Plângere contravenţională. Sentința nr. 6554/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6554/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 13330/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6554/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.
Grefier E. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent B. S. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravetionala CP_ .
Dezbaterile pe fond din prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 11.09.2013, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de azi, 18.09.2013, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22 august 2012, sub numărul de înregistrare_, petentul B. S. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție G., anularea procesului-verbal . nr._/03.08.2012.
În motivarea plângerii, petentul a susținut că la data de 03 septembrie 2012, ora 11.55, a fost accidentat ușor de mașina poliției cu numărul de înmatriculare MAI-_, în zona . din municipiul G., „iar d-nul polițist șofer a fugit de la locul faptei, cu mașina poliției cu nr.MAI-_, iar eu am fost accidentat ușor la piciorul stâng, fiind distrus și pantalonul meu, de către acest polițist violent care se afla sub influența băuturilor alcoolice... ”. Petentul a arătat că, pentru aceste motive, a fost nevoit să apeleze la Serviciul de urgență 112.
În dovedirea susținerilor sale, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, solicitând în cadrul acestei probe și emiterea unor adrese de către instanța de judecată și, de asemenea, administrarea probei testimoniale cu martorii M. F., T. A. și Z. D. D.. În ceea ce privește proba cu înscrisuri, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele: procesul-verbal . nr._/03.08.2012 (f.5 și 50); dovada de comunicare prin poștă a acestui proces-verbal (f.5 verso și 50 verso); planșe foto (f.6, 57); fișa intervenției la eveniment (f.51); corespondență dintre N. M. F. și I. Județean de Poliție G. (f.56); proces-verbal . nr._/10.05.2006 (f.58).
Intimatul nu a formulat, în termen legal, întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 09 ianuarie 2012 au fost audiați martorii T. A. A. și M. F..
La termenul de judecată din data de 20 februarie 2013, instanța, la solicitarea petentului, a înlocuit martorul propus inițial, Z. D. D., cu martorul Teliță V., care a fost audiat în ședința de judecată din data de 17 aprilie 2013.
Analizând probele administrate în prezenta cauză, instanța constată următoarele:
I.Situația de fapt
La data de 03 septembrie 2012, petentul B. S. a efectuat un apel la Serviciul de urgență 112, prin care a reclamat faptul că a fost lovit, pe . sediul Inspectoratului Județean de Poliție G., de un autoturism apaținând acestei instituții, care era condus de un agent de poliție.
La locul presupusei fapte s-a deplasat un echipaj de poliție care, constatând că faptele pretinse nu se confirmă, a încheiat procesul-verbal, contestat în prezenta cauză, prin care petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii, în cuantum de 500 lei.
II.În drept
Potrivit art.2 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență „Numărul unic pentru apelurile de urgență se apelează atunci când este necesară intervenția agențiilor specializate de intervenție, pentru asigurarea asistenței imediate în situații în care este periclitată viața, integritatea ori sănătatea cetățeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediul.”
Art.3 alin.(1) lit.c) din actul normativ susmenționat prevede: „În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:...c)alertare falsă – utilizarea intenționată a numărului 112 pentru determinarea alarmării sau intervenției agențiilor specializate de intervenție în mod nejustificat;”.
În temeiul art.32 alin.(1) lit.b) din aceeași ordonanță de urgență a Guvernului, „Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează:...b) alertarea falsă a agențiilor specializate de intervenție, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei;”, iar potrivit alin.(5) al aceluiași articol „Dispozițiilor referitoare la contravenții, prevăzute la alin. (1)–(4), le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.”
Potrivit art.16 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiiilor „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.”
Art.17 din același act normativ prevede: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului,... atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Potrivit art.21 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Art.34 din actul normativ susmenționat: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
III.Opinia instanței
1.Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat
a)Instanța reține că, într-adevăr a avut loc un apel telefonic la Serviciul de urgență 112, efectuat de petent la data de 03 august 2012. Acest fapt este recunoscut de petent și se coroborează cu restul probelor administrate (înscrisurile aflate la dosar – procesul verbal contestat și fișa intervenției la eveniment).
b)Referitor la cronologia evenimentelor, instanța reține că apelul telefonic la Serviciul de Urgență 112, a fost efectuat de petent înainte cu câteva minute de orele 12.00.
Acest fapt rezultă din coroborarea orei înscrise în fișa intervenției la eveniment la rubrica „data și ora sesizării” (respectiv 03.08.2012, 11.59), cu recunoașterea constantă a petentului, potrivit căreia a efectuat apelul telefonic la ora 11.55.
