Plângere contravenţională. Sentința nr. 6723/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6723/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 17680/236/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECĂTORIA G. – CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6723
Sedința publică din data de 25.09.2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: S. A.
GREFIER: C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petenta . în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ G., având ca obiect plângere contravențională – proces verbal . nr._/12.11.2012.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.09.2013, care face corp comun cu prezenta hotărâre, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 26 noiembrie 2012 și înregistrată sub numărul_, petentul GALAMAN C., în calitate de administrator al S.C. G. A. S.R.L., a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ G., să constate nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.11.2012 și să exonereze petentul de la plata amenzii în valoare de 10.000 lei.
În fapt, petentul a arătat, în esență, că la data de 08 noiembrie 2012, într-un moment în care în magazin se afla o clientă, iar petentul se afla în afara magazinului, deoarece primise marfă, s-au prezentat doi angajați ai intimatului, care, crezând că persoana pe care au găsit-o în magazin este vânzătoare, fără forme legale, au întocmit la data de 12 noiembrie 2012 procesul verbal contestat. Petentul a susținut că reprezentanții intimatului nu au aplicat sancțiunea amenzii contravenționale pe baza unor mijloace de probă temeinice, astfel că în raport de dispozițiile art.6 CEDO „se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție a petentei, ce privește și aspectul sarcinii probațiunii care profită petentei și incumbă intimatei.”.
În dovedirea susținerilor sale, petentul a propus proba cu înscrisuri și cea cu martori.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea contravențională pe dispozițiile Legii nr.53/2003.
Plângerea contravențională nu presupunea la momentul formulării sale achitarea vreunei taxe de timbru.
Intimatul, a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care a arătat că, întrucât a primit o sesizare că angajatorul S.C. G. A. S.R.L. folosește la muncă persoane fără forme legale, a efectuat un control inopinat la data de 08 noiembrie 2012, și a constatat că anagajatorul a primit-o la muncă pe numita S. R., fără întocmirea în formă scrisă a contractului individual de muncă. Din declarația tipizată dată de S. R. la data efectuării controlului, a rezultat că aceasta recunoaște că nu a semnat contract de muncă, fiind în probă. Întrucât la data efectuării controlului nu a fost găsit niciun reprezentant al societății angajatoare la locul efectuării controlului, inspectorii intimatului au lăsat o înștiințare prin care puneau în vedere reprezentantului legal al societății ca, până la data de 12 noiembrie 2012 să se prezinte la sediul ITM G. cu documentele indicate în acea înștiințare, astfel urmând să se clarifice statutul numitei S. R. din punctul de vedere al raporturilor de muncă cu societatea angajatoare. Deoarece s-a constatat că, „reprezentantul legal nu a binevoit a prezenta la termenul solicitat contractul individual de muncă, respectiv să facă dovada contrară acestor deficiențe depistate de către inspectorii de muncă la momentul controlului”, la data de 12 noiembrie 2012, a fost încheiat procesul verbal contestat. Intimatul a mai precizat că obligația de a încheia în formă scrisă contractul individual de muncă și a-l înregistra în registrul electronic de evidență a salariaților (REVISAL) revine angajatorului anterior începerii activității de către viitorul angajat, fiind în interesul ambelor părți și având drept consecință siguranța și stabilitatea raporturilor de muncă. Intimatul a mai menționat faptul că inspectorii de muncă au reținut în mod corect faptul că persoana găsită în magazin nu este o clientă, așa cum a afirmat petentul, ci este angajată fără forme legale, luând în considerare, pe de o parte, faptul că aceasta „a fost găsită lucrând efectiv ca vânzătoare în cadrul acestei societăți, respectiv servea clienții care veneau la această locație a contestatoarei” și, pe de altă parte, că a recunoscut această situație de fapt, iar reprezentantul legal al societății nu a putut prezenta contractul individual de muncă pentru persoana respectivă. Intimatul a mai reținut că inspectorii de muncă au constatat că persoana respectivă nu cunoștea aspecte concrete privind angajarea sa în baza unui contract de muncă, ceea ce înseamnă, din punct de vedere legal, că aceasta nu și-a exprimat consimțământul, în formă scrisă, astfel că nu se poate vorbi de un contract de muncă legal încheiat. De asemenea, intimatul a precizat că petentul nu a dovedit cele susținute prin plângerea contravențională, în condițiile în care procesul-verbal beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, că sancțiunea aplicată este legală și că „dozarea sancțiunii este de asemenea proporțională, de vreme ce s-a aplicat o sancțiune spre minimul prevăzut de lege.”. Așadar, considerând că susținerile petentului sunt neîntemeiate, iar procesul verbal îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și „pe cale de consecință menținerea procesului-verbal și a amenzii aplicate, întrucât au fost încălcate prevederile legale, temeiul întâmpinării noastre fiind legal și temeinic.”.
