Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 738/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 738/2013 pronunțată de Judecătoria GURA HUMORULUI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 140/237/2013
Dosar nr._ constatare nulitate act juridic
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GURA HUMORULUI
JUDEȚUL SUCEAVA
.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 738/2013
Ședința publică de la 02 septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: P. C.
GREFIER: O. RARIȚA
Pe rol, judecarea cauzei civile formulată de reclamant I. C. M. – prin mandatar avocat M. L., - cu domiciliu ales la CABINET AVOCAT M. L., cu sediul în Gura Humorului, .. 25, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții I. P., domiciliată în Gura Humorului, .. 18 jud. Suceava, în nume propriu și ca reprezentant legal al minorei D. L. DEMETRA și I. T. - DECEDAT, având ca obiect „constatare nulitate act juridic” și cererea reconvențională formulată de pârâții I. P. în nume propriu și ca reprezentant legal al minorei D. L. DEMETRA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatar avocat M. L., pentru reclamant și avocat A. M., substituind pe avocat A. N., pentru pârâta I. P., lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
M. L., pentru reclamant, arată că reclamantul renunță la judecată și la drept, sens în care depune la dosar cerere scrisă și în copie, procura specială și declarațiile autentificate date de mandatar av. M. L. și pârâta I. P..
Avocat A. M., pentru pârâtă, depune la dosar delegație de substituire arătând că nu timbrează cererea reconvențională.
Instanța pune în discuție cererea de renunțare la drept și la judecată formulată de reclamant, prin mandatar.
Mandatar avocat M. L., pentru reclamant, solicită a se lua act că acesta renunță la drept și la judecată, arătând totodată că solicită anularea cereri reconvenționale ca netimbrată.
Avocat A. M. pentru pârâta I. P., solicită a se lua act de renunțarea la drept și anularea cereri reconvenționale ca netimbrată.
După deliberare,
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată cu nr._ /22.01.2013 la Judecătoria Gura Humorului reclamantul Ionuță C. M., în contradictoriu cu pârâții Ionuță P. – în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei D. L. Demetra – și Ionuță T., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat sub nr.2747/30.07.2009 la BNP L. G. Pelepco, pentru cota de ½ din imobilul vândut, cotă care nu aparține vânzătorului Ionuță T., ci soției acestuia Ionuță Hildegard, decedată în anul 1997.
În motivare reclamantul a arătat că prin contractul atacat pârâtul Ionuță T. (tatăl reclamantului și al pârâtei) a înstrăinat nepoatei minora D. L. Demetra reprezentată de mama sa, în calitate de curator, imobilul constând în cota de ½ din o casă de locuit, situată în Gura Humorului ., pe un teren proprietatea statului român, identic cu . clădire de 200 mp cu casă înscrisă în CF nr._ Gura Humorului (CF vechi 2958), imobil dobândit de vânzător în baza autorizației de construire nr.24/16.11.1968 împreună cu dreptul de folosință asupra cotei de ½ din terenul aferent casei dobândit în baza deciziei nr.64/15.04.1975. Prețul vânzării este de 40.000 lei, din care s-a achitat 21.000 lei, iar pentru diferența de 19.000 lei s-a luat obligația întreținerii de către pârâta Ionuță P.. Reclamantul nu a avut cunoștință de încheierea acestui contract, aflând ulterior că tatăl său a vândut casa. Părinții părților, Ionuță T. și Ionuță Hildegard au fost căsătoriți din 23.05.1962, iar din căsătorie au rezultat doi copii: reclamantul și pârâta Ionuță P.. La data de 24.03.1997 a decedat mama, rămânând ca moștenitori soțul supraviețuitor și cei doi copii. S-a întocmit un certificat de moștenitor nr.123/27.07.2000, însă în acesta s-a trecut doar un teren arabil de 3.730 mp, care a făcut obiectul unei vânzări către Ionuță P.. Cum moștenitorii nu au discutat despre casă, reclamantul considerând firesc să-și lase tatăl să rămână în casă până la deces, ca apoi să se partajeze frații, în certificatul de moștenitor nu a fost trecută casa. Însă pârâta Ionuță P., fără știrea reclamantului, a profitat de boala tatălui lor și l-a convins să înstrăineze toată casa fiicei ei. Casa în litigiu este formată din două apartamente, parter și etaj, cu intrări și curți separate. Potrivit autorizației de construire nr.24/16.11.1968 eliberată de Consiliul Popular al Orașului Gura Humorului, Titirig M. (fratele mamei) și Ionuță T. au primit în folosință o suprafață de 200 mp teren în baza căreia au construit o casă de locuit cu parter și etaj, fiecare având o cotă de ½ din casă. Astfel Titirig M. este proprietarul parterului, iar Ionuță T. cu soția sunt proprietarii