Plângere contravenţională. Sentința nr. 7087/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7087/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 18893/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7087/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. C. B.
Grefier M. V. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent I. C. M. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravetionala CP_.
Dezbaterile au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 03.10.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 10.10.2013, când, în aceeași compunere, a deliberat și a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul aceste instanțe sub nr._ la data de 19.12.2012, petentul I. C. - M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de IPJ G. la data de 07.12.2012.
In motivarea plângerii arata ca nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat, că potrivit codului rutier nu este obligat să aștepte pietonii care se află pe celălalt sens de mers, că în momentul în care a intrebat agentul constatator căror pietoni nu a acordat prioritate, acesta i-a indicat un grup de pietoni care deja ajunseseră pe trotuarul opus sensului de mers al petentului, că în momentul în care autoturismul condus de petent a rulat pe trecerea de pietoni acestia dejășiseră deja axul drumului, ajungând pe trotuarul opus.
Petentul invocă nulitatea procesului verbal de contravenție pentru că nu sunt indicate codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al petentului, arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, încălcându-se art 16 din OG 2/2001. Se mai arată că i-a fost încălcat dreptul de a formula obiecțiuni.
În drept se invocă OG 2/2001, OUG 195/2002 și C.pr.civ.
Se solicită proba cu înscrisuri și martori, precum și judecarea cauzei în lipsă.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenționale, că procesul verbal îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege și că prin înscrisurile atașate contravenția este deplin probată.
În drept se invocă dispozițiile OG 2/2001, OUG 195/2002 și art 115-118 C.pr.civ..
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și un martor, iar pentru intimată proba cu înscrisuri și martorul asistent.
A fost audiat martorul I. P., propus de petent, și martorul asistent D. M. A., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de IPJ G. la data de 07.12.2012 petentul a fost sancționat cu amenda contravențională de 280lei pentru că în ziua de 07.12.2012, ora 17,28, pe B.dul M. V., în dreptul trecerii de pietoni din zona autogară nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați în traversarea străzii pe sensul său de mers.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația sǎ verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalitǎții, cât și al temeiniciei întocmirii sale.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
Instanța nu reține motivele de nulitate referitoare la lipsa CNP-ului întrucât în procesul verbal de contravenție este menționat CNP-ul petentului. Se mai constată că descrierea faptei din procesul verbal cuprinde suficiente elemente pentru ca instanța să poată aprecia asupra gravității acesteia.
Nu poate fi reținută nici nulitatea prevăzută de art. 16 alin 1 invocată de petent. Instanța costată ca prevederile art 16 și art 19 alin 1 din OG 2/2001 nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, nerespectarea acestora de către agentul constatator atrăgând doar o nulitate relativă, incidența acesteia fiind apreciată de la caz la caz, în funcție de vătămarea produsă contravenientului. Ori în acest caz instanța apreciază ca nu s-a produs nici o vătămare petentului prin neindicarea ocupației și a locului de muncă.
Cu privire la susținerea petentului că nu i-a fost încălcat dreptul de a face obiecțiuni, instanța constată că petentul a refuzat să semneze procesul verbal, astfel că nu ar fi avut cum să facă obiecțiuni. De asemenea, ar fi injust să se permită contravenientului să se folosească de propria incorectitudine, a refuzat să semneze procesul verbal pentru ca apoi sa invoce acest lucru ca un motiv de nulitate.
Procesul verbal de contravenție este semnat de martorul D. M. A., care confirmă faptul că petentul a refuzat să semneze.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept pană la proba contrară.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal si procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului ( cauza Engel c. Olandei, Lutz. C Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Modovei, N. c. României, A. c. României), petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală instituite de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, însă printre acestea nu se găsește și obligația statului de a aplica sancțiuni contravenționale prin intermediul instanței, ci numai de a asigura accesul persoanei sancționate la un tribunal independent și imparțial care să se pronunțe în condițiile unui proces echitabil asupra „acuzației” ( a se vedea cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura in care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 23, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
De asemenea, in Decizia nr. 315 din_ referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) si (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, in motivarea excepției,, Curtea Constituțională retine că Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede suficiente garanții care sa împiedice încheierea abuziva a procesului-verbal fără participarea contravenientului, iar prin Decizia nr. 520 din 8 mai 2008, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15-19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 ca neîntemeiata, reținând, in esența, ca, instanța competenta sa soluționeze plângerea îndreptata împotriva procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției este obligata sa urmeze anumite reguli procedurale, in virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirma ceva in instanța, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție".
Petentul a fost sancționat contravențional în temeiul art 100 alin 3 lit b din OUG 195/2002 pentru neacordarea de prioritate unui pieton angajat în traversarea străzii pe sensul său de mers.
Instanța constată că din probele administrate în cauză nu reiese o situație de fapt contrară față de cea reținută de agentul constatator.
Pentru a hotărî astfel, instanța are în vedere chiar susținerile petentului din plângerea contravențională. Astfel, acesta a declarat că în momentul în care a fost oprit de agentul constatator grupul de pietoni ajunsese deja pe trotuarul sensului opus de mers. De la momentul rulării pe trecerea de pietoni până la momentul opririi a trecut o perioadă de timp în care pietonii angajați în traversare au ajuns pe trotuarul sensului opus de mers, ceea ce înseamnă că în momentul în care petentul a rulat pe trecere acestia erau pe sensul de mers al petentului. Dacă lucrurile ar fi stat altfel și dacă pietonii ar fi trecut de axul drumului în momentul în care petentul rula pe trecerea de pietoni, acestia ar fi trebuit să fie deja pe trotuar și să se indepărteze de trecere atunci când petentul a fost oprit de agentul constatator.
Faptul că pe trecerea de pietoni existau persoane este confirmat și de martorul I. P., propus de petent. La aprecierea declarației martorului I. P. instanța are în vedere faptul că aceasta este mama petentului și că în declarația data a fost subiectivă și a descris faptele pe care le-a perceput într-o lumină care să îl avantajeze pe fiul său și nu așa cum s-au întâmplat în realitate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Se mai are în vedere și faptul că agentul constatator a aplicat amenda în cuantum minim prevăzut de lege.
Cu privire la sancțiunile complementare, instanța constată că acestea au fost aplicate conform prevederilor legale. Potrivit art 100 alin 3 lit b din OUG 195/2002 „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;”
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul – verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. C. - M., cu domiciliul în G., Fdt P., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție G., cu sediul în G., jud G..
Menține procesul verbal de contravenție . nr._ din 07.12.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.10.2013.
Președinte, Grefier,
Teh/Red. jud. BRC
5ex/11.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4015/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3592/2013.... → |
|---|
