Plângere contravenţională. Sentința nr. 229/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 229/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 2314/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 229/2013
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. R. N.
Grefier E. P.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator . și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CESTRIN, având ca obiect plângere contravetionala R11_.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura cu părțile este legal îndeplinită, după care;
Instanța constată procesul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față ;
La data de 07.02.2012 sub nr._ a fost înregistrată plângerea formulată de contestatoarea . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/12.05.2011 încheiat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA solicitând admiterea plângerii și pe cale de consecință anularea sus menționatului proces verbal .
În fapt, contestatoarea arată că la data de 12.05.2011, a fost sancționată prin procesul verbal sus menționat cu 250 RON, si plata unui tarif de despăgubire in cuantum de 28 Euro, întrucât a condus in ziua de 24.11.2010 autoturismul cu nr._, pe DN5 Km 28+120m, Călugăreni, jud. G. fără a deține rovinieta valabila, fapt ce nu corespunde realității deoarece în data respectivă nu a condus autoturismul cu nr._, pe DN5 Km 28+120m, Calugareni, jud. G. ci angajatul său care a fost angajat să desfășoare activitatea de șofer taxi pe raza municipiului G., dar a ieșit din localitate cu mașina in interes personal fără acordul său si nu l-a întrebat dacă a achitat rovinieta pentru autoturism.
Petenta a arătat că înțelege să invoce nulitatea procesului verbal. Analizând textul proceselor verbale de constatare și sancționare a contravenției, adresate de CNADNR, se constată cu ușurință că semnătura agentului constatator ce atrage nulitatea procesului verbal lipsește cu desăvârșire, ceea ce antrenează automat sancțiunea nulității absolute. Legea prevede că documentele pe hârtie trebuie să aibă semnătură olografa. Semnătură electronica este valabilă doar pentru actele în format electronic.
Deasemenea invocă dispozițiile art. 19 din OG 2/2002 in sensul că nefiind de față la încheierea procesului verbal de contravenție acesta nu a fost semnat si de un martor.
Având in vedere ca se află in situatia unei constatări de contravenție prin utilizare de mijloace tehnice, în speța camere video, solicită petenta ca in vederea constatării existentei autorizării mijloacelor tehnice folosite si a personalului avizat a le folosi, sa se depună de către intimata, planșele foto, dovada omologării si autorizarii sistemului de inregistrare si fotografiere SIEGMAR folosit, autorizația de amplasare a sistemului de inregistrare si fotografiere SIEGMAR folosit la locația mentionata, in speța DN5 Km 28+120m, Calugareni, jud. G. si autorizația agenților constatatori, care au constat cele noua contravenții, in caliatae de operatori autorizați ai sistemului SIEGMAR.
Contravenția nr. 1 este aceeași cu contravenția nr. 2. fiind incidente prevederile O.G. 2/2001, precum și prevederile CEDO și ale Codului penal românesc în ceea ce privește reglementarea faptelor săvârșite în formă continuă. Suma primita de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszim c. României - hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, in sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum și înlesnirile oferite de Codul penal.
Art. 17 alin. 1 din Codul penal definește infracțiunea ca „fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzuta de legea penală". In accepțiunea sa cea mai generală, contravenția, asemenea infracțiunii, conform CEDO, este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică, care este pedeapsa. Spre deosebire de infracțiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave si dăinuie în timp, la contravenție, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse.Conform doctrinei, „infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forte contrare. Tot doctrina de specialitate ne indică, în mod unitar, modul în care pot fi identificate infracțiunile continue, și anume „după elementul material al iaturii obiectiv e ce presupune o acțiune ori o inacțiune ce durează în timp ca: deținerea, rămânerea, purtarea, conducerea unui autovehicul etc. Activitatea infracțională la unele infracțiuni continue este susceptibilă de întreruperi care sunt determinate de natura activității infracționale, spre exemplu portul ilegal de uniforma care poate fi întrerupt noaptea și reluat dimineața. Aceste întreruperi țin de natura infracțiunii și nu afectează unitatea infracțiunii continue" 2.
În cazul de față, intervenția forței contrare este notificarea de către agentul constatator al contravenției nr. 1, contravenție recunoscută de subscrisa. Insă, prin contravențiile ulterioare (cu referire specială ia contravenția nr. 2), ni se creează o situație mai grea decât cea prevăzută în legea penala, fiind ținuți la plata mai multor amenzi pentru aceeași faptă.
Dreptul penai romanesc, nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât m cazun extreme, expres și limitativ prevăzute de lege; astfel, dacă instanța ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenționale, ni s-ar crea o situație mult mai dificila în comparație eu pericolului social generat de fapta săvârșită.
Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social. în doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza in concrete respectiv gradul de pericol social de la caz ea caz. în speța de față, în mod evident, această analiza nu a fost efectuată.
Suma primita de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni.