În drept, intimatul a invocat prevederile Legii nr.53/2003 și ale art.25 din Legea nr.108/1999.
În ceea ce privește probatoriul propus, intimatul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și cu martorii S. R. și T. C.. Intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: procesul-verbal contestat (f.18-19); proces-verbal de control . nr._/12.11.2012 (f.20); anexa de constatare în domeniul relațiilor de muncă (f.21); extras din REVISAL (f.22); ordin de deplasare (f.23); înștiințare (f.24); fișă de identificare (f.33); corespondență între intimat și T. C. F. (f.34,36); sesizări (f.35,37); extras din Registrul Unic de Control (f.50-55)
La termenul de judecată din data de 20 martie 2013 au fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii propuși de intimat, iar la termenul de judecată din data de 26 iunie 2013 a fost audiată martora S. R..
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
I.Situația de fapt
La data de 24 septembrie 2012, doamna T. C. F. a sesizat I. T. de Muncă G. cu privire la faptul că în perioada 22 septembrie 2011 – 25 septembrie 2012 a lucrat în calitate de vânzătoare la S.C. G. A. S.R.L. al cărei administrator era Galaman C. (petentul), fără a deține contract legal de muncă.
În urma acestei sesizări, la data de 08 noiembrie 2012, inspectori din cadrul Inspectoratului T. de Muncă G., au efectuat un control inopinat la societatea susmenționată și au constatat că doamna S. R. lucra în calitate de vânzătoare fără a avea contract legal de muncă, afirmând că este angajată în perioada de probă.
Pentru aceste motive, deoarece nu au fost prezentate, până la data indicată (12 noiembrie 2012), documentele care să ateste că doamna S. R. prestează munca în calitate de angajată a societății, în condiții legale, inspectorii de muncă au aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale în valoare de 10.000 lei.
II.În drept
Cu titlu preliminar, sub aspectul normelor de procedură aplicabile în prezenta speță, având în vedere faptul că pe parcursul judecării prezentei cauze a intrat în vigoare Noul Cod de Procedură Civilă (15 februarie 2013), iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la instanța de judecată la data de 26 noiembrie 2012, instanța va face aplicarea legii în timp. În acest sens, vor fi avute în vedere dispozițiile art.25 alin.(1) din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora „Procesele în curs de judecată și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.”. Așadar, instanța apreciază că în prezenta speță, sunt aplicabile prevederile Codului de Procedură Civilă de la 1865.
Potrivit art.16 alin.(1) din Legea nr.52/2003 – Codul Muncii, „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.”, iar alin.(2) al aceluiași articol dispune: „Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.”. De asemenea, alin.(3) prevede că „Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.”.
Art.31 alin.(1) din același act normativ stipulează că „Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă…”.
Potrivit art.260 alin.(1) lit.e) din Legea nr.52/2003 „Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;”.De asemenea, potrivit art.260 alin.(3) „Contravențiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispozițiile legislației în vigoare.”
Potrivit art.16 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiiilor „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.”
Art.17 din același act normativ prevede: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Potrivit art.21 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Art.34 din actul normativ susmenționat: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
III.Opinia instanței
A.Cu privire la temeinicia procesului-verbal
Instanța reține că la data de 08 noiembrie 2012, inspectori din cadrul Inspectoratului T. de Muncă au venit la magazinul administrat de petent, unde au găsit-o pe doamna S. R., efectuând activități de muncă.
