Plângere contravenţională. Sentința nr. 1003/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1003/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 5261/236/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.1003
Ședința publică de la 30.01.2013
Instanța constituită din:
Președinte: D. I.
Grefier: N. G.-M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent G. D. L. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravențională CP_.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 23.01.2013, care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de azi, reținând următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.03.2012 sub nr. dosar_ , contestatorul G. D. L. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.03.2012 de intimata IPJ G., solicitând instanței anularea acestuia ca nelegal si neîntemeiat.
În motivarea plângerii, contestatorul a învederat instanței a fost sancționat pentru că a depășit un autoturism pe șoseaua Sloboziei din Municipiul G., încălcând marcajul longitudinal continuu. Nu este vinovat întrucât în seara zilei de 12.03.2012 nu s - a deplasat cu autoturismul pe șoseaua Sloboziei, a venit din Municipiul G. pe șoseaua de centură din direcția Zona Liberă, fiind oprit de organele de poliție la ..
La dosarul cauzei au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal . nr._ încheiat la data de 12.03.2012, carte de identitate contestator, raport de reținere.
În baza art 167 C.pr.civ instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor, iar pentru intimat proba cu înscrisuri.
A fost audiat martorul V. A., propus de petent, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.03.2012 întocmit de IPJ G. petentul a fost sancționat contravențional ca urmare a nerespectării regulilor privind depășirea, prin aceea că pe Soseaua Sloboziei, mun.G., a efectuat manevra de depășire a autoturismului b 57 lri trecând peste marcajul continuu dublu. în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, fapta constituind contravenție potrivit art. 100 alin 3 lit e din OUG 195/2002. În temeiul art. 120 lit e și i din HG 1391/2006 s-a aplicat și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația să verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalitǎții, cât și al temeiniciei întocmirii sale.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept pană la proba contrară.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal si procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului ( cauza Engel c. Olandei, Lutz. C Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Modovei, N. c. României, A. c. României), petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală instituite de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, însă printre acestea nu se găsește și obligația statului de a aplica sancțiuni contravenționale prin intermediul instanței, ci numai de a asigura accesul persoanei sancționate la un tribunal independent și imparțial care să se pronunțe în condițiile unui proces echitabil asupra „acuzației” ( a se vedea cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura in care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
De asemenea, in Decizia nr. 315 din_ referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) si (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, in motivarea excepției,, Curtea Constituțională retine că Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede suficiente garanții care sa împiedice încheierea abuziva a procesului-verbal fără participarea contravenientului, iar prin Decizia nr. 520 din 8 mai 2008, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15-19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 ca neîntemeiata, reținând, in esența, ca, instanța competenta sa soluționeze plângerea îndreptata împotriva procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției este obligata sa urmeze anumite reguli procedurale, in virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirma ceva in instanța, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție".
Instanța constată ca procesul verbal . nr._ încheiat la data de 12.03.2012 este temeinic.
Petentul susține că a fost oprit la ., aspect confirmat și de martorul audiat .
Instanța urmează să înlăture atât apărarea petentului cât și depoziția martorului(ca nesinceră), întrucât petentul nu a făcut această obiecție(că locul unde a fost oprit și locul menționat în p.v nu este corect) la momentul întocmiri procesului verbal ci, a menționat că nu a încălcat nici o regulă de circulație. Prin urmare instanța reține că petentul a circulat cu autoturismul în data de 12.03.2012 în localitate Slobozia.
Cu privire la faptul dacă a încălcat marcajul continuu dublu, petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal.
Ca urmare, constată instanța că petentul a încălcat marcajul continuu dublu
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul – verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea și să mențină procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.03.2012 de intimata IPJ G. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G. D. LIIVIU domiciliat în . împotriva procesului verbal . nr._/12.03.2013, în contradictoriu cu intimatul IPJ G. – G., jud. G..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2013
PREȘEDINTE GREFIER
Tehnored.jud.DI/5ex/2013
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 7279/2013. Judecătoria GIURGIU | Succesiune. Sentința nr. 1875/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
