Plângere contravenţională. Sentința nr. 4713/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4713/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 2636/740/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4713/2013
Ședința publică de la 17 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier E. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent R. I. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravențională CP_ .
Dezbaterile pe fond din prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 10.05.2013, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de azi, 17.05.2013, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 22.03.2012, sub nr. de dosar_, petentul R. I. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/09.03.2012, întocmit de un agent constatator din cadrul IPJ G..
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că procesul verbal contestat este netemeinic întrucât, la data constatării contravenției, conducând autoturismul înmatriculat_ nu a depășit neregulamentar.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/2001 și pe dispozițiile O.U.G. 195/2002.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar potrivit art.36 din O.G. nr.2/2001 și art.1, alin.2 din O.G. nr.32/1995.
În susținerea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în raport de contravenția săvârșită, agentul constatator a procedat, în mod legal, la încadrarea juridică a faptei contravenționale și la aplicarea sancțiunii contravenționale. De asemenea, intimatul a mai arătat și că, procesul verbal contestat, a fost încheiat cu respectarea disp. art. 16 și 17, nefiind incident niciun caz de nulitate al acestuia.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile O.G. 2/2001, dispozițiile O.U.G. 195/2002, pe dispozițiile H.G. 1391/2006 și pe dispozițiile Codului de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 4653/18.09.2012, Judecătoria A. a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
Instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorului asistent Mihăila F. S..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/09.03.2012 s-a dispus sancționarea contravențională a petentului, reținându-se în sarcina sa că, în timp ce conducea autoturismul înmatriculat_, pe DN 6, în afara localității Gorneni, km 27, a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu numărul de înmatriculare_, în zona indicatorului „depășirea interzisă” și în același timp a încălcat și marcajul longitudinal continuu, fapta contravențională fapta contravențională fiind prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h) și i) H.G. 1391/2006 și sancționată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e) O.U.G. 195/2002.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, privind modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, procesul verbal bucurându-se de prezumția menționată anterior.
Din declarația martorului asistent M. F. S. rezultă că acesta, la data săvârșirii faptei contravenționale, conducea un autoturism marca Opel foarte aproape de marginea drumului, deoarece mașină condusă de acesta prezenta anumite defecțiuni. Martorul a susținut că a fost depășit de petent, fără ca aceasta să încalce linia continuă, banda de pe sensul respectiv de mers fiind suficient de lată pentru a-i permite efectuarea manevrei.
În consecință, prin raportare la probele administrate în prezenta cauză, instanța constată că nu se poate pronunța, cu certitudine, cu privire la temeinicia situației de fapt reținute de agentul constatator, existând un dubiu cu privire la aceasta. De altfel, instanța, față de dispozițiile art. 45 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, nu poate reține nici dacă manevra efectuată de petentă reprezintă o depășire propriu – zisă, din moment ce martorul a precizat că petentul a realizat manevra de depășire fără a încălca marcajul longitudinal continuu.
Astfel, instanța nu poate aprecia cu certitudine, dincolo de orice dubiu rezonabil, dacă fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.
În concluzie, întrucât dubiul reținut de instanță cu privire la situația de fapt profită petentului, instanța va admite plângerea acestuia și va anula procesul verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul R. I., cu domiciliul în municipiul A., .. 107, .. A, ., județ Teleorman în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție G., cu sediul în municipiul G., județul G., ca neîntemeiată.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/09.03.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Mai 2013.
Președinte, R. M. N. | ||
Grefier, E. C. B. |
Red.jud.NRM.
Dact.E.B.
Ex.4/ 11 Iunie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 273/2013.... | Uzucapiune. Sentința nr. 6294/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
