Plângere contravenţională. Sentința nr. 5023/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5023/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 18524/236/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5023
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. M.
GREFIER: M. N.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe contestator V. S. I. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravențională CP_.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință pronunțată în aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 29.05.2013, iar în aceeași compunere a pronunțat în ședință publică prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.12.2012, sub nr._, petentul V. STELICA I. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/03.12.2012,emis de IPJ G..
In motivarea plângerii, petentul a invocat motive de nelegalitate si netemeinicie.
Petentul a precizat ca echipajul de politie l-a oprit intre localitatile Stalpu si Ghimpati,primind sanctiune contraventionala pentru ca a circulat cu viteza de 58 km/h . care limita de viteza este de 40 km/h,insa el nu a observat vreun indicator de restrictie
Petentul invoca in continuare incalcarea:
- art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001,intrucat agentul constatator nu i-a adus la cunostinta dreptul de a formula obiectiuni
- art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 fiindca nu este trecut prenumele agentului constator,ocupatia si locul de munca ale contravenientului,CNP-ul a fost scris incorect si s-a mentionat ca localitate unde s-a aincheiat actul sanctionator ,. in mod incorect.
In susbisdiar,petentul a solicitat inlocuirea amenzii cu sanctiunea avertisementului si restituirea sumei platite.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozitiile mentionate pe parcursul plangerii.
În susținerea plângerii a fost depus copie act de identitate, procesul-verbal contestat,chitanta de plata a amenzii.
Plângerea este scutită de plata taxei de judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 modificată și art. 1 alin.2 din O.G. nr. 32/1995 modificată.
La data de 27.02.2013, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul verbal de contravenție fiind temeinic și legal întocmit.
La dosar intimatul a depus planșa foto cuprinzând o fotografie a înregistrării efectuate de aparatul radar, atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică.
De asemenea,instanta a emis o adresa catre CNADNR pentru a comunica limita de viteza in locul unde a fost savarsita contraventia.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal contravenției CP nr._ încheiat la data de 03.12.2012, petentul a fost sancționat cu amenda în sumă de 140 lei și cu 2 puncte de penalizare, agentul constatator reținând în sarcina sa că la data de 03.12.2012, orele 14:54, pe DN 6 km 32+300,petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ ,cu viteza de 58 km/h fiind înregistrat de aparatul radar,montat pe autospeciala cu nr. de inmatriculare MAI_,in zona de actiune a indicatorului de limitare a vitezei la 40 km/h. În sarcina petentului s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 al.1 din HG 1391/2006 și sancționate de art. 99 al.2 din OUG 195/2002.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
Cu privire la motivele de nulitate a procesului-verbal invocat de către petent, instanta retine ca pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedeasca nu numai incalcarile dar si ca aceaste neregularitati i-au produs o vatamare ce nu poate fi înlaturata decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei. Or, în cauză, petentul nu a invocat nicio probă în acest sens. De altfel, toate obiectiunile pe care petentul le-ar fi avut au putut fi dezvoltate, pe larg, în cadrul plângerii formulate.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Din planșa fotografică cu înregistrarea radar depusă de intimat la dosar, rezultă că petentul a circulat cu viteza de 58 km/h, iar din adresa_/16.04.2013 emisa de CNADNR SA,reiese ca pe DN 6 la km 32+450 stanga sunt montate indicatoare de limitare a vitezei la 40 km/h,astfel că susținerile petentului privind netemeinicia procesului verbal sunt neîntemeiate.
De asemenea, la dosar a fost depus Si buletinul de verificare metrologică nr._ din 21.03.2012, potrivit căruia pentru aparatul radar montat pe autoturismul Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare_, a fost efectuată verificarea metrologică cu durată de valabilitate de 1 an, în conformitate cu Norma de metrologie legală 021-05 NML.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța apreciază ca agentul constatator a procedat în mod corect la individualizarea acesteia, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În acest sens, se reține că faptă săvârșită de petent constând în depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic este sancționată de art. 99 al.2 rap. la art.108 alin. (1) lit. a) din OUG 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a I-a de sancțiuni (2-3 puncte amendă, valoarea unui punct amendă fiind de 10% din salariul minim brut pe economie, conform art. 98 alin.2 din OUG nr. 195/2002) și 2 puncte de penalizare. În cauză, agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 140 lei corespunzător a 2 puncte amendă .
Pentru aceste considerente, instanța reține că prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată în fața instanței de către petent, iar în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 118 din OUG nr. 195/2002, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. Stelica I. cu domiciliul în mun. A., ., ., jud. Teleorman, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție G., ca neîntemeiată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.05.2013.
Președinte, Grefier,
D. M. M. N.
Tehnored. Jud. D.M./ Nr. ex.4 / 21.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4715/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 5314/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