În urma apelului telefonic, un echipaj al poliției s-a deplasat pe . din mun.G., ajungând la locul presupusului eveniment, în jurul orelor 12.30. Acest fapt rezultă din procesul-verbal, coroborat cu fișa intervenției la eveniment (rubrica „timpul de intervenție – 12.10”); explicația constă în aceea că, la ora 12.10 Serviciul de urgență 112 a anunțat echipajul de poliție, iar acesta a ajuns la locația indicată în jurul orelor 12.30.
Procesul verbal a fost încheiat (scris) la ora 13.10, astfel cum reiese chiar din acest act, iar la ora 13.30 agentul de poliție a sesizat Serviciul de urgență 112 că intervenția s-a încheiat. Astfel se explică ora consemnată pe fișa intervenției la eveniment la rubrica „ora finalizării intervenției – 13.30”.
În acest sens, instanța reține că nu există nicio „anomalie”, astfel cum a susținut petentul în cursul dezbaterilor, faptele petrecute fiind justificate din punct de vedere al momentului când au avut loc.
Cu privire la afirmația petentului din cursul dezbaterilor, că ar fi fost amendat, înainte ca cercetarea să fie încheiată, instanța arată că ora 12.30 înscrisă pe procesul verbal respectiv, reprezintă ora la care s-a săvârșit fapta contravențională, cu alte cuvinte, ora la care agentul de poliție a constatat că nu se întâmplase un eveniment care să justifice apelul la Serviciul de urgență 112; ora 13.10 consemnată pe același proces-verbal nu semnifică finalul vreunei cercetări întreprinse de agentul de poliție, ci este consemnată doar ora la care a scris efectiv procesul-verbal.
c)Raportat la faptul că a stabilit cu certitudine că petentul a sunat la data de 03 august 2012, foarte aproape de ora 12.00, la Serviciul de urgență 112, instanța va analiza în continuare, dacă motivele care l-au determinat pe petent să efectueze acest apel telefonic, au fost sau nu întemeiate.
Astfel, în primul rând, instanța reține că petentul s-a aflat pe . din mun.G., la data de 03 august 2012, în timp ce o autoutilitară a poliției ieșea din incinta acestei instituții. Această stare de fapt reiese din declarațiile petentului coroborate cu declarațiile martorilor T. A. A. („La data când petentul a fost sancționat, ieșeam cu autospeciala din sediul IPJ și l-am observat pe B. S. așteptând pe trotuarul de pe colțul IPJ” – f.43) și Teliță V. („La data de 03.08.2012, până în ora 12, petentul se afla în fața sediului poliției G., la ieșirea IPJ G.” – f.49).
Cu privire la evenimentele petrecute în fața sediului IPJ G., instanța arată că petentul a susținut că a fost lovit de o mașină aparținând intimatului, care ieșea din garajul IPJ G., producându-se un accident ușor, „am fost accidentat ușor la piciorul stâng, fiind distrus și pantalonul meu...”. Pe de altă parte, în cursul ascultării sale de către instanță, în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, petentul a afirmat că „în urma impactului am fost luat pe capota mașinii”. Cu privire la aceste aspecte, instanța notează că din fișa intervenției la eveniment reiese că „apelantul a fost invitat la Spital pentru consult și îngrijiri, dar a refuzat spunând că nu este vătămat.”, fapt necombătut de petent pe parcursul judecății.
Așadar, instanța va reține că, pe de o parte petentul afirmă că accidentul suferit a fost ușor, fiind distrusă perechea de pantaloni cu care era îmbrăcat, iar, pe de altă parte, susține că „în urma impactului am fost luat pe capota mașinii”. Instanța notează că există o contradicție în afirmațiile petentului; accidentul ușor urmat de ruperea pantalonilor, neputând echivala cu gravitatea unui impact soldat cu luarea victimei pe capota mașinii, care presupune prin ipoteză, ca o consecință firească, impactul victimei cu asfaltul. Or, cu privire la acest tip de urmare, respectiv lovirea de asfalt, instanța reține că petentul nu oferă detalii în acest sens, afirmând doar că după accident, polițistul de la volan s-a dat jos din mașină și l-a „îmbrâncit”.
Mai mult, instanța arată că refuzul unui consult medical apare ca nejustificat în ipoteza unui accident soldat cu luarea victimei pe capota mașinii; întrucât, așa cum s-a arătat deja, urmarea imediată este reprezentată de căderea acesteia pe asfalt, fapt care provoacă cel puțin contuzii, ce reclamă consultarea unui medic, pentru a constata gravitatea acestora.
Pe cale de consecință, instanța va înlătura declarația petentului referitoare la faptul că la data de 03 septembrie 2012 ar fi fost victima unui impact cu o mașină în urma căruia ar fi fost luat pe capota acelui autoturism.
În ceea ce privește „accidentul ușor la piciorul stâng”, susținut în plângerea contravențională, instanța arată că acest fapt nu a fost dovedit de petent pe parcursul cercetării judecătorești, în lipsa unor probe reprezentând doar simple afirmații, neconvingătoare sub aspectul realității acestora.