etajului. Întrucât părinții reclamantului au fost căsătoriți încă din anul 1962, iar construcția casei a început în 1968, acest imobil are calitatea de bun comun, chiar dacă în cartea funciară figurează doar Ionuță T.. Acest fapt este recunoscut de ambii părinți prin declarațiile anexate. După încheierea contractului atacat, pârâții și-au dat seama că s-a vândut și cota de ½ ce aparține mamei, motiv pentru care reclamantul s-a înțeles cu sora sa să îi vândă o cotă de ½ din apartamentul părinților. Întrucât cumpărătoarea era minoră, s-a decis numirea unui curator prin intermediul instanței. Curatorul a fost numit, dar sora lui a evitat să se întâlnească la notariat cu reclamantul. Aceasta cu toate că după decesul mamei ambii copii s-au îngrijit împreună de sănătatea și întreținerea tatălui lor, iar reclamantul a contribuit într-o măsură mai mare la multiplele operații suferite (fracturi, pietre la vezică, cataractă la ambii ochi). Tatăl a suferit și o comoție cerebrală care i-a afectat memoria, fiind diagnosticat și cu cancer esofagian. Din anul 2004 reclamantul a angajat o persoană care să se ocupe permanent de îngrijirea tatălui, iar cheltuielile le împărțea cu sora sa. Așa încât reclamantul nu a bănuit niciodată că va fi favorizată sora sa, în detrimentul său, iar prin vânzarea cotei mamei reclamantul să fie dezmoștenit.
Prin întâmpinarea depusă la 06.02.2013 (filele 20-25) pârâta Ionuță P. – în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei D. L. Demetra – a invocat excepția inadmisibilității acțiunii. În motivare a arătat că până la anularea sau completarea sa, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte. Prin certificatul de moștenitor nr.123/27.07.2000 se arată că masa succesorală după defuncta Ionuță Hildegard, decedată la 24.03.1997, este compusă din 3.730 mp teren, fără a fi prevăzut și imobilul acum în litigiu, sens în care acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă. Pe fond, nu este adevărat că reclamantul nu a avut cunoștință despre încheierea contractului, din contră, până la încheierea contractului ambii frați s-au îngrijit de tatăl lor, iar după încheierea contractului dânsa a fost singura care s-a ocupat și a suportat cheltuielile cu îngrijirea tatălui. Nu este adevărat că prin actul atacat reclamantul a fost dezmoștenit, întrucât tatăl i-a înstrăinat o suprafață de 326 mp, ce fusese dobândit în timpul căsătoriei, vânzarea fiind constatată prin sentința civilă nr.688/10.05.2007 a Judecătoriei Gura Humorului, hotărâre ce nu îi este opozabilă deoarece nu a fost chemată în proces în calitate de moștenitoare a mamei. Prin același înscris pârâta a formulat și cerere reconvențională, solicitând: 1. completarea certificatului de moștenitor nr.123/27.07.2000 în sensul de a se constata că masa succesorală după defuncta Ionuță Hildegard este compusă și din cota de ½ din casa amplasată pe . din CF_ Gura Humorului și cota de ½ din suprafața de 326 mp teren identic cu . din CF 773 Gura Humorului (ultimul teren fiind înscris în prezent în cartea funciară pe numele reclamantului); 2. partajarea masei succesorale după defuncta Ionuță Hildegard, decedată la 24.03.1997, urmând ca instanța să stabilească masa de împărțit, cotele copărtașilor și lichidarea stării de indiviziune, în sensul atribuirii în natură a terenului de 326 mp către reclamant, iar casa să fie atribuită în lotul ei și al pârâtului Ionuță T., constatând totodată că pârâtul Ionuță T. a înstrăinat pârâtei în calitate de curator a minorei D. L. Demetra imobilul în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct și întreținere autentificat sub nr.2747/30.07.2009. În motivarea cererii reconvenționale pârâta a arătat că potrivit certificatului de moștenitor după defuncta Ionuță Hildegard au rămas moștenitori soțul Ionuță T. cu cota de 2/8 și copiii Ionuță M. C. și Ionuță P. cu câte o cotă de 3/8, din masa succesorală făcând parte terenul de 3.730 mp pentru care s-a dispus ieșirea din indiviziune prin sentința civilă nr.736/2008 a Judecătoriei Gura Humorului din dosar nr._ . Se impune completarea masei succesorale cu cota de ½ din ½ din casa de locuit, casa fiind edificată în timpul căsătoriei și deci fiind bun comun. Masa de împărțit trebuie completată și cu terenul de 326 mp (cu care este intabulat reclamantul), întrucât sentința 688/2007 nu îi este opozabilă, s-a constatat că doar Ionuță T. a uzucapat terenul și apoi l-a vândut reclamantului, când în realitate terenul a fost uzucapat de ambii părinți. Se poate observa cu ușurință că reclamantul s-a intabulat fraudulos cu acest teren și din convenția fictivă din 22.01.2007 în care s-a trecut prețul de 500 RON în condițiile în care la acea dată prețul terenului era de 100 de ori mai mare.
