Plângere contravenţională. Sentința nr. 501/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 501/2013 pronunțată de Judecătoria GURA HUMORULUI la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 500/237/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
Judecătoria Gura Humorului
Județul Suceava
Sentința civilă nr. 501
Ședința publică de la 15.05.2013
Completul constituit din:
Președinte: M. O.
Grefier: F. F.
Pe rol, judecarea cauzei – civil - privind pe petentul B. M. C._, dom în Satu M., ., J. Satu M. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
- Obiectul dosarului este plângere contravențională;
- Dosarul este la primul termen de judecată în fond;
- Procedura prealabilă a fost legal îndeplinită, fiind depusă în termen întâmpinarea și nefiind depus răspuns la întâmpinare.
Instanța, conform art. 131, al. 1 C.pr.civ. verifică dacă Judecătoria Gura Humorului este competentă general, material și teritorial să judece pricina, constatând competența acestei instanțe.
Instanța, constatând probatoriul epuizat și cererea în stare de judecată, o reține pentru soluționare.
După deliberare.
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe înregistrată sub nr. _, din data de 01.03.2013petentul B. M. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ din data de 14.02.2013, prin care a fost amendat cu suma de 450 lei și 4 puncte de penalizare.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în calitate de administrator al societății Sarmex SA Satu M., la data de 14.02.2013, când s-a reținut săvârșirea contravenției, se deplasa, în interes de serviciu spre municipiul Iași, iar pe raza localității F., în jurul orei 17,00 a fost oprit, în trafic de către agentul constatator, care i-a solicitat documentele personale și ale autoturismului.
A mai arătat că, fiind de bună credință a prezentat aceste documente, însă agentul constatator, fără a-i preciza nimic, în legătură cu controlul, s-a îndreptat către mașina poliței, de unde după aproximativ 10-15 minute s-a întors și l-a întrebat „dacă are de precizat obiecțiuni”.
Mai precizează petentul că a solicitat clarificări, în legătură cu amenda aplicată, respectiv 450 lei și 4 puncte de penalizare, că i-a solicitat agentului constatator documente justificative privind buna funcționare a aparatului de măsurare a vitezei, însă nu a primit nici un fel de informații și nici justificarea refuzului.
În susținerea plângerii contravenționale, petentul a invocat Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, privind eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei de +/- 3 km/h, precum și faptul că Normativului pentru proiectarea și executarea rețelelor de cabluri electrice NTE 007/08/00 impune la măsurile pentru protecția mediului, ca rețelele de cabluri trebuie pozate, de regulă, pe partea necarosabilă a străzilor (sub trotuare) sau în anumite condiții, în zonele verzi din cartierele de locuințe.
Așa fiind, petentul invocă pentru zona în care a fost oprit, respectiv DN 17, posibilitatea poluării electromagnetice, și deci incorecta stabilire a vitezei cu care se deplasa.
De asemenea, petentul a invocat, în susținerea plângerii formulate greșelile și corecturile efectuate în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor,în ceea ce privește data, care susține că a fost modificată prin ,,îngroșare” astfel încât pentru toate aceste motive a solicitat anularea procesului verbal OP nr._ din data de 14.02.2013 ca fiind lipsit de temei legal, nejustificat și încheiat cu încălcarea mai multor prevederi legale imperative.
În drept a invocat O.G. nr. 2/2001, NTE 007/08/00, N.M.L. 021-05/2005.
S-a depus la dosar: procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 14.02.2013 emis de intimat.
Intimatul a formulat întâmpinare în termen, prin care a solicitat respingerea plângerii, întrucât motivele invocate de petent sunt nefondate, arătând că acesta nu a produs nici o probă pentru răsturnarea situației de fapt reținută prin procesul verbal de constatare a contravenției.
