Plângere contravenţională. Sentința nr. 322/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 322/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 7147/236/2012
DOSAR NR._
operator de date cu caracter personal nr.8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 322
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15.01.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE -P. M.
GREFIER - P. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea R. A.,, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pentru termenul de astăzi procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, după care:
Instanța, constată că la data de 07.01.2013, intimatei i s-a comunicat un exemplar al plângerii, și având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată procesul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
Pe data de 23.04.2012 pe rolul acestei instanțe, sub nr._ a fost înregistrată plângerea formulată de contestatoarea R. A. împotriva procesului verbal de contravenție . 11 nr._ încheiat pe data de 10.10.2011 de agentul constatator C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în principal anularea procesului verbal, anularea măsurii de sancționare, în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii se arată că, contestatoarea a arătat aceasta nu a achitat rovinieta aferentă perioadei de utilizare a drumurilor publice conform dispozițiilor legale. Acest fapt nu a fost unul intenționat și s-a datorat unei neglijențe de natură administrativă.
In cursul anului 2009 s-a mutat din sectorul 1 in sectorul 4 fara a inregistra autoturismul inmatriculat cu nr._ la administrația finanțelor publice a sectorului 4. La data de 17 aprilie 2012 a mers la fosta adresa unde a găsit cele 6 plicuri cuprinzând amenzile de contravenție.
Astfel, contestatoarea a găsit in cutia poștala de la vechiul domiciliu procesul verbal de contravenției nr._ (numita in continuare contraventia numărul 6) si alte 5 procese verbale de constatare a contraventiei, care atesta aceiași contravenție (numite in continuare contravenția numărul 6, respectiv 1, 2, 4, 5). Prin intermediul acestui proces verbal, i s-a adus la cunoștință că a fost inregistrat circulând, la data de 15.04.2011 ora 15.12 pe raza . DN 5 KM 28+120M, vehiculul cu numărul de înmatriculare_ fără a avea achitată contravaloarea tarifului de utilizare reglementat de O.G. 15/2002 înregistrarea a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control ar rovinietei - SIEGMCR, respectiv o camera montată în localitatea Călugăreni
Motivele de anulare ale procesul verbal de contravenție sunt urmatoarele:
1. Nulitatea Procesului Verbal de Contravenție pentru lipsa semnăturii agentului constatator:
. Art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor:
"Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu".
Legea 455/2001 privind semnătură electronica spune, pe scurt, ca "inscrisul in forma electronica este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic".
Ori, procesele verbale de contravenție se primesc pe hârtie si nu "printr- un program informatic".
2. Suma primita de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni.
Conform conținutului oricărui proces verbal de contravenție pentru lipsa rovinietei, cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil pentru un autoturism este de 28 de euro, adică identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naționale.
Această situație este valabilă pentru toate categoriile de vehicule menționate în anexele nr. 1 (care reglementează nivelul de utilizare a drumurilor naționale) și nr. 4 (care reglementează cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil) din Ordonanța nr. 15/2002 - privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale.
S-ar putea trage concluzia că acest tarif de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni și că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinietă valabilă.
Acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR S A. care, în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă „contravenție" pe care o constată.
În concluzie, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu o deține rovinietă valabilă, poate fi amendat contravențional de cateva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune, va trebui să achite către CNADNR S.A. tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit!
Or, dacă s-ar proceda în asemenea fel, deși legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naștere o situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat.
Mai mult, contravenția nr. 6 este aceeași cu contravenția nr. 1 (precum si contravenția nr. 2, 4, 5 si 6) fiind incidente prevederile O.G. 2/2001, precum și prevederile CEDO și ale Codului penal românesc în ceea ce privește reglementarea faptelor săvârșite în formă continuă;
Suma primita de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni.
Având în vedere următoarele aspecte, consideră contravenția nr. 3 ca fiind aceeași cu contravențiile nr. 1, 2, 4, 5 .
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României - hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum și înlesnirile oferite de Codul
penal.
