Plângere contravenţională. Sentința nr. 8555/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8555/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 9504/236/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
GENERALE
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8555/2013
Ședința publică de la 18 decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul I. P. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravențională – proces verbal . nr._/05.07.2013.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.12.2013, care face corp comun cu prezenta hotărâre, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 22 iulie 2013, sub numărul de înregistrare_, petentul I. P. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEANĂ G., anularea procesului verbal . nr._/05.07.2013.
În motivarea plângerii, petentul a susținut că prin procesul-verbal contestat s-a reținut că la data de 05 iulie 2013, ar fi condus mașina marca Honda Civik cu numărul de înmatriculare P8495PM în ..G., fără a purta centura de siguranță. Cu privire la aceste aspecte, petentul a precizat că se afla în acea locație, în interes de serviciu, montând antene TV, astfel că „am staționat la poarta unui client, urmând a mă deplasa la un vecin al acestuia (pe aceeași stradă la câteva case) pentru a monta o altă antenă, iar acesta mă aștepta în fața porții, motiv pentru care am pornit autoturismul și l-am mutat practic la poarta acestuia (20 m), astfel că nu am pus centura de siguranță neavând de parcurs o distanță foarte mare.”.
În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul G. V. și a depus, în copie, procesul-verbal (f.5) și actul de identitate (f.6).
Petentul a achitat suma de 20 lei, reprezentând taxă de timbru (f.13), potrivit art.. din Ordonanța Guvernului nr.80/2013 privind taxele de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare (f.14-15), prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale și a arătat că sub aspectul legalității, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii, astfel că nu se impune anularea acestuia, iar din punct de vedere al temeiniciei faptei reținute, intimatul a precizat că, respectiva contravenție a fost constatată imediat după oprirea în trafic a contravenientei, iar acesteia din urmă i s-a adus la cunoștință cuprinsul procesului-verbal, pe care a refuzat să îl semneze.
Întâmpinarea a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001, Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 și ale Codului de procedură civilă.
Intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 11 decembrie 2013, a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a fost respinsă proba testimonială cu martorul G. V., întrucât, cu ocazia dezbaterii cu privire la admisibilitatea probelor, în temeiul art.255 și 258 alin.(1) C., s-a constatat că petentul nu a precizat teza probatorie pentru martorul respectiv, astfel ca instanța să poată aprecia cu privire la pertinența și concludența probei propuse.
Analizând probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța constată următoarele:
I.Situația de fapt
Petentul I. P. circula la data de 05 iulie 2013, în jurul orelor 15.30, cu autoturismul marca Honda Civik cu numărul de înmatriculare P8495PM în ..G..
A fost oprit de un echipaj al poliției rutiere, care i-a reproșat faptul că nu ar fi purtat centura de siguranță în timpul șofatului, motiv pentru care a fost încheiat procesul-verbal . nr._.
II.În drept
Conform art.36 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.”.
Art.99 alin.(2) din același act normativ prevede: „Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a)”, iar potrivit art.108 alin.(1) lit.a) pct.3 „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:...3. nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță;”. De asemenea, potrivit art.99 alin.(1) din aceeași ordonanță de urgență, „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice:...”
Art.98 alin.(4) lit.a) din actul normativ susmenționat prevede: „Clasele de sancțiuni sunt următoarele: a) clasa I – 2 sau 3 puncte-amendă;”.
Potrivit art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Art.21.alin.(3) din actul normativ susmenționat prevede: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”.
În temeiul art.34 din același act normativ: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
III.Opinia instanței
A.Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța notează că petentul nu a formulat critici referitor la aceste aspecte legate de actul administrativ respectiv.
Cu toate acestea, verificând în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal contestat în prezenta cauză, sub aspectul mențiunilor obligatorii prevăzute de art.17 din același act normativ, instanța constată că acesta a fost legal încheiat, neexistând motive care să impună anularea din oficiu a acestuia.
B.Cu privire la temeinicia procesului-verbal
Instanța va reține că prin plângerea contravențională, petentul a recunoscut că nu a purtat centura de siguranță la data când a fost oprit de organele de poliție, explicând că, având în vedere activitatea pe care o desfășura, se deplasa din casă în casă, astfel că mutând mașina pentru câțiva zeci de metri a considerat că nu se impune portul centurii de siguranța raportat la distanța mică de deplasare.
Referitor la aceste susțineri, în primul rând, instanța va face câteva precizări referitoare la regulile în materie de probațiune în domeniul contravențional și la garanțiile oferite de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) în materie contravențională, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO):
În jurisprudența CEDO, s-a stabilit că în domeniul contravențional, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă o „acuzație în materie penală”, sintagmă care comportă un înțeles autonom în viziunea CEDO.