Totodată a depus la dosar materialul probator, care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție, respectiv: raportul întocmit de agentul șef adjunct P. I. și ag. șef principal C. D., imagini înregistrate de aparatul radar și suport magnetic CD, certificatul de omologare nr. 012/13.03.2009 eliberat de Biroul Român de Metrologie Legală, buletinul de verificare metrologică, nr._/04.04.2011, eliberat de Biroul Român de Metrologie Legală, atestatul de operator radar nr._/07.04.2010 privind pe ag. șef principal C. D., adresa 7853/15.11.2011 a Biroului Român de Metrologie Legală și adresa_/S1/BN/08.11.2011 a Direcției rutiere din cadrul IGPR.
În temeiul prev art. 242, pct. 2 C.pr.civ a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse, la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 14.02.2013 încheiat de Poliția Orașului Gura Humorului s-a reținut faptul că, la data de 14.02.2013, ora 17.04, petentul a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, pe DN 17 în interiorul orașului F., județul Suceava din direcția Gura Humorului - Vatra Dornei cu viteza de 82 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar tip AUTOVISION . nr. 444 montat și omologat pe autospeciala marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare MAI_, încălcând astfel prev. art.121 al. 1 din H.G. nr.1391/2006.
În consecință, petentului i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 450 lei amendă, și 4 puncte penalizare, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.121 al.1 din HG nr.1391/2006 raportat la art.101 al.2 și art. 108, al. 1 lit. c, pct. 3 din OUG nr.195/2002 republicată.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența contravenientului care l-a semnat cu obiecțiunea „nu sunt de acord cu măsura luată”.
Analizând legalitatea și temeinicia actului contravențional contestat,instanța retine faptul că, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prev. de lege sub sancțiunea nulității absolute, iar motivul invocat de petent este neîntemeiat
Astfel,potrivit Deciziei nr.22/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrag nulitatea actului încheiat de agentul constatator al contravenției, sunt strict determinate prin reglementarea dată în art.17 din O.G.2/2001.În raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cele referitoare la conținutul lui, nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Față de aceste dispoziții legale, susținerile petentului, în sensul că, a fost modificată data comiterii contravenției, prin corectarea acesteia, nu poate constitui motiv de nulitate, întrucât, pe de o parte data comiterii faptei contravenționale, coincide cu data înscrisă în actul contravențional și este vizibilă, iar pe de altă parte, faptul că, această dată este evidențiată „prin îngroșare”, nu a fost de natură de a crea un prejudiciu petentului, care nu poate fi înlăturat, decât prin anularea actului contravențional.
Referitor la temeinicia actului contravențional, instanța reține faptul că, petentul a invocat inexactitatea înregistrării video a dovezii săvârșirii faptei contravenționale, însă prin documentația depusă la dosar de către intimat s-a probat faptul că, această înregistrare s-a realizat și îndeplinește condițiile prevăzute de MNL 021-05, respectiv înscrisurile depuse la filele 12-27 dosar, atestă faptul că, cinemometrul a fost utilizat de către un operator R. autorizat, iar aparatul este omologat și verificat metrologic, iar proba cu suportul magnetic atașat la dosar, confirmă faptul că, petentul a circulat la data și ora reținută cu viteza de 82 km/h în localitate, depășind astfel cu 32 km/h, limita de viteză legală stabilită pe acel sector de drum de către administratorul drumului.
Astfel, instanța reține că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția romană la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005..
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Din înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimate rezultă că au fost respectate cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv aceasta cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului,imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. VISION . 444 este certificat prin Aprobare de Model nr. 021/13.03.2009 și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/04.04.2012.
În aceste condiții, instanța apreciază că înregistrarea poate constitui o probă pentru aplicarea legislației rutiere deoarece este respectată și condiția reglementată de art. 4.2 din Norma de metrologie legală.
De asemenea, instanța reține și atestatul de operator radar nr._ din 07.04.2010 privind pe agent C. D. F., cât și atestatul de operator radar nr._/11.05.2010, privind pe agent principal P. I., din care rezultă că agentul constatator, este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor ,fiind un operator calificat în sensul dispozițiilor legale menționate, precum și cele prevăzute de art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În consecință, instanța reține că înregistrarea radar efectuată de către intimat, constituie o probă pentru aplicarea legislației rutiere în vigoare deoarece sunt respectate cerințele prevăzute în mod imperativ de lege.
