Fond funciar. Sentința nr. 1610/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1610/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 1760/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1610/2013
Ședința publică de la 23 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul Ț. Danși pe pârâtul I. D., pârâta I. P., pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR ȘIPOTE, pârâta C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, pârâta U. V., pârâtul P. I., pârât D. C., având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută a titlului de proprietate
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta sentință, când în aceeași componență instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de_ și ulterior pentru astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei H. la data de 12.10.2012 sub nr._, reclamantul Ț. D. a chemat în judecată pe pârâții C. L. de fond funciar Șipote, C. Județeana Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, I. D. și I. P. solicitând a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2004 emis pe numele defunctului I. V. V. cu privire la suprafața de 2 ha. teren extravilan Șipote, T 57, ., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în baza Legii nr. 18/1991 i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenurile deținute anterior colectivizării, fiind eliberată adeverința nr. 2621/15.08.1991 pentru suprafața de 4,85 ha. care cuprinde și terenul de 2 ha. menționat mai sus. Până în anul 2004 a și avut posesia respectivului teren iar, ulterior, a aflat că ar fi fost inclus în titlul de proprietate nr._/2004 deși acest titular nu a avut niciodată teren în respectivul amplasament, nefiind îndreptățit în acest sens.
În drept au fost indicate prev. art. III din Legea nr. 169/1997 și art. 274 C. pr. civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 25.10.2012 prin serviciul registratură (f. 11), pârâta C. Județeană de fond funciar Iași a învederat că introducerea sa în cauză s-a realizat pentru opozabilitate, neavând atribuții cu priire la stabilirea amplasamentului.
În drept au fost indicate prev. art. 5 și 36 din HG nr. 890/2005.
De asemenea, prin întâmpinarea depusă prin fax la data de 17.12.2012 (f. 41), pârâtul I. D. a invocat, în principal, excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii iar, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că titlul de proprietate contestat a fost emis pe numele mai multor persoane care nu au fost chemate în judecată.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Prin cererea completatoare depusă în ședința publică din 17.12.2012 (f. 45), reclamantul și-a modificat acțiunea arătând că înțelege să se judece și în contradictoriu cu pârâții U. V., P. I. și D. C., în calitate de titulari ai titlului de proprietate.
În ședința publică din 28.01.2013 (f. 68), instanța a respins ca rămasă fără obiect excepția lipsei coparticipării procesuale invocată de pârâtul I. D. și a încuviințat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei C. L. de fond funciar Șipote (răspunsurile fiind depuse la f. 102 dosar), precum și proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie (f. 257).
Prin cererea depusă prin fax la data de 25.02.2013 (f. 86), pârâtul I. D. a invocat, între altele, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, precum și excepția inadmisibilității acțiunii.
În drept au fost indicate prev. art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 167/1997.
În ședința publică din 17.04.2013 (f. 122) instanța a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active.
Prin cererea de intervenție voluntară principală depusă la f. 190 dosar, numitul Ț. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. L. de fond funciar Șipote, C. Județeana Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, I. D., I. P., U. V., P. I. și D. C. constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/2004 emis pe numele defunctului I. V. V. cu privire la suprafața de 2 ha. teren extravilan Șipote, T 57, ., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că în baza Legii nr. 18/1991 i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenurile deținute anterior colectivizării, fiind eliberată adeverința nr. 2621/15.08.1991 pentru suprafața de 4,85 ha. care cuprinde și terenul de 2 ha. menționat mai sus. Până în anul 2004 a și avut posesia respectivului teren iar, ulterior, a aflat că ar fi fost inclus în titlul de proprietate nr._/2004 deși acest titular nu a avut niciodată teren în respectivul amplasament, nefiind îndreptățit în acest sens.
La data de 29.07.2013 a decedat intervenientul Ț. H. G. (copie certificat deces, f. 206), cererea de intervenție fiind însușită și continuată de moștenitorii acestuia: Ț. D., C. D., P. L. și Proce E..
La termenul din 23.10.2013 (f. 239) instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție voluntară principală.
Pârâții nu au formulat întâmpinare la cererea de intervenție.
Analizând, cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța amintește că, prin calitate procesuală activă, se înțelege identitatea între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului.
Astfel, instanța reține că, așa cum arată și pârâtul I. D., așa cum reiese din adeverința nr. 2621/15.08.1991 (f. 5), dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,85 mp. a fost recunoscut pe numele lui Ț. H. G..
