Plângere contravenţională. Sentința nr. 6400/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6400/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 5796/236/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6400/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.
Grefier E. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent O. A. C. și pe intimat DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI BRIGADA RUTIERĂ, având ca obiect plângere contravențională CP_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petenta personal și asistată de avocat B. S. cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
S-a procedat la identificarea petentei O. A. C. legitimată cu CI . nr._, CNP -_
Avocat B. S. depune la dosar în original procesul verbal contestat . nr._ /17.04.2013 și învederează că este indescifrabil.
Instanța având în vedere că petenta și-a îndeplinit obligațiile impuse la termenul anterior, constată că locul săvârșirii faptei este în București, Piața Universității – Bld. Regina E., din oficiu invocă excepția necompetenței teritoriale și acordă cuvântul pe excepție.
Avocat B. S. având cuvântul solicită respingerea excepției, având în vedere că trebuia invocată până la primul termen de judecată când procedura de citare cu părțile era legal îndeplinită, consideră excepție ca fiind tardiv formulată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 30 aprilie 2013, sub numărul de înregistrare_, petenta O. A. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M.A.I. DIRECȚIA G. A POLIȚIEI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ, anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 17.04.2013 și pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii și restituirea sumei de 150 lei achitată în termen de 48 de ore de la întocmirea procesului-verbal și înlăturarea măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea cererii petenta a arătat, pe de o parte, că nu recunoaște săvârșirea pretinsei fapte imputate, menționând prin cererea precizatoare aflată la fila nr.22, că la data de 17 aprilie 2013, în jurul orelor 16.00, în timp ce se deplasa, împreună cu o colegă, cu mașina marca Smart, având numărul de înmatriculare_, dinspre . . decis să traverseze sensul giratoriu de la Piața Universității. Astfel, s-a oprit la semaforul electric plasat la ., nefiind „în poziția de a pleca prima de la semafor, având mașină atât în față, cât și în spate, precum și în lateral partea dreaptă, respectând astfel normele de circulație.” Petenta a mai precizat, că după ce a depășit sensul giratoriu, în dreptul clădirii Universității, a fost oprită de un polițist care i-a adus la cunoștință, în primă fază că ar fi traversat sensul giratoriu pe culoarea roșie a semaforului, iar ulterior că nu ar fi oprit la semnalele sonore ale agentului de circulație, încheind în acest sens, în mod abuziv, procesul-verbal contestat prin prezenta plângere.
În susținerea motivelor de fapt, petenta a propus proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul aflat în mașină la data săvârșirii presupusei fapte contravenționale, respectiv D. M..
În drept au fost invocate prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2001, ale Ordonanței Guvernului nr.2/2001, ale Codului de procedură civilă de la 1865 și ale Noului Cod de Procedură Civilă intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Intimatul nu a depus întâmpinare în termen legal.
Constatând că procesul-verbal contestat, depus, în copie, la dosar este ilizibil, neputându-se descifra cu acuratețe, locul săvârșirii pretinsei fapte contravenționale, la termenul de judecată din data de 14 august 2013, instanța a pus în vedere petentei, asistată de avocat, să depună la dosarul cauzei fie procesul verbal, în original, fie o copie lizibilă a acestuia.
La termenul de judecată din data de 11 septembrie 2013, petenta asistată de avocat a depus la dosar procesul verbal, în original. Constatând că din procesul-verbal reiese că presupusa faptă contravențională s-a desfășurat la Piața Universității – . a invocat excepția necompetenței teritoriale cu privire la care a rămas în pronunțare.
Analizând, cu prioritate, în temeiul art.248 Cod proc.civ, excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, constată următoarele:
Situația de fapt
Prin plângerea depusă pe rolul acestei instanțe, petenta O. A. C. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 17 aprilie 2013, încheiat de reprezentatul intimatului M.A.I. DIRECȚIA G. A POLIȚIEI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ, prin care s-a reținut că un autoturism marca Smart cu numărul de înmatriculare_ la Piața Universității din municipiul București, nu a respectat semnalul de oprire efectuat de polițistul rutier.
În drept
În temeiul art.131 alin.(1) Cod proc.civ. stabilește că „La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina…”.
Art.132 alin.(1) Cod proc.civ. prevede: „Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.”
Art.129 alin.(2) pct.3 Cod proc.civ. dispune că necompetența este de ordine publică „în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.”
Potrivit art. 118. alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.”
Potrivit art.248 alin.(1) Cod proc.civ. „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. ”
Opinia instanței
Instanța reține că, potrivit prevederilor art.118 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002, suscitate, pentru cauzele având ca obiect plângeri contravenționale cu privire la circulația autovehiculelor pe drumurile publice, incluzând regulile privind semnalizarea rutieră realizată în orice modalitate, competența teritorială de judecare a cauzei revine judecătoriei de la locul săvârșirii faptei imputate.
Astfel, instanța reține că în speța dedusă judecății, pretinsa faptă a fost săvârșită în municipiul București, sectorul 3, Judecătoria G. fiind sesizată prin prisma domiciliului petentei O. A. C.. Așadar, întrucât locul săvârșirii faptei imputate petentei prin procesul-verbal de constatare a contravenției se află în sectorul 3 din municipiul București, competența teritorială a soluționării prezentei cauze revine Judecătoriei Sectorului 3 București.