De asemenea, instanța precizează că potrivit declarației martorului T. A. A., nu ar fi avut loc niciun accident, ci, la data presupuselor fapte, în timp ce ieșea cu o autospecială aparținând intimatului din sediul IPJ, l-a observat pe petent cum a început să alerge de pe trotuarul situat pe colțul IPJ, către mașina poliției, strigând că a fost accidentat de acest autoturism. Din depoziția aceluiași martor rezultă că petentul a fost atenționat să continue deplasarea, motiv pentru care acesta a trecut pe trotuar, iar „ulterior a solicitat prin serviciul 112 intervenția echipajului de poliție.”.
Tot sub aspect probator, deși petentul a afirmat că „acest eveniment a fost filmat cu camere de supraveghere din fața garajului sediului IJP G.”, instanța va reține că, faptele pretinse de către petent nu au fost filmate prin mijloace video, astfel cum a confirmat intimatul prin adresa de la fila nr.61.
Totodată, instanța arată că plașele foto depuse de petent la dosarul cauzei (f.6 și 57) nu dovedesc existența faptelor pretinse de petent, ci prezintă o mașină a poliției, al cărei număr de înmatriculare nu se vede, un agent de poliție cu spatele, un alt agent de poliție cu fața, și mai mulți trecători opriți care par să privească ceva ce nu a fost surpins în respectivele fotografii; planșa foto de la fila 57 surprinde mai multe autoturisme pe o stradă, una dintre acestea având portbagajul deschis, spre care se îndreaptă un bărbat care este surprins cu spatele. În aceste condiții, instanța reține că toate aceste planșe foto sunt nerelevante din punct de vedere probator, față de susținerile petentului privind presupusele evenimente petrecute la data de 03 august 2012.
În acest context, referitor la faptele petrecute anterior apelului telefonic la Serviciul de urgență 112, coroborând lipsa probelor privind existența reală a evenimentelor pretinse, cu atitudinea petentului de a refuza la acel moment, efectuarea unui consult și eventual, a unor îngrijiri medicale adecvate, instanța constată că nu poate stabili că faptele pretinse de petent au avut loc într-adevăr, respectiv că la data de 03 septembrie 2012, în jurul orelor 12.00, pe ., a existat un impact cu o mașină aparținând intimatului a cărui victimă a fost petentul.
Tot cu privire la aceste aspecte legate de situația de fapt, instanța va răspunde și susținerilor petentului din dezbateri referitor la „anomaliile” legate de numărul de înmatriculare a mașinii despre care a pretins că l-a accidentat ; astfel, ambele numere de înmatriculare consemnate atât în procesul verbal, cât și în fișa intervenției la eveniment, reprezintă date furnizate de petent, așa încât nu se poate pune problema unor contradicții în actele oficiale emise de cele două instituții, de natură să vicieze realitatea celor consemnate („auto indicat este MAI_”- f.5; „Numitul B. S. a afirmat faptul că autoturismul MAI_...” – f.18).
De asemenea, instanța notează că, în cursul audierii sale în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, petentul a afirmat că „Am apelat Serviciul 112 pentru a pentru a veni un echipaj de poliție să constate faptele și să ma despăgubească”. Instanța arată că această susținere, coroborată cu toate celelalte probe administrate, demonstrează că apelul efectuat la Serviciul de urgență 112 nu a fost justificat, în condițiile în care motivele care determină apelarea acestui serviciu sunt limitativ prevăzute de art.2 alin.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2008 suscitat.
Cu această ocazie, instanța subliniază că apelarea Serviciului de urgență 112, se face, așa cum indică chiar denumirea acestuia, exclusiv în împrejurări prin care se periclitează viața, integritatea ori sănătatea cetățeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediul, toate acestea însă trebuie să aibă o importanță semnificativă, care să presupună intervenția în regim de urgență a unor organe ale statului, determinată de o stare de pericol iminentă, în caz contrar, consecințele fiind grave. În niciun caz, nu se poate accepta că ar fi justificat apelul la Serviciul de urgență 112, pentru constatarea unor fapte ce au avut drept urmare deteriorarea sau chiar distrugerea unei perechi de pantaloni. În acest context, instanța atrage atenția că utilizând Serviciul de urgență 112 pentru lucruri de o semnificație minoră, acesta nu va mai putea funcționa cu promptitudine pentru cazuri ce reclamă o intervenție urgentă, având ca scop salvarea unor valori pentru care intervale de timp de ordinul minutelor sau chiar secundelor pot fi esențiale.
Cât privește susținerile petentului referitoare la declarațiile martorilor Teliță V. și M. F., instanța reține că aceștia nu au învederat aspecte esențiale legate de evenimentele pretinse de petent, de natură să schimbe situația de fapt stabilită de instanța de judecată.
