Plângere contravenţională. Sentința nr. 2130/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2130/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 11295/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
Sentința civilă nr. 2130/2013
Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. S. - V.
GREFIER: G. L. - GINELA
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent C. A. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravetionala CP_.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din 18.02.2013, care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de azi, reținând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următarele:
Prin plângerea contravențională introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 05.07.2012 și înregistrată sub nr._, petentul C. A. a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 28.06.2012, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G., solicitând anularea acestuia pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanței faptul că, la data de 28.06.2012, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Toyota cu numărul de înmatriculare_ pe Drumul Județean 507, a fost oprit de un echipaj de poliție, fiind sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, pentru efectuarea manevrei de depășire cu depășirea marcajului longitudinal simplu continuu care despărțea sensurile de mers.
Arată petentul că aspectele reținute în actul sancționator nu au legătură cu realitatea, susținând că poate proba cu martorul care se afla în auto la acel moment că nu a trecut, așa cum susține agentul de poliție, peste vreun marcaj longitudinal continuu.
În fine, mai arată petentul că procesul verbal atacat este nul, având în vedere că nu se poate stabili unde anume a săvârșit contravenția, neindicându-se în mod explicit kilometrul.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor.
Cererea este legal scutită de plata taxelor de timbru potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i) din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995.
La dosarul cauzei a fost depus, în copie, procesul verbal de contravenție atacat.
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând în esență respingerea plângerii ca nefondată, motivând că actul sancționator este legal și temeinic, iar fapta a fost percepută direct și nemijlocit, cu propriile simțuri.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și a luat act de renunțarea petentului la proba cu martorul la care a făcut referire în plângere.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 28.06.2012, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei ca urmare a nerespectării regulilor privind depășirea, reținându-se că, la data de 28.06.2012, în timp ce conducea autoturismul marca Toyota cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 507 G. pe sensul de mers G. către Oinacu, a depășit un autocamion și a trecut peste marcajul longitudinal simplu continuu care despărțea sensurile de mers, fapta constituind contravenție potrivit art. 100 alin 3 lit. e din O.U.G. 195/2002.
Totodată, petentului i s-a aplicat și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, la rubrica „alte mențiuni” acesta făcând următoarele obiecțiuni ”marcajul simplu continuu nu este vizibil pe porțiunea unde am depășit.”
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația să verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalitǎții, cât și al temeiniciei întocmirii sale.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
Împrejurarea nemenționării în cuprinsul procesului verbal a kilomentrului la care s-a efectuat manevra de depășire neregulamentară nu este de natură să conducă la altă concluzie, de vreme ce agentul constatator a descris sectorul de drum în care s-a săvârșit fapta contravențională, respectiv DJ 507 G. pe sensul de mers G. către Oinacu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept pană la proba contrară.
Pe de altă parte, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, petentul se bucura de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revine agentului constatator, iar dubiul profita persoanei acuzate. Dar, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată si de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Conventia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura in care statul respecta limite rezonabile, având in vedere importanta scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franta, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28).
Instanta apreciază că prezumtia de nevinovăție „contraventională” nu inseamnă ca din probatoriul administrat in cauza nu poate face chiar si procesul verbal incheiat de agent in exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu atat mai mult cu cat acesta poate consemna o situație asumata la acel moment de petent prin semnătură.
Prin urmare, instanța apreciază că, procesului-verbal de contravenție trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, daca aceasta reprezintă constatarea personala a agentului constatator investit cu autoritate de stat ori cele constatate de agentul constatator sunt susținute cu alte mijloace de proba.
In acest caz, petentului trebuie sa i se garanteze dreptul la apărare si trebuie sa aiba posibilitatea de a combate in mod real procesul – verbal de constatare a contraventiei prin mijloace de proba pe care sa le poata administra si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii că situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Examinând materialul probator existent la dosar, constată instanța că procesul verbal atacat este temeinic, petentul nefăcând dovada contrară celor reținute în sarcina sa, deși a avut posibilitatea în fața instanței de judecată
Sub aspectul sancțiunii, se constată că s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 280 lei și s-a aplicat măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
Analizând sancțiunea principală aplicată în speță, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanta constată că la stabilirea sancțiunii nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proportionalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricaror masuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei.
Deși amenda contravențională aplicată a fost în cuantumul minim prevăzut de lege, în raport de fapta săvârșită de contestatoare și gradul redus de pericol social, instanța apreciază ca aplicarea avertismentului era suficientă pentru ca sancțiunea contravențională sa-și îndeplineasca rolul de a-l descuraja pe viitor să savârseasca o fapta similară și de a-i produce contestatoarei o stare de reflecție și regret.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile sa se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de razbunare a societății, ci de prevenire a săvârsirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
În consecință, în cazul faptelor cu un grad scazut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei masuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Ca atare, având în vedere prevederile art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost săvârsită fapta, de modul și mijlocele de săvârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanta constată că plângerea este în parte întemeiată, sanctiunea amenzii contraventionale aplicată de agentul constatator petentului fiind neproportionala cu gradul de pericol social al faptei.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea formulată de petent, va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei cu avertisment, va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite si ii va recomanda să respecte dispozițiile legale, urmând să mențină celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul C. A., domiciliat în mun. București, .. 395, ., ., sector 1, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN G., cu sediul in mun. G., jud G..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 28.06.2012, încheiat de Poliția Municipiului G., Biroul Rutier, cu avertisment.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite si îi recomandă să respecte dispozițiile legale.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Dact. jud.I.S.V.
4 ex/2013
| ← Accesiune. Încheierea nr. 4/2013. Judecătoria GIURGIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2902/2013.... → |
|---|