Art. 17 alin. 1 din Codul penal definește infracțiunea ca „fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, în accepțiunea sa cea mai generală, contravenția, asemenea infracțiunii, conform CEDO, este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică, care este pedeapsa! Spre deosebire de infracțiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave si dăinuie în timp, la contravenție, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse;
Conform doctrinei, „infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forte contrare. Tot doctrina de specialitate indică, în mod unitar, modul în care pot fi identificate infracțiunile continue, și anume „după elementul material al laturii obiective ce presupune o acțiune ori o inacțiune ce durează în timp ca: deținerea, rămânerea, purtarea, conducerea unui autovehicul etc. Activitatea infracțională la unele infracțiuni continue este susceptibilă de întreruperi care sunt determinate de natura activității infracționale, spre exemplu portul ilegal de uniforma care poate fi întrerupt noaptea și reluat dimineața. Aceste întreruperi țin de natura infracțiunii și nu afectează unitatea infracțiunii continue"în cazul de fată, interventia forței contrare este notificarea de către agentul constatator al contravenției nr. 1, contravenție recunoscută de subscrisa. însă, prin contravențiile ulterioare (cu referire specială la contravenția nr. 3), i se creează o situație mai grea decât cea prevăzută în legea penală, fiind ținuți la plata mai multor amenzi pentru aceeași faptă.
În subsidiar, arată că dreptul penal romanesc, nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât în cazuri extreme, expres și limitativ prevăzute de lege; astfel, dacă instanța ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenționale, i s-ar crea o situatie mult mai dificilă în comparație cu pericolul social generat de fapta săvârșită.
Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existenta pericolului social. In doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza in concreto respectiv gradul de pericol social de la caz ca caz. în speța de față, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată.
Suma primita de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni.
Conform art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, modificată ulterior, „contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul de vehicul folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite conform Anexei nr. 4".
Conform sus-citatei anexe nr. 4, cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil pentru un autoturism este de 28 de euro, adică identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naționale. Această situație este valabilă pentru toate categoriile de vehicule menționate în anexele nr. 1 (care reglementează nivelul de utilizare a drumurilor naționale) și nr. 4 (care reglementează cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil) din Ordonanța nr. 15/2002, cu modificările ulterioare.
S-ar putea trage concluzia că acest tarif de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni și că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinietă valabilă. Acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR S A. care, în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă „contravenție" pe care o constată.
În concluzie, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu o deține rovinietă valabilă, poate fi amendat contravențional de cateva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune, va trebui să achite către CNADNR S.A. tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit! Or, dacă s-ar proceda în asemenea fel, deși legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naștere o situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat.
Având în vedere argumentele expuse, considera ca trebuie anulat procesul verbal de contravenție.
In drept contestatoarea și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile Ordonanța nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările si completările ulterioare; OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu modificările si completările ulterioare; Regulamentul din_ de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice; Legea 455/2001 privind semnătură electronica; Normele tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătură electronica; Ordonanța nr. 15/2002 - privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale..
Contestatoarea a anexat la plângere copie de pe procesul verbal atacat și înscrisuri solicitând judecarea cauzei și în lipsa sa.
Deși a fost legal citat agentul constatator nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar în copie, certificat calificat, imagine foto detaliu.
Contestatoarea a înțeles să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-a depus la dosar.
.Analizând materialul probatoriu aflat la dosarul cauzei instanța reține că prin procesul verbal de contravenție atacat, contestatoarea a fost sancționată cu amenda de 250 lei și obligarea la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro adică 121,01 lei, pentru comiterea contravenției prev. de art. 8 OG 15/2002, constând din faptul că pe data de 15.04.2011, ora 15.12 pe DN 5 KM 28+120 m loc. Călugăreni a circulat cu autoturismul cu nr._ fără a deține rovinieta valabilă.
Reține în primul rând instanța că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă cerute imperativ de lege, neexistând în cauză niciunul dintre cazurile de nulitate expres prevăzut de art. 16 alin. 7 și art. 17 OG 2/2001.
Reține instanța că agentul constatator a constatat comiterea contravenției înăuntrul termenului de 6 luni al prescripției răspunderii contravenționale prev. de art.13 al. 1 OG nr.2/2001, iar procesul verbal de contravenție a fost comunicat contestatoarei în interiorul termenului de o lună prev. de art.14 din același act normativ.
