Plângere contravenţională. Sentința nr. 7783/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7783/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 7557/236/2010
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7783/2013
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. C. B.
Grefier M. V. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent D. V. E. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G., intervenient B.C.R. A. S.A., intervenient E. R. asigurare REASIGURARE S.A., intervenient D. S., având ca obiect plângere contravetionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru contestator avocat P. B., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, solicită admiterea plângerii așa cum s-a formulat. Solicită a se avea în vedere declarațiile martorilor iar cu privire la expertiză, apreciază că aceasta a fost construită pe un șablon. Precizează că, atâta timp cât declarațiile martorilor sunt că petentul a plecat de la semafor, solicită admiterea plângerii, fara cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul aceste instanțe sub nr._ la data de 15.07.2010, petentul D. V. E. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de IPJ G. la data de 08.07.2010.
In motivarea plângerii arata ca cele reținute în procesul verbal de contravenție nu sunt adevărate, că nu a fost vinovat de producerea accidentului pentru că a circulat pe culoarea verde a semaforului.
Se solicită proba cu înscrisuri și martori.
În drept se invocă prevederile OG 2/2001.
La data de 26.11.2010 intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenționale, procesul verbal . nr._ fiind legal si temeinic, nefiind afectat de nici o cauză de nulitate dintre cele expres prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.
Se solicită proba cu înscrisuri și martorul D. S..
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ.
Se solicită judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat atât pentru petent, cât și pentru intimată proba cu înscrisuri și un martor.
La dosarul cauzei au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal . nr._/ 08.07.2010, declarație petent și persoana implicată în accident D. S., dovadă, raport de reținere.
La teremnul din 12.05.2011, în baza art. 186 C.pr.civ., sub prestare de jurământ, a fost audiați martorul propus de petent, C. T., depoziția acestuia fiind consemnată în scris și atașată separat la dosarul cauzei.
Prin încheierea din 19.05.2011, în temeiul art 119 din OUG 195/2001 s-a dispus introducerea in cauza în calitate de intervenienți forțați a B. asigurări, asigurătorul unde a fost încheiată polița RCA pentru auto_, E. ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A, asigurator unde a fost încheiată polița RCA pentru auto Gr 03 SHM, și D. S., celălalt conducător autor, iar prin încheierea din 08.09.2011 s-a dispus efectuarea unei expertize auto având ca obiectiv să se stabilească dinamica producerii accidentului în raport de avariile produse la fiecare autoturism, viteza fiecărui autoturism în momentul producerii impactului, să se precizeze dacă în raport de avariile produse exista posibilitatea ca autoturismul cu nr._ să fie cel care plecase de pe loc la culoarea verde a semaforului.
Prin încheierea din data de 27.10.2011 în baza art 155 ind 1 s-a dispus suspendarea cauzei.
La data de 21.09.2012 petentul a solicitat repunerea cauzei pe rol, depunând la dosar dovada achitării onorariului de expert.
A fost efectuată expertiza tehnică auto de către expertul M. O. V..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de IPJ G. la data de 08.07.2010 petentul a fost sancționat cu amenda contravențională de 360lei și i s-a suspendat dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice pentru că în ziua de 08.07.2010, ora 08,00 petentul în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe ., ajungând la intersecția cu B.dul Independenței, în timp ce se afla pe banda a doua a procedat la efectuarea virajului la stânga fără a respecta culoarea roșie a semaforului electric, continuându-și deplasarea și intrând în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare Gr 03 SHM care circula regulamentar pe șoseaua București din direcția opusă pe direcția înainte, rezultând avarierea ambelor autoturisme fără victime omenești.
Fapta săvârșită constituie contravenție potrivit art. 100 alin 3 lit d din OUG 195/2002 potrivit căreia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului”
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația sǎ verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalitǎții, cât și al temeiniciei întocmirii sale.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept pană la proba contrară.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal si procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului ( cauza Engel c. Olandei, Lutz. C Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Modovei, N. c. României, A. c. României), petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală instituite de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, însă printre acestea nu se găsește și obligația statului de a aplica sancțiuni contravenționale prin intermediul instanței, ci numai de a asigura accesul persoanei sancționate la un tribunal independent și imparțial care să se pronunțe în condițiile unui proces echitabil asupra „acuzației” ( a se vedea cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura in care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
De asemenea, in Decizia nr. 315 din_ referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) si (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, in motivarea excepției,, Curtea Constituțională retine că Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede suficiente garanții care sa împiedice încheierea abuziva a procesului-verbal fără participarea contravenientului, iar prin Decizia nr. 520 din 8 mai 2008, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15-19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 ca neîntemeiata, reținând, in esența, ca, instanța competenta sa soluționeze plângerea îndreptata împotriva procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției este obligata sa urmeze anumite reguli procedurale, in virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirma ceva in instanța, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție".
Coroborând probele administrate în cauză, instanța constată temeinicia procesului verbal de contravenție.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză reiese că accidentul a avut loc ca urmare a pătrunderii cu o viteză de 45-50km/h în intersecție a autoturismului cu numărul_, condus de petent, pe culoarea roșie a semaforului și că în raport de avariile produse nu există posibilitatea ca autoturismul cu nr._, condus de petent, să fie cel care plecase de pe loc la culoarea verde a semaforului. Raportul de expertiză se coroborează cu declarația intervenientului forțat D. S. dată la poliție în care acesta declară că a trecut pe verde, că semaforul indica o secundă atunci când el a trecut de intersecție, astfel că viteza de 50km/h a autoturismului Gr 03 SHM indicată de expert, este plauzibilă în condițiile în care intervenientul D. S. nu a plecat de pe loc de la semafor. Faptul că intervenientul D. S. nu a plecat de pe loc este susținut și de petent.
Instanța nu reține declarațiile martorului audiat care afirmă că petentul a fost cel care avea verde la semafor întrucât această declarație nu se coroborează cu nici una din probele administrate în cauză, nici cu declarația intervenientului, nici cu raportul de expertiză întocmit în cauză. La aprecierea acestei declarații instanța mai are în vedere și relațiile de prietenie dintre petent și martor, datorită căreia martorul a dat dovadă de subiectivism în relatarea situației de fapt.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, de antecedentele petentului cu privire la nerespectarea regulilor de circulație precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul – verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. V. E., cu domiciliul în G., .. 610, ., jud G., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție G., cu sediul în G., jud G., intervenienți forțați B. asigurări, cu sediul în G., jud G., E. ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A, cu sediul în G., ..2, ., și D. S., cu domiciliul în G., șos. București, ..A, ., jud G..
Menține procesul verbal de contravenție . nr._ din 08.07.2010.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.11.2013.
Președinte, Grefier,
Teh/red jud BRC
8ex/09.12.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Uzucapiune. Sentința nr. 8216/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
