Plângere contravenţională. Sentința nr. 764/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 764/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 9296/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 764
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. C. B.
Grefier M. V. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . SRL și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CESTRIN, având ca obiect plângere contravetionala R12_.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța în baza art. 167 C.p.civ încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta . SRL a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 15.05.2012 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA CESTRIN.
In motivarea plângerii petentul arată că lipsește semnătura agentului constatator. Se mai contestă tariful de despăgubire.
Petentul solicită admiterea plângerii și constatarea nulității absolute a procesului verbal de contravenție.
În drept se invocă prevederile OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat atât pentru petent, cât și pentru intimat proba cu înscrisurile de la dosar.
Au fost depuse la dosar copie proces verbal contravenție, dovadă achitare rovinietă.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr_ întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA CESTRIN la data de 15.05.2012 petentul a fost sancționat contravențional pentru că la data de 09.04.2012, pe DN5, km 28+120m, Călugăreni, jud. G., vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Fapta săvârșită constituie contravenție conform art. 8 alin 1 din OG 15/2002 și se sancționează potrivit art 8 alin 2 din același act normativ.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația să verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalitǎții, cât și al temeiniciei întocmirii sale.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
Constată instanța că procesul verbal de contravenție este semnat electronic și că petentul nu a contestat semnătura. Instanța mai are în vedere și faptul că OG 2/2001 nu prevede în mod expres ca semnătura agentului constatator să fie olografă, iar unde legea nu distinge, nici judecătorul nu ar trebui să distingă. Se mai constată că atât OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și cât și Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică au fost adopte în aceeași perioadă de timp, respectiv în luna iulie a anului 2001, astfel că dacă legiuitorul ar fi dorit ca numai semnătură olografă să poată fi aplicată pe procesul verbal de contravenție ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.
Potrivit art 4 pct 3, 4 și 5 din Legea 455/2001 „semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare;
4. semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este legată în mod unic de semnatar;
b) asigură identificarea semnatarului;
c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă”, intimatul făcând dovada existenței semnăturii electronice cu certificatul și autorizația de control de la fila 9.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept pană la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura in care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate pronunțată in cauza I. P. împotriva României, Curtea a apreciat că pentru determinarea aplicabilității în cauză a prevederilor art. 6 din Convenție, în latura sa penală, esențială este analiza naturii faptei imputate precum și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (Öztürk c. Germanei, 21 februarie 1984, par. 52; Jussila, citată anterior, par. 38; Huseyin Turan c. Turciei, 4 martie 2008, nr._/02, par. 18). Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59). Prin urmare, ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul ca instanțele naționale să ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Instanța constată ca procesul verbal este temeinic, intimata făcând dovada că petentul a circulat pe drum național fără a avea rovinieta valabilă cu fotografia de la fila10 din dosar.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, agentul constatator aplicând amenda în cuantum minim prevăzut de lege.
Astfel, în raport de fapta săvârșită de petent, având în vedere faptul că acesta a achitat rovinieta la data de 10.04.2012, în ziua imediat următoare celei în care a circulat fără a avea rovinietă valabilă(f.6), instanța apreciază că sancțiunea avertismentului era suficientă pentru ca sancțiunea contravenționala sa-și îndeplinească rolul de a-l descuraja pe viitor să săvârșească o fapta similară și de a-i produce petentului o stare de reflecție și regret .
Cu privire la tariful de despăgubire instanța are în vedere faptul că acesta a fost anulat prin efectul legii, întrucât potrivit art II din Lg. 144/2012 „Tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza”
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul – verbal contestat este legal și temeinic, dar sancțiunea aplicată nu este corect individualizată, astfel încât urmează să admită în parte plângerea, să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei cu avertisment și să anuleze tariful de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul . SRL, cu sediul în București, B.dul D., nr.17, ., . contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA CESTRIN, cu sediul în București, sector6, B.dul I. M., nr.401A
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 de lei cu avertisment.
Menține în rest procesul-verbal de contravenție . nr_ din 15.05.2012 întocmit de intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA CESTRIN.
În temeiul art II din Lg. 144/2012 anulează tariful de despăgubire
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 24.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Teh/red jud BRC
5ex/04.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8023/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1111/2013.... → |
|---|
