a prezentat în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În cuprinsul Hotărârii nr._/h/PM/31.10.2012 se arată că petentul a deținut în Pakistan un loc de muncă într-o organizație care militează pentru drepturile omului, unde se ocupă de corespondență, iar în momentul în care la putere a venit Președintele Asif A. Zardari din partidul PPP a început să aibă probleme, viața sa fiind din ce în ce mai grea, ca urmare a sabotării continue a activității instituției unde lucra.
Solicitantul a optat în final pentru alternativa de a pleca legal din Pakistan în cursul anului 2011. Acesta nu a mai avut alte probleme, nu a făcut parte din partide politice, nu a desfășurat activități religioase, nu a fost reținut, judecat sau condamnat și nu a solicitat o altă formă de protecție într-un alt stat.
In vederea încadrării juridice a situației de fapt prezentate de solicitant au fost avute în vedere prevederile Constituției României și prevederile Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând aceste dispoziții rezultă că prevederile Legii nr. 122/2006, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și se analizează împreună cu toate celelalte tratate și pacte internaționale referitoare la statutul și regimul refugiaților semnate de România, precum și conform dispozițiilor generale interne și internaționale privind drepturile fundamentale ale omului.
S-a reținut în cadrul interviului, din verificările efectuate, precum și din documentele depuse la dosar, că petentul este cetățean algerian . Conform condiției din definiție „de a se afla în afara țării de origine în speță Camerun aceasta situație este îndeplinită, petentul aflându-se pe teritoriul României în momentul formulării cererii de azil.
În ceea ce privesc motivele prevăzute atât de Convenția din 1951 de la Geneva privind statutul refugiaților, cât și de Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, respectiv rasă, religie, naționalitate, apartenență la un grup social sau opinie politică care ar putea sta la baza unei persecuții și să ducă la recunoașterea unei persoane ca refugiat, și în urma analizării situației în fapt care a condus practic la părăsirea țării de origine, solicitantul nu a invocat nici o temere de persecuție pe vreunul din aceste motive.
Motivul plecării petentului din țara de origine, precum și al refuzului acestuia de a se întoarce acolo este determinat de scopuri de natură politică. Cu privire la acest aspect, se reține că în Manualul ICNUR referitor la proceduri și criterii de determinare a statutului de refugiat în baza Convenției de la Geneva din 1951 și a Protocolului de la New York din 1967, paragraful 62, pag.17, se face distincție între noțiunea de migrant și cea de refugiat, respectiv „ un imigrant reprezintă o persoană care, din motive diferite de cele conținute în definiție, își părăsește voluntar țara în vederea stabilirii sale în altă parte. El se poate deplasa din dorința de schimbare sau de aventură, din motive familiale sau din alte motive de natură personală. "
Așadar trebuie făcută diferența între aceste două categorii de persoane, deoarece spre deosebire de migranți. Refugiații nu aleg să își părăsească țara de origine, ci sunt forțați de anumite împrejurări să o facă. Diferența cheie dintre „refugiați" și „migranți" o reprezintă faptul că aceștia din urmă se bucură de protecția statului de origine, pe când refugiații nu.
Petentul nu a invocat faptul că în eventualitatea întoarcerii sale în țara de origine ar fi victima vreunei persecuții, cu alte cuvinte că va fi exercitată asupra sa o acțiune suficient de gravă prin ea însăși sau prin repetarea faptelor pentru a-l expune unor pericole de natură să-i aducă atingere vieții, integrității corporale sau libertății sale ori pentru a-l împiedica în mod evident să trăiască în țara sa de origine.
La analizarea cererii petentului au fost avute în vedere informații din țara de origine furnizate de către C. Informații din Țări de Origine din cadrul Direcției Azil și Integrare a Oficiului Român pentru Imigrări și atașate la dosar.
Instanța, reține că în situația în care nu există motive de acordare a statutului de refugiat, petentului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 15 din Legea nr. 122/2006, cu modificările și completările ulterioare, privind prezumția de bună-credință.
Având în vedere cele mai sus menționate, cererea petentului, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 26 din Legea nr. 122/2006, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 3 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, în România, se poate acorda protecție subsidiară străinului care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 - modificata, și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări. Prin risc serios se înțelege:
1.condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse; sau
2.tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3.o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern sau internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă.
Instanța a constatat, că nu există motive să se creadă că solicitantul ar fi comis fapte pentru care legea națională din Irak să prevadă pedeapsa cu moartea, cu atât mai mult cu cât nici acesta nu a făcut o referire în acest sens, și anume de a fi expus unei pedepse cu moartea din partea statului sau a unui agent nonstatal.
Petentul nu a prezentat nici un element circumstanțial din care să rezulte concluzia existenței unui risc de a fi supus la tortură, tratamente inumane ori degradante în cazul întoarcerii sale în țara de origine.
Având în vedere cele mai sus menționate,instanța constată că, cererea petentului nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 122/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea protecției subsidiare.
Pentru aceste considerente și văzând motivele reținute de către intimat prin Hotărârea mai sus menționată, apreciază că nu sunt întrunite condițiile legale pentru acordarea statutului de refugiat conform art. 23 Legea 122/2006 și pentru aceleași motive, nici condițiile de acordarea a protecției subsidiare,. Conform,art. 26 care prevede că: Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. 2 și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.
Prin risc serios, în sensul alin. 1 se înțelege: condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse sau tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante, sau o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern ori internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă.
În consecință, instanța va respinge plângerea .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul K. A. Z. în contradictoriu cu intimatul Oficiului Român pentru Imigrări Direcția Azil și Integrare Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil, G. - G., . cel B. nr. 36) jud G. - ca neîntemeiată.
Menține Hotărârea nr._/h/PM din 13.10.2012 pronunțată în Dosarul nr._/2012 a Oficiului Român pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare - Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru solicitanții de Azil G..
Cu recurs în termen de 5zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 30.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Tehno/red.jud.CMA
ex.3.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 774/2013.... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