Conform art.8 alin 3 din O.G. 15/2002, modificată ulterior, „contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul de vehiculul folosit fără adeține rovinieta valabilă, sumele stabilite conform Anexei nr. 4.
Conform sus-citatei anexe nr. 4, cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil pentru un autoturism este de 28 de euro dacă ca tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naționale. Această situație este valabilă pentru toate categoriile de vehicule menționate în anexele nr. 1 (care reglementează nivelul de utilizare a drumurilor naționale) și nr. 4 (care reglementează cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil) din Ordonanța nr. 15/2002, cu modificările ulterioare.
S-ar putea trage concluzia că acest tarif de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni și că. odată achitat acest tarif utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinietă valabilă. Acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR S.A, care, în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă „contravenție" pe care o constată.
În concluzie în situația în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu o deține rovinietă valabilă, poate fi amendat contravențional de câteva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune, va trebui să achite către CNADNR S.A. tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit! Or, dacă s-ar proceda în asemenea fel. deși legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naștere o situație extrem de dificila pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat.
A mai precizat petenta că de existenta procesului verbal a aflat de la Direcția de Finanțe G. si nu i-a fost comunicat așa cum prevede legea, martora care a semnat procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare nu locuiește în blocul unde are sediul și nu este angajata societății .
Având in vedere argumentele expuse, petenta solicită anularea sancțiunilor prezentului proces verbal, respectiv înlocuirea cu avertisment și, deoarece a achitat amenda solicită restituirea contravalorii acesteia.
În drept dispoz art. 5 alin. (2), art. 20 alin (2) din OG 2/2001, art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, Ordinului nr. 769/ 2010 Legea nr. 424/2002.
In dovedirea proba cu înscrisuri si martori.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare . 11 NR._/12.05.2011 proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, Decizia nr. 71/27.01.2011 a Curții Constituționale, imagine foto.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că acțiunea formulată de contestatoare este întemeiată și urmează a fi admisă pentru motivele ce vor fi expuse.
Astfel, instanța reține că prin procesul verbal de contravenție atacat, contestatoarea a fost sancționată cu amenda de 250 RON fiind obligat și la plata tarifului de despăgubire de 28 Euro pentru comiterea contravenției prev. de art. 8 al. 1 OG 15/2002 constând în faptul că la data de 24.11.2010, ora 09.09 autovehiculul categoria A cu nr._ ,a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Însă instanța constată că în ce privește condițiile de formă ale procesului verbal de contravenție contestat în cauză, acestea nu sunt respectate, actul fiind încheiat cu nerespectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001 lipsind semnătura agentului constatator.
În cuprinsul acestuia, se menționează însă că actul a fost semnat electronic conform Legii nr. 455/2001 și HG 1259/2001.
Din interpretarea preved. art. 5 din Legea nr. 455/2001, instanța reține că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în ce privește condițiile și efectele înscrisurilor sub semnătură privată,
Codul civil diferențiază actul sub semnătură privată de actul autentic, acesta din urmă fiind, potrivit art. 1171 și art. 1173, acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public competent. În schimb, actul sub semnătură privată este actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre aceștia, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și de sancționare a contravențiilor . Procesul verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, și totodată este un act autentic, el încadrându-se preved. art. 1171 C civ, astfel că nu îi sunt aplicabile preved. Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică.
Nici o dispoziție a Legii nr. 455/2001 și nici dintr-o altă lege specială nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces verbal de constatare a contravenției sau unui alt act autentic . Din întreaga lege se desprinde concluzia că înscrisurile electronice și semnătura electronică ce le poate fi atașată sunt aplicabile raporturilor juridice de drept privat.
În cauză sunt aplicabile preved. OG 2/2001, care consacră o anumită formă obligatorie, evident scrisă, a procesului verbal de contravenție, întărită de condiția de validitate a existenței semnăturii agentului constatator în cuprinsul actului încheiat . Procesul verbal întocmit în cauză nu este semnat de agentul constatator, el având în realitate o formă exclusiv electronică . Acest act normativ nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu semnătura sa electronică, cu atât mai mult ca procesul verbal să fie încheiat în formă electronică.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite plângerea contravențională și, pe cale de consecință va anula procesul verbal de contravenție mai sus menționat și va exonera contestatoarea de la plata amenzii contravenționale aplicate în sumă de 250 lei și a tarifului de despăgubire în sumă de 28 EURO.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite contravențională formulată de contestatoarea . cu sediul în G., ., .. A, . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 12.05.2011 încheiat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în București, sector 6, B.dul I. M., nr. 401A.
Anulează procesul verbal de contravenție mai sus menționat și exonerează contestatoarea de la plata amenzii aplicate în sumă de 250 lei și a tarifului de despăgubire în sumă de 28 euro.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.01.2013
PREȘEDINTE GREFIER
Red jud NRN
dact IF / 4ex/2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1617/2013. Judecătoria... | Evacuare. Sentința nr. 3421/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