Fiind în discuție o acuzație în materie penală, se declanșează o garanție specifică, instituită de art.6 paragraf 2 din Convenție, respectiv prezumția de nevinovăție, care, din perspectiva CEDO, nu privește doar procesul penal în sens strict, având o aplicație mai largă, declanșându-se ori de câte ori fapta imputată unei persoane are conotație penală; în acest sens, în jurisprudența CEDO s-a decis că prezumția de nevinovăție este aplicabilă în cadrul procedurii contravenționale.
Respectarea prezumției de nevinovăție presupune, în esență două aspecte: pe de o parte aducerea la cunoștința celui căruia i se impută respectiva faptă a acuzației, iar pe de altă parte, presupune că sarcina probei revine celui ce formulează acuzația.
De asemenea, viziunea CEDO asupra modului în care funcționează prezumțiile (inclusiv prezumția de nevinovăție), este în sensul că prezumțiile bazate pe fapte/legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței). Astfel, din perspectiva CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele reproșate, nu reprezintă un drept absolut.
Pe de altă parte, forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său, atunci când administrează și apreciază probele (cauza Bosoni contra Franței).
Instanța arată că în sistemul de drept românesc actual, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un act autentic. În lumina jurisprudenței CEDO stabilită prin cauza A. contra României, s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este încălcată, cât timp forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției ca înscris autentic nu este indestructibilă, astfel permițându-se persoanei sancționate să răstoarne prin probe prezumția de legalitate și temeinicie atribuită prin lege oricărui act autentic.
Cu alte cuvinte, respectând cerințele unei proceduri echitabile, persoana sancționată are dreptul se utilizeze în cadrul unei proceduri judiciare orice mijloace de probă și să invoce orice argumente de fapt și de drept pentru dovedirea împrejurărilor că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde cu modul de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței este să respecte limita proporționalității între scopul urmărit de autorități (să nu rămână nesancționate faptele antisociale) și respectarea dreptului la apărare a persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României).
Astfel, în aprecierea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, instanța nu va da prevalență procesului-verbal ipso fapto, considerând că acesta are o forță probantă superioară, ci va acorda petentului ocazia să demonstreze prin probe convingătoare nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal atacat, cu consecința anulării acestuia.
Însă, instanța atrage atenția că aceasta nu presupune o atitudine complet pasivă a petentului, doar intimatul (instituția din care face parte agentul constatator) trebuind să dovedească realitatea celor consemnate în procesul-verbal, ci procesul-verbal își păstrează prezumția de autenticitate și veridicitate a celor consemnate, cu mențiunea că această prezumție este relativă, petentul, prin probe contrare (și nu doar prin simple susțineri), putând să răstoarne această prezumție instituită de lege.
În aceste condiții, cu referire la cauza dedusă prezentei judecății, având în vedere că petentul nu a reușit să probeze realitatea celor susținute, instanța va considera că procesul-verbal contestat a fost încheiat în condiții de temeinicie, fapta petrecându-se potrivit celor consemnate în acest act administrativ.
În al doilea rând, instanța precizează că, în ipoteza în care susținerile petenului s-ar fi dovedit a fi reale, nu se poate aprecia că portul centurii de siguranță ar fi circumstanțiat de distanța parcursă cu autovehiculul, deoarece, textul art.36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 nu distinge în funcție de un astfel de criteriu, impunând ca pasagerii mașinii să poarte centura de siguranță în timpul circulației pe drumurile publice. De asemenea, instanța reține că prin Hotărârea Guvernului nr.1391/2006 au fost prevăzute anumite excepții, limitativ enumerate de art.97 alin.(4), dar acestea sunt legate de anumite categorii de persoane și nu de distanța parcursă.
C.Individualizarea sancțiunii
În ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru fapta de a circula fără a purta centură de siguranță, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 se pot aplica 2 sau 3 puncte-amendă.
Instanța precizează că fapta contravențională de a conduce mașina fără a purta centură de siguranță reprezintă o abatere de la regulile de circulație, care are un grad de pericol social abstract, deoarece în eventualitatea unui accident de circulație, sunt sporite riscurile de a se produce victime omenești, întrucât portul centurii de siguranță are ca scop evitarea coliziunilor în urma cărora se înregistrează victime printre pasagerii unei mașini.
Așadar, instanța apreciază că, față de circumstanțele în care s-a petrecut fapta (neproducerea vreunei consecințe) și având în vedere gradul de pericol social al contravenției de a nu utiliza centura de siguranță de către șofer, sancțiunea aplicată petentului, orientată spre minimul acesteia, este corect dozată, astfel că nu se impune reindividualizarea acesteia.
Pe cale de consecință, instanța urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină dispozițiile procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/05.07.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. P., cu domiciliul în mun.G., ./4D, ., ., CNP_, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN G., cu sediul în mun. G., ., jud. G., CUI/C._.
Menține dispozițiile procesului-verbal . nr._/05.07.2013.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care poate fi exercitat prin depunerea cererii la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi 18.12.2013.
Președinte,Grefier,
S. AnaComan L.
Red./Tehnored. Jud. SA/4 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3674/2013.... → |
|---|