În consecință, instanța reține faptul că, procesul verbal contestat face dovada deplină a situației de fapt bucurându-se de o prezumție de adevăr ce nu a fost răsturnată de petent.
Astfel, agentul constatator a reținut depășirea limitei de viteză maxim admise cu 32 km/h, aplicând ca și sancțiuni, amenda prev. de art.101 alin 2 și art. 108, al. 1, lit. c, pct. 3 din OUG nr.195/2002 și sancțiunea complementară de 4 puncte penalizare.
În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal, instanța are în vedere că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, definind în mod autonom noțiunea de acuzație în materie penală, în raport de cele trei criterii alternative stabilite, calificarea în dreptul intern, natura faptei și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate, a statuat că scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul că noțiunea de "acuzație în materie penală" include și domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceeași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Sporrong și Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputând lipsi dintre acestea prezumția de nevinovăție instituită prin art. 6.2 din Conventie (cauza A. contra României)
Totodată, instanța are în vedere și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza N. contra României din data de 18.11.2008 în care Curtea a reamintit că în materie penală, problema administrării probelor trebuie privită prin prisma paragrafelor 2 si 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate.
Totodată, Curtea a mai reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fata lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării.
Deși Convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie care intră în sfera de competență a dreptului intern. Curtea a reamintit că sarcina sa consta în aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă privită în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor a avut un caracter echitabil.
Față de jurisprudența Curții de contencios European, instanța apreciază că sancțiunile contravenționale aplicate în baza prevederilor Codului rutier au adresabilitate generală, au caracter represiv și punitiv, cu atât mai mult cu cât dreptul de a conduce un autovehicul este de o mare însemnătate pentru viața oricărei persoane.
In raport de motivele expuse mai sus, instanța concluzionează că prezumția relativă de adevăr de care beneficiază constatările personale ale agentului constatator nu este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil al petentului, sub aspectul prezumției de nevinovăție, aplicabil și în cadrul procedurii contravenționale, deoarece prezumțiile ca probe indirecte, nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al contravenției s-a materializat prin acțiunea petentului de a conduce la data de 14.02.2013, ora 17.04, autovehiculul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 17 în interiorul orașului F., județul Suceava din direcția Gura Humorului - Vatra Dornei cu viteza de 82 km/h .
Urmarea imediată a faptei săvârșite de către petent, constă în lezarea valorii sociale care asigură desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective,
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a petentului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. 101 alin. 2 și art. 108, al. 1, lit. c, pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, fiind sancționată prin actele normative enunțate.
În ceea ce privește amenda aplicată petentului, instanța apreciază că, agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunii dispuse în raport de prev.art.5 alin.5 și art.21 al.3 din OG nr.2/2001.
Astfel, față de împrejurările în care a fost comisă contravenția respectiv depășirea vitezei legale cu 32 km/h în interiorul localității, instanța reține gradul ridicat de pericol social al faptei, având în vedere faptul că, depășirea limitei de viteză, nerespectarea normelor rutiere, nereducerea vitezei de deplasare pe porțiunile de drum pentru care se prevede acest lucru, constituie una din cauzele principale ale accidentelor rutiere.
In consecință, pe considerentele expuse mai sus, instanța constatând legalitatea și temeinicia actului contravențional contestat, urmează ca, în temeiul prev.art.34 din OG nr.2/2001 să respingă plângerea formulată ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
Hotărăște :
Respinge plângerea, formulată de petentul B. M. C._, dom. în mun. Satu M., ., J. Satu M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Suceava, cu sediul în municipiul Suceava .. 9 județul Suceava, având ca obiect „plângere contravențională”.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2013.
Președinte, Grefier,
Red. MO/13.06.2013
Tehnored. FF/13.06.2013
ex.4
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 860/2013.... | Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 1218/2013.... → |
|---|