În aceste condiții, având în vedere că dispozițiile art.118 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002 reprezintă în materie de competență a soluționării proceselor în domeniul contravențiilor, norme speciale, cu caracter imperativ, instanța constată că prin textul legal susmenționat, legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă pe care părțile nu o pot înlătura. Pentru aceste considerente, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale - excepție de procedură, absolută (de ordine publică), dilatorie, pe care a pus-o în discuția părților.
Petenta, prin avocat, a susținut că nu mai este posibilă invocarea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei G., întrucât instanța a depășit momentul procesual al primului termen de judecată la care părțile au fost legal citate, care a avut loc la ședința de judecată din data de 14 august 2013.
Cu privire la aceste aspecte, instanța arată că, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.131 alin.(1) Cod proc.civ., verificarea competenței sub aspect general, material și teritorial se produce la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Pe de altă parte, în materie contravențională, incidentele procedurale prealabile judecării cauzei, cum ar fi stabilirea competenței de judecată sau verificările pe care le face judecătorul pentru a stabili dacă plângerea contravențională a fost introdusă în termen legal, (potrivit art.31 și 34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001), se soluționează prin raportare la procesul-verbal contestat care trebuie depus la dosarul cauzei, într-o stare materială care să permită analizarea sa.
De asemenea, instanța subliniază că în procedura contravențională verificarea competenței de judecată presupune cu necesitate cercetarea atentă a procesului-verbal contestat, deoarece locul săvârșirii faptei, astfel cum a fost înscris de agentul constatator în procesul-verbal, este determinant pentru stabilirea competenței teritoriale a instanței învestite cu judecarea cauzei.
Pentru a asigura această condiție, de cele mai multe ori, instanța este nevoită să efectueze demersuri, punându-le în vedere părților legal citate și prezente în fața instanței, să depună procesul-verbal de constatare a contravenției în starea materială adecvată analizării sale, mai ales sub aspectul lizibilității.
În concluzie, față de specificitatea procedurii contravenționale care se întemeiază în esență pe analiza procesului-verbal contestat, până la îndeplinirea condițiilor susmenționate, indiferent de faptul că părțile au fost legal citate pentru primul termen de judecată, instanța nu poate proceda la verificările prealabile judecării cauzei și la soluționarea posibilelor incidente procedurale.
Așadar, instanța atrage atenția că termenul de judecată la care judecătorul dispune măsuri administrative, pregătitoare, pentru verificarea competenței sale, stabilind în sarcina părților obligația de a depune procesul-verbal contestat într-o variantă care să permită citirea acestuia, nu poate fi considerat primul termen de judecată la care părțile legal citate pot formula concluzii, deoarece, prin ipoteză, acest moment procesual presupune faptul că toate aspectele prealabile, de natură administrativă vor fi fost deja rezolvate.
Mai mult, instanța precizează că o interpretare rigidă, strict formală a momentului procesual al primului termen de judecată la care părțile sunt legal citate, ar putea conduce la sacrificarea normelor de competență de ordine publică din perspectiva principiului care consacră judecarea cu celeritate a cauzelor.
În speță, la termenul de judecată din data de 14 august 2013, constatând că la dosarul cauzei a fost depusă o copie ilizibilă a procesului-verbal contestat, instanța a pus în vedere reprezentantului convențional al petentei să depună originalul procesului-verbal sau o copie lizibilă de pe înscrisul în discuție. Totodată, instanța a luat și alte măsuri administrative: comunicarea către intimată a unei cereri prin care petenta aducea precizări la cererea de chemare în judecată și detașarea unor înscrisuri care nu aparțineau dosarului cauzei.
La termenul de judecată din data de 11 septembrie 2013, instanța a constatat că obligația stabilită în sarcina petentei a fost îndeplinită, avocatul petentei înmânând judecătorului procesul-verbal contestat în original.
În aceste condiții, față de prevederile procedurale care instituie în sarcina instanței obligația de a verifica și a stabili dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece cauza cu care este învestită, precum și având în vedere dispozițiile legale care impun în cadrul procedurii civile, stabilirea cu prioritate a competenței de judecată, instanța, analizând excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, o consideră întemeiată în raport de dispozițiile art.118 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002, motiv pentru care urmează să o admită, în temeiul art.130 alin.(2) Cod proc.civ., 131 alin.(1) Cod proc.civ. și art.132 Cod proc.civ. și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, în circumscripția căreia s-a produs fapta reținută prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G., invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a plângerii contravenționale, formulată de petenta O. A. C., cu domiciliul în mun. G., ., jud. G., CNP_, în contradictoriu cu intimata M.A.I. DIRECȚIA G. A POLIȚIEI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ, cu sediul în mun. București, ..9-15, sector 3, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2013.
Președinte, A. S. | ||
Grefier, E. C. B. |
Red.jud.AS.
Dact.E.B. 17 Septembrie 2013
Ex.2/20.09.2013
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 3599/2013. Judecătoria GIURGIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 838/2013.... → |
|---|