Prin cererea depusă la 25.02.2013 (filele 40-41) reclamantul Ionuță C. M. și-a precizat acțiunea, solicitând instanței să constate că imobilul în litigiu constând din cota de ½ din casa de pe . de 200 mp din CF_ Gura Humorului, împreună cu dreptul de folosință a terenului aferent, au fost dobândite în timpul căsătoriei de către soții Ionuță T. și Ionuță Hildegard cu contribuții egale pentru fiecare soț; să constate nulitatea absolută parțială a contractului autentificat sub nr.2747/30.07.2009 la BNP L. G. Pelepco, pentru cota de ½ din bunul imobil vândut, cotă ce nu aparține vânzătorului Ionuță traian ci soției acestuia Ionuță Hildegard, și să dispună repunerea în situația anterioară vânzării; să dispună rectificarea CF_ Gura Humorului (CF vechi 2958) în sensul înscrierii dreptului de proprietate cu imobilele în cauză pe numele Ionuță T. și Ionuță Hildegard în cote egale. Susținerile reclamantului sunt susținute de actele depuse și de afirmațiile pârâtei care recunoaște că imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei.
Prin cererea depusă la 25.02.2013 (filele 42-44) reclamantul Ionuță C. M. a răspuns la întâmpinare și la cererea reconvențională. A solicitat respingerea excepției inadmisibilității, întrucât dispozițiile art.88 din Legea nr.35/1995 la care face referire pârâta nu privesc anularea unui contract, ci anularea certificatului de moștenitor. Dacă s-ar constata că autorii au avut în proprietate și alte bunuri ce nu au fost trecute în masa succesorală din certificatul de moștenitor, se poate dispune ieșirea din indiviziune pentru aceste bunuri pe baza actului de proprietate pentru acel bun, nefiind necesară o completare a certificatului de moștenitor. În prezenta cauză cu atât mai puțin se poate face acest lucru în condițiile în care nu există un acord al moștenitorilor și nici un titlu de proprietate pentru bunul succesoral, bunul (casa) fiind proprietatea tabulară exclusivă a lui Ionuță T.. Pe fond, pârâta confirmă că imobilul casă în litigiu este bun comun dobândit în timpul căsătoriei, solicitând partajarea acestuia, susținând implicit și cererea lui de anulare parțială a contractului atacat. În ce privește cererea reconvențională, aceasta este prematur introdusă, atâta timp cât nu sunt acte din care să rezulte imobilele ce au aparținut mamei lor Ionuță Hildegard. Pe fond, este de acord cu solicitarea pârâtei privind partajul succesoral. Solicită respingerea cererii de completare a certificatului de moștenitor nr.123/2000, ca nelegal și netemeinic. La acest certificat a fost emis și un supliment, iar bunurile din ambele certificate de moștenitor au ajuns în patrimoniul pârâtei, în timp ce reclamantul nu are nimic după mama sa.
Prin întâmpinarea depusă la 21.03.2013 (filele 46-49) pârâta Ionuță P. a invocat prescripția dreptului material la acțiune referitor la nulitatea contractului nr.2747/2009. Fiind vorba de vânzarea bunului altuia, nulitatea contractului este relativă și nu absolută, termenul pentru promovarea acțiunii fiind de 3 ani de la data încheierii contractului. Reclamantul a avut cunoștință despre contract chiar de la data încheierii lui, după această dată pârâta fiind singura care s-a ocupat și a suportat cheltuielile cu îngrijirea tatălui. În anul 2009 reclamantul a început construirea unei case în aceeași curte. În cauză nu se poate vorbi despre o operațiune speculativă, cu o cauză ilicită pentru a fi invocată nulitatea absolută, fiind vorba în cel mai rău caz despre situația în care vânzătorul înstrăinează în materialitatea sa bunul aflat în indiviziune, validitatea contractului de vânzare-cumpărare depinzând de rezultatul partajului.
Prin cererea depusă la 21.03.2013 (filele 50-51) pârâta-reclamantă Ionuță P. și-a completat cererea reconvențională, solicitând instanței: să constate că dânsa a adus îmbunătățiri la imobilul ce face obiectul contractului atacat, în sumă de 42.600 lei, reprezentând acoperișul, fațada, geamuri termopan, ușă interior, instalație beci și baie; să constate că instalația termică (5 calorifere și centrală pe gaz) în valoare de 6.500 lei sunt bunuri proprii ale dânsei. În motivare a arătat că după încheierea contractului atacat, în baza certificatului de urbanism din 07.08.2009, pârâta-reclamantă a efectuat îmbunătățirile, dublând astfel valoarea imobilului. D. a cumpărat centrala și caloriferele anterior încheierii contractului atacat și sunt bunurile sale proprii.