Instanța precizează că nu poate reține că martora S. R. era doar o clientă, astfel cum s-a menționat în procesul-verbal contestat (f.19) deoarece, la fața locului, interogată de inspectorii de muncă, a declarat că ar fi angajata magazinului, în perioada de probă. Cu privire la aceste aspecte, instanța precizează că nu poate lua în considerare declarația acesteia, susținută în fața instanței (f.44), motiv pentru care o va înlătura.
De asemenea, susținerea martorei că ar fi fost în vizită în satul Valea Bujorului nu se coroborează cu cele precizate de doamna T. C. în sesizarea făcută către I. T. de Muncă (f.37), care a afirmat că știe că S. R. este vânzătoare la S.C. G. A. S.R.L., deoarece cele două sunt vecine. Totodată, instanța precizează că nu poate reține ca fiind conformă cu adevărul afirmația martorei, potrivit căreia ar fi completat formularul pus la dispoziție de inspectorii de muncă, deoarece a fost amenințată de jandarmi, întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în prezenta cauză.
În plus, deși martora a declarat că mai erau în magazin încă două persoane la acel moment, totuși nu a explicat motivul pentru care doar ea ar fi fost amenințată să declare că lucrează pentru societatea comercială respectivă. Tot cu privire la acest aspect, instanța notează că din plângerea contravențională se desprinde ideea că la acel moment în magazin se afla o clientă, petentul nefăcând referire la mai mulți clienți, aceasta reprezentând o inadvertență între cele susținute de petent și cele susținute de martora S. R.. Ceea ce remarcă însă, instanța din declarația dată de martora S. R., este coincidența de circumstanțe, martora fiind găsită de alte organe venite în control la acest magazin și cu altă ocazie, „de această dată însă, arătam un album de fotografii d-nei C. M.…recunosc semnătura din Registrul de Control din data de 05.10.2012, aceasta fiind data la care îi arătam albumul foto d-nei C. M., însă nu mai cunosc motivul pentru care am semnat acest înscris.”. Instanța precizează că nu sunt credibile aceste susțineri, astfel că vor fi înlăturate din ansamblul probelor administrate.
În concluzie, instanța va reține că la data efectuării controlului, S. R. lucra în magazinul respectiv, al cărui administrator este petentul, fără a putea susține că are încheiat cu societatea comercială un contract de muncă valabil.
De asemenea, ca situație de fapt, instanța va reține că inspectorii de muncă au acordat un termen de 3 zile, pentru ca petentul să poată prezenta documentele care să ateste încheierea unui contract de muncă valabil cu martora S. R., indicații care au fost ignorate de petent, acesta neprezentându-se în termen la sediul Inspectoratului T. de Muncă, pentru a clarifica aspectele constatate în timpul controlului efectuat.
B.Cu privire la legalitatea procesului-verbal
Instanța reține că petentul nu a criticat procesul-verbal sub aspectul legalității sale, invocând doar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție în materie contravențională și a sarcinii probațiunii.
Referitor la garanțiile oferite de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) în materie contravențională, din perspectiva jurisprudenței sale, instanța face următoarele precizări:
În jurisprudența CEDO, s-a stabilit că în domeniul contravențional, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă o „acuzație în materie penală”, sintagmă care comportă un înțeles autonom în viziunea CEDO.
Fiind în discuție o acuzație în materie penală, se declanșează o garanție specifică, instituită de art.6 paragraf 2 din Convenție, respectiv prezumția de nevinovăție, care, din perspectiva CEDO, nu privește doar procesul penal în sens strict, având o aplicație mai largă, declanșându-se ori de câte ori fapta imputată unei persoane are conotație penală; în acest sens, în jurisprudența CEDO s-a decis că prezumția de nevinovăție este aplicabilă în cadrul procedurii contravenționale.
Respectarea prezumției de nevinovăție presupune, în esență două aspecte: pe de o parte aducerea la cunoștința celui căruia i se impută respectiva faptă a acuzației, iar pe de altă parte, presupune că sarcina probei revine celui ce formulează acuzația.
