Plângere contravenţională. Sentința nr. 5347/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5347/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 7747/236/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ nr. 5347
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – I. S. V.
GREFIER - B. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator S. L.-C. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravetionala CC_.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, cauza fiind lăsată la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pentru acest termen de judecată procedura de citare este legal îndeplinită, intimata a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, concluzii scrise, nu a comunicat relațiile solicitate, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, excepții de ridicat, instanța constată procesul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatorul S. L. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție G., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 24.04.2012, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, contestatorul arată în esență că, prin procesul verbal atacat, a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 140 lei, pentru încălcarea prevederilor art.148 pct.20 din HG nr.1391/2006, constând în aceea că a circulat pe drumurile publice cu autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, avariat de o perioadă de mai mult de 30 zile.
Sub acest aspect învederează contestatorul că nu a încălcat prevederile legale și că a fost sancționat pe nedrept, deoarece nu i s-a eliberat nici un document de constatare a avariei, iar agentul constatator nu avea de unde să știe că a circulat mai mult de 30 de zile cu avaria constatată de către acesta.
A mai arătat contestatorul că avaria constatată de agentul constatator, respectiv geamul de la semnalizare partea stângă față spart, nu este o avarie în adevăratul sens al legii.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea este legal scutită de plata taxelor de timbru potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i) din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995.
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 24.04.2012, întocmit de intimatul I. Județean de Poliție G., Secția nr.5 Poliție Rurală G., contestatorul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art.148 pct.20 din H.G. nr.1391/2006.
S-a reținut că petentul contestator a circulat la volanul autoturismului marca Dacia 1310, de culoare alb, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 5C, din direcția G. către Găujani, având autovehiculul avariat de o perioadă de mai mult de 30 zile, respectiv geamul de la semnalizare partea stângă spart.
Pentru contravenția săvârșită s-a aplicat contestatorului sancțiunea amenzii contravenționale de 140 lei.
Procesul verbal a fost semnat de contestator, la rubrica “alte mențiuni” fiind consemnat: „ nu are de făcut obliecțiuni cu privire la cele consemnate în procesul verbal de contravenție.”
Cu titlu preliminar, instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 din OG 2/2001, procesul verbal de contravenție fiind înmânat petentului la data de 24.04.2012 iar plângerea formulată la data de 07.05.2012.
Potrivit art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația să verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalitǎții, cât și al temeiniciei întocmirii sale.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, în conformitate cu art. 34 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale care reglementează condițiile necesare pentru încheierea sa valabilă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta fiind un act întocmit de un agent al statului, investit cu autoritate de constatare a faptelor care constituie contravenții, rezultă că procesul-verbal contravențional se bucura de prezumția relativă de temeinicie.
Pe de altă parte, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, petentul se bucura de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revine agentului constatator, iar dubiul profita persoanei acuzate. Dar, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Conventia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura in care statul respecta limite rezonabile, având in vedere importanta scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franta, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28).
Instanta apreciază că prezumtia de nevinovăție „contraventională” nu inseamnă ca din probatoriul administrat in cauza nu poate face chiar si procesul verbal incheiat de agent in exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu atat mai mult cu cat acesta poate consemna o situație asumata la acel moment de petent prin semnătură.
Prin urmare, instanța apreciază că, procesului-verbal de contravenție trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, dacă aceasta reprezintă constatarea personală a agentului constatator investit cu autoritate de stat ori cele constatate de agentul constatator sunt susținute cu alte mijloace de proba.
In acest caz, petentului trebuie sa i se garanteze dreptul la apărare si trebuie sa aiba posibilitatea de a combate in mod real procesul – verbal de constatare a contraventiei prin mijloace de proba pe care sa le poata administra si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii că situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Examinând actele existente la dosar, instanța constată ca procesul verbal atacat este temeinic, contestatorul nefăcând dovada contrară celor reținute în sarcina sa, deși a avut posibilitatea în fața instanței de judecată.
Sub aspectul sancțiunii, se constată că s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 140 lei.
Analizând sancțiunea aplicată în speță, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanta constată că la stabilirea sancțiunii nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 4 alin.5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proportionalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricaror masuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei.
Deși amenda contravențională aplicată a fost în cuantumul minim prevăzut de lege, în raport de fapta săvârșită de contestator și gradul redus de pericol social, instanța apreciază ca aplicarea avertismentului era suficientă pentru ca sancțiunea contravențională sa-și îndeplineasca rolul de a-l descuraja pe viitor să savârseasca o fapta similară și de a-i produce contestatorului o stare de reflecție și regret.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile sa se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de razbunare a societății, ci de prevenire a săvârsirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
În consecință, în cazul faptelor cu un grad scazut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei masuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Ca atare, având în vedere prevederile art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost săvârsită fapta, de modul și mijlocele de săvârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanta constată că plângerea este în parte întemeiată, sanctiunea amenzii contraventionale aplicată de agentul constatator petentei fiind neproportionala cu gradul de pericol social al faptei.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea formulată de contestator și, în consecință, va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii . nr._ din data de 24.04.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de contestatorul S. L.-C., domiciliat în mun.G., ., jud.G., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., cu sediul in mun.G., jud G..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii . nr._ din data de 24.04.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Dact. jud.I.S.V.
4 ex/2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3472/2013.... | Uzucapiune. Sentința nr. 5476/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