La data de 12.03.2013 a decedat pârâtul Ionuță T. (certificat de deces fila 64), moștenitorii săi fiind fiii – reclamantul Ionuță C. M. și pârâta Ionuță P..
Au fost depuse la dosar copii după: contractul atacat, certificatul de moștenitor nr.123/27.07.2000 emis de BNP M. C. A. din Gura humorului, decizia nr.64/1975 emisă de Consiliul Popular al Orașului Gura Humorului, extras de carte funciară, acte de stare civilă, Încheierea de curatelă din 28.12.2011 a Judecătoriei Gura Humorului din dosar nr._, plan de situație, plan de încadrare în zonă, cererea de atribuire în folosință a terenului aferent casei, facturi fiscale, fotografii.
Reclamantul Ionuță C. M. este reprezentat în proces de mandatar avocat M. L., împuternicită cu procura specială autentificată cu nr.832/07.06.2013 de BNP M. D. din Gura Humorului.
Atât prin procura specială sus-menționată, cât și prin declarația mandatarei M. L. autentificată cu nr.1151/13.08.2013 de Biroul Individual Notarial M. D. din Gura Humorului, reclamantul Ionuță C. M. a renunțat la dreptul său de a formula cereri sau pretenții cu privire la imobilul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2747 din data de 30.07.2009 de Biroul Notarului Public L. G. Pelepco, respectiv imobilul constând în cota de ½ dintr-o casă de locuit situată în Gura Humorului, ., județul Suceava, pe un teren proprietatea statului, cu număr topografic 107/18 clădire de 200 mp cu casă înscrisă în cartea funciară nr._ Gura Humorului; reclamantul a renunțat la orice pretenții ale sale cu privire la averea rămasă de pe urma defuncților părinți Ionuță T. și Ionuță Hildegard.
Conform art.247 cod procedură civilă „În caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor”.
Față de renunțarea reclamantului Ionuță C. M. la dreptul pretins și față de textul legal sus-citat, instanța va respinge acțiunea reclamantului în fond.
Prin declarația autentificată cu nr.1150/13.08.2013 de Biroul Individual Notarial M. D. din Gura Humorului pârâta-reclamantă Ionuță P. a renunțat la orice drept cu privire la suprafața de 326 mp teren cu număr topografic 107/29 înscris în cartea funciară nr.773 Gura Humorului, teren dobândit de fratele său Ionuță C. M. în baza sentinței civile nr.688/2007 pronunțată de Judecătoria Gura humorului în dosarul nr._ și nu are de formulat nici un fel de preteții de nicio natură de la acesta cu privire la acest teren.
În ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Ionuță P., instanța în ședința publică din 25.03.2013 (încheierea fila 65) i-a pus în vedere acesteia să-și timbreze cererea cu taxa judiciară de timbru de 2.816 lei și timbru judiciar de 8 lei până la termenul din 22.04.2013, sub sancțiunea anulării cererii reconvenționale ca netimbrate/insuficient timbrate. Având în vedere că orice cerere de chemare în judecată trebuie să fie însoțită de dovada achitării taxei de timbru, iar dacă nu este timbrată partea care a formulat cererea trebuie să complinească timbrajul în termenul stabilit de instanță sub sancțiunea nulității, având în vedere că pârâta-reclamantă Ionuță P. nu a achitat deloc taxa judiciară de timbru, având în vedere că excepția de netimbrare este prioritară, instanța constată că cererea reconvențională nu este timbrată, motiv pentru care în baza art.20 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru (aplicabilă, fiind legea în vigoare la data depunerii cererii reconvenționale și a completărilor acesteia) instanța va anula ca netimbrată cererea reconvențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea principală în fond, civile formulată de reclamant I. C. M. – prin mandatar avocat M. L., - cu domiciliu ales la CABINET AVOCAT M. L., cu sediul în Gura Humorului, .. 25, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții I. P., domiciliată în Gura Humorului, .. 18 jud. Suceava, în nume propriu și ca reprezentant legal al minorei D. L. DEMETRA și I. T. - DECEDAT, având ca obiect „constatare nulitate act juridic”..
Anulează cererea reconvențională formulată de pârâta–reclamantă I. P. în nume propriu și ca reprezentant al minorei D. L. Demetra, ca netimbrată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
5 ex.
red. și dact. P.C. 12.09.2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1277/2013. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 100/2013. Judecătoria... → |
|---|