Astfel, martorul M. F. a declarat că nu are cunoștință de „nimic în legătură cu incidentul din data de 03 august 2012, doar am semnat procesul-verbal pentru că cel sancționat nu a dorit să semneze” (f.44), iar martorul Teliță V. a declarat că „nu am observat dacă petentul a fost accidentat de vreo mașină. În rest nu cunosc situația. Am fost chemat ca martor, întrucât poliția obișnuiește să ne pună pe noi taximetriștii ca martori.”.
Referitor la susținerile petentului că martorul Teliță V. circula cu mașina în acea zi și nu pe jos, astfel cum a declarat în fața instanței de judecată, instanța precizează că nu se va concentra asupra stabilirii realității acestor împrejurări, deoarece acestea nu prezintă vreo relevanță față de evenimentele pretinse a fi avut loc.
2.Cu privire la legalitatea procesului-verbal contestat
Instanța arată că petentul a solicitat prin cererea de chemare în judecată ca instanța să ceară intimatului fișa postului agentului constatator Polifron P., „împreună cu toate actele de procedură întocmite la fața locului, în baza art.129-131 C.p.p., de d-l polițist Polifron P., în baza apelului meu la 112 urgențe...”.
În fișa postului pusă la dispoziția instanței de către intimat, la filele nr.21-23, este precizat faptul că agentul de poliție are următoarele drepturi și îndatoriri specifice, în cadrul muncii desfășurate „de zi cu zi”: „h)să acorde asistență persoanelor aflate în dificultate;...l)să constate contravenții și să aplice sancțiuni contravenționale;”, iar „ocazional”: „g)deplasarea operativă la locul accidentului...; h)să asigure cercetarea accidentelor de circulație la fața locului și să aplice măsurile ce se impun.”.
Analizând îndeplinirea obligațiilor de serviciu,în cauza de față, prin prisma îndatoririlor specifice fișei postului, instanța constată că agentul de circulație și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, de a se prezenta la fața locului, la solicitarea Serviciului de urgență 112 și de a constata dacă a avut loc vreun eveniment/accident, luând măsura sancționării pentru alertare falsă, de îndată ce a constatat că faptele anunțate la Serviciul de urgență 112 nu au avut loc.
Mai mult, instanța arată faptul că potrivit prevederilor art.15 alin.(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, coroborate cu prevederile art.109 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice și cu cele ale art.32 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne dețin competență generală pentru constatarea unor evenimente similare celor din prezenta cauză.
În al doilea rând, instanța reține că petentul, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și în timpul dezbaterilor, a invocat aspecte care țin de temeiul aplicării sancțiunii, respectiv faptul că nu ar fi trebuit să i se aplice o amendă de 500 lei, deoarece o astfel de sancțiune nu este prevăzută nici de Ordonanța Guvernului nr.34/2008, nici de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002, maximul fiind de 200 lei.
Referitor la aceste aspecte, instanța arată că petentul a fost sancționat în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr.34/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență, pentru fapta prevăzută la art.32 lit.b), respectiv alertarea falsă a agențiilor de specialitate, alertarea falsă fiind definită de art.3 lit.c) din același act normativ.
Verificând respectivul proces-verbal, instanța reține că încadrarea juridică a faptei imputate petentului este corect realizată, iar procesul-verbal atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, astfel că acesta este legal încheiat, nefiind incidente motive care să impună anularea acestuia.
3.Individualizarea sancțiunii
Instanța reține că limitele sancțiunii amenzii pentru fapta prevăzută la art.32 lit.b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2008 sunt între 500 și 1000 lei.
Instanța precizează că fapta de a alerta organele responsabile prin Serviciul de urgență 112 în mod nejustificat, pentru fapte lipsite de însemnătate care nu necesită intervenția acestora prezintă un grad de pericol social ridicat, pentru motivele arătate în cadrul prezentei hotărâri, astfel că aplicarea sancțiunii amenzii se face între limite ce prezintă un cuantum ridicat.
Așadar, instanța notează că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii orientată spre minimul acesteia, agentul constatator individualizând această sancțiune în funcție de circumstanțele reale în care s-a produs evenimentul; instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentului, orientată spre minimul acesteia, este corect dozată, așa încât nu se impune reindividualizarea acesteia, luând în considerare condițiile în care s-a petrecut fapta și gradul de pericol abstract ridicat al contravenției reținute prin procesul-verbal.
În aceste condiții, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată și să mențină dispozițiile procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.08.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. S., cu domiciliul în municipiul G., ., județ G., CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN G., cu sediul în mun. G., ., jud.G., ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile procesului-verbal . nr._/03.08.2012.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2013.
JUDECĂTOR
S. A. GREFIER
B. E.
Tehnored.jud.S.A/5ex/2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6213/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 942/2013.... → |
|---|