De asemenea, viziunea CEDO asupra modului în care funcționează prezumțiile (inclusiv prezumția de nevinovăție), este în sensul că prezumțiile bazate pe fapte/legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței). Astfel, din perspectiva CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele reproșate, nu reprezintă un drept absolut.
Pe de altă parte, forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său, atunci când administrează și apreciază probele (cauza Bosoni contra Franței).
Instanța arată că în sistemul de drept românesc actual, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un act autentic. În lumina jurisprudenței CEDO stabilită prin cauza A. contra României, s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este încălcată, cât timp forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției ca înscris autentic nu este indestructibilă, astfel permițându-se persoanei sancționate să răstoarne prin probe prezumția de legalitate și temeinicie atribuită prin lege oricărui act autentic.
Cu alte cuvinte, respectând cerințele unei proceduri echitabile, persoana sancționată are dreptul se utilizeze în cadrul unei proceduri judiciare orice mijloace de probă și să invoce orice argumente de fapt și de drept pentru dovedirea împrejurărilor că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde cu modul de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței este să respecte limita proporționalității între scopul urmărit de autorități (să nu rămână nesancționate faptele antisociale) și respectarea dreptului la apărare a persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României).
Astfel, în aprecierea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, instanța nu va da prevalență procesului-verbal ipso fapto, considerând că acesta are o forță probantă superioară, ci va acorda petentului ocazia să demonstreze prin probe convingătoare nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal atacat, cu consecința anulării acestuia.
Însă, instanța atrage atenția că aceasta nu presupune o atitudine complet pasivă a petentului, doar intimatul (instituția din care face parte agentul constatator) trebuind să dovedească veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal, ci procesul-verbal își păstrează prezumția de autenticitate și veridicitate a celor consemnate, cu mențiunea că această prezumție este relativă, petentul, prin probe contrare (și nu doar prin simple susțineri), putând să răstoarne această prezumție instituită de lege.
Pe de altă parte, analizând, în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal sub aspectul mențiunilor obligatorii prevăzute de art.17 din același act normativ, instanța constată că procesul verbal contestat îndeplinește condițiile de legalitate, nefiind incident vreun motiv care să impună constatarea nulității acestuia din oficiu
Pe cale de consecință, instanța reține că petentul din prezenta cauză nu a reușit, prin probele administrate în fața acestei instanțe, să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.11.2012.
C.Individualizarea sancțiunii aplicate
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art.260 alin.(1) lit.e) din Legea nr.52/2003 - Codul Muncii, pentru fapta reținută în sarcina petentului se poate aplica o amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, pentru fiecare persoană identificată că prestează muncă, fără a fi încheiat un contract individual de muncă.
Cu această ocazie, instanța arată că, primirea la muncă a unei persoane fără a încheia în prealabil un contract individual de muncă, deci fără forme legale, constituie o faptă al cărei pericol social constă în afectarea siguranței și stabilității raporturilor de muncă, cu consecințe atât pentru societate, cât și pentru persoanele implicate, care nu beneficiază de niciuna dintre garanțiile oferite de prestarea unei munci în mod legal.
Instanța constată că în cauza dedusă prezentei judecăți, agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională orientând-o spre minimul acesteia, respectiv 10.000 lei.
Astfel, luând în considerare gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările specifice din prezenta cauză (existența unei singure persoane angajate în acest mod), precum și circumstanțele personale ale contravenientei, instanța constată că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată.
Pentru motivele prezentate, constatând că fapta contravențională imputată a avut loc, în condițiile descrise în procesul verbal . nr._/12.11.2012 și, pe de altă parte că procesul verbal susmenționat este legal întocmit, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată, pe cale de consecință, fiind menținute dispozițiile procesului verbal susmenționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petenta S.C. G. A. S.R.L., cu sediul în com.Izvoarele, ..G., în contradictoriu cu I. T. DE MUNCĂ G., cu sediul în mun.G., .., .+M, jud.G., ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile procesului-verbal . nr._/12.11.2012.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2013.
P., GREFIER
S. A. L. C.
Tehnored.jud.S.A/5ex/2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4738/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6661/2013.... → |
|---|