De asemenea reține instanța că procesul verbal de contravenție a fost semnat de agentul constatator în format electronic potrivit disp. art.6 din Legea 455/2001.
În legătură cu motivul de nulitate al procesului verbal, întrucât nu este semnat de agentul constatator, față de faptul că OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu semnătura sa electronică, instanța constată următoarele:
În cuprinsul procesului-verbal contestat s-a menționat că acest document a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către agentul constatator conform certificatului de calitate valabil emis de Certsign SA-furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică: „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește aceasta cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii", iar potrivit art. 9 al. 2 din același act normativ „semnătură electronica extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumată a îndeplini condițiile prevăzute la art. 4 pct. 4". Ori, în speță, agentul constatator a depus la dosar copie de pe certificatul calificat menționat.
De asemenea, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 17 din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Așadar, instanța constată că este incidentă această nulitate doar în situația în care lipsește semnătura, nu și în situația în care documentul a fost semnat electronic, textul legal nefăcând nicio distincție în acest sens
Privind fondul cauzei instanța reține că potrivit art. 1 lit. j din OG nr. 15/2002 rovinieta reprezintă documentul care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România iar potrivit art. 7 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile revin în exclusivitate în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare.
Potrivit art. 8 al. 1 fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Potrivit art. 8 al. 6 odată cu aplicarea amenzii contravenționale conducătorilor vehiculelor înmatriculate în România care circula fără a avea rovinieta valabilă, li se reține certificatul de înmatriculare a vehiculului, până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de utilizare.
În concluzie, reține instanța că fapta a fost corect constatată, fiind pe deplin dovedită de fotografia emisă de sistemul de înregistrare, din care rezultă că autovehiculul menționat a circulat pe DN 5 în . la momentul înscris în procesul verbal de contravenție.
Față de cele arătate mai sus, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale a fost corect aplicată contestatoarei, urmând ca procesul verbal să fie menținut sub acest aspect.
Reține instanța că pe parcursul judecății pe data de 24.07.2012 a intrat în vigoare Legea nr.144/2012 pentru modificarea OG nr.15/2002.
Printre modificările aduse de legiuitor se numără și forma normei înscrise la art..8 al. 1, potrivit căreia fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
De asemenea legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art.9 al. 3 că procesul verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art .8 al. 1, ceea ce înseamnă limitarea caracterului continuu al contravenției la perioada de 30 zile.
Potrivit disp. art. II din Lg.144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi de anulează.
Reține astfel instanța că dispozițiile Legii nr.144/2012 constituie lege contravențională mai favorabilă, ce se aplică retroactiv potrivit disp. art.12 din OG nr.12/2001 și art.15 al. 2 din Constituția României, acestea fiind aplicabile și în cauzele aflate în curs de soluționare.
Reține de asemenea instanța că la momentul intrării în vigoare a Legii 144/2012, procesul verbal de contravenție era supus contestării, cauza fiind pe rolul său, astfel că măsura obligării de plata tarifului de despăgubire se anulează de drept în virtutea dispoziției legiuitorului
Din aceste considerente, având în vedere textele legale invocate anterior, instanța va admite în parte plângerea și va dispune anularea tarifului de despăgubire, urmând să mențină celelalte dispoziții ale procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de contestatorul R. A., domiciliată în mun. București, sector 4, ., nr. 1, . verbal de contravenție . 11 nr._ încheiat pe data de 10.10.2011 de agentul constatator CNADNR SA București, cu sediul în mun. București, .. 401A, sector 6.
Dispune anularea parțială a procesului verbal de contravenție . 11 nr._ încheiat pe data de 10.10.2011 de agentul constatator CNADNR SA București,în sensul că anulează tariful de despăgubire în sumă de 28 euro echivalent 121,01 ron.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.01.2013.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.Jud.P.M.
Dact.Ș.P.
Ex.4/2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6312/2013. Judecătoria GIURGIU | Pretenţii. Sentința nr. 2341/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