Cu toate acestea, așa cum rezultă din copia certificatului de deces depusă la fila 206, la data de 29.07.2013 a decedat numitul Ț. H. G., lăsând ca moștenitori, conform Anexei nr. 24 depusă la f. 218, atât pe intervenienții C. D., P. L. și Proce E., cât și pe reclamantul Ț. D..
Prin urmare, în considerarea celor expuse mai sus, instanța reține că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a rămas fără obiect, față de faptele juridice survenite pe parcursul soluționării litigiului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea depusă în anul 1991 la Primăria . nu a putut fi identificată de către pârâta C. Județeană de fond funciar Iași, astfel cum rezultă din adresa nr. 141/21.01.2013 depusă la f. 58), defunctul Ț. H. G. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren deținută anterior colectivizării.
În urma acestei cereri a fost emisă hotărârea Comisiei Județene nr. 77/09.08.1991 (f. 63) prin care i-a fost validat autorului reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,85 ha. teren conform anexei nr. 2 a Chișcăreni (f. 62), sens în care s-a eliberat adeverința nr. 2621/15.08.1991, f. 5. Totuși, până în prezent, nu s-a realizat punerea în posesie și nici emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de teren validată, așa cum rezult din adresa nr. 757/11.02.2013 emisă de Primăria .).
Pe de altă parte, în urma cererii depuse la data de 16.03.1991 la Primăria . sub nr. 4423 (f. 59) de defuncta R. I. M., s-a reconstituit numiților I. I. V. V., U. V., P. I. și D. C., în baza Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar nr. 77/1991 (f. 63) și anexei 3/119 la aceasta (f. 61), dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,9300 ha. teren în extravilan Șipote (în care se regăsește și terenul de 2 ha. din T 57, . avut în vedere de către reclamant), fiind eliberat titlul de proprietate nr._/17.06.2004 (f. 44).
În acest context, instanța amintește că, potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
(v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafața stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ;
(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri. [...]”.
În primul rând, instanța reține că reclamantul și intervenienții nu contestă, în realitate, calitatea pârâților de persoane îndreptățite la reconstituire, aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată privind, de fapt, modalitatea în care s-ar fi realizat reconstituirea dreptului, arătându-se că punerea în posesie s-ar fi efectuat pe vechiul amplasament al autorului Ț. H. G..
Cu toate acestea, expertul desemnat în cauză arată că nu se poate stabili în mod clar dacă suprafața de 2,00 ha. teren extravilan Șipote situată în T 57, . ar fi aparținut sau nu autorului pârâților întrucît, în registrul agricol din perioada 1959 – 1962 pe numele de I. I. V. și în care apare suprafața de 2,50 ha. arabil, nu se specifică exact zona în care este amplasat terenul. Pe de altă parte, în lipsa cererii de reconstituire depusă de Ț. H. G. (și care nu a putut fi identificată de comisii), instanța nu poate stabili cu certitudine dacă cererea sa privea inclusiv terenul ce face obiectul prezentei cauze.
Mai mult decât atât, instanța are în vedere că validarea dreptului de propritate pe numele autorului Ț. H. G., conform adeverinței nr. 2621/15.08.1991 (f. 5) privește exclusiv întinderea (respectiv de 4,85 ha. teren), iar nu și amplasamentul terenului. Stabilirea amplasamentului se realizează, ulterior, de către C. L. de fond funciar prin procesul-verbal de punere în posesie care, însă, nu a fost încă întocmit pentru adeverința invocată de reclamant. Acest aspect este confirmat nu numai de răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei C. L. (f. 102) cât și de către concluziile Raportului de expertiză (f. 260), expertul neputând constata vreo suprapunere între titlul de proprietate contestat și adeverința eliberată pe numele autorului Ț. H. G..
Totodată, instanța, având în vedere concluziile expertului (f. 260), reține că este posibil ca suprafața de teren ce face obiectul prezentului litigiu, ca amplasament, să fi aparținut lui Ț. H. G. (fiind înscrisă în rolul agricol în zona denumită popular „Loturi”) însă, pe de o parte, reține că această constatare are numai un caracter de probabilitate, iar nu de certitudine (în registrul agricol neregăsindu-se alte elemente care să descrie amplasamentul terenului) și, pe de altă parte, instanța amintește că principiul reconstituirii pe vechiul amplasament și-a găsit aplicarea expresă abia odată cu . legii nr. 1/2000, potrivit art. 2 din acest act normativ și, deci, după depunerea de către autorii părților a cererilor de reconstituire (ambele cereri fiind înregistrate în anul 1991 și urmând procedura prevăzută inițial de Legea nr. 18/1991) și, de asemenea, după emiterea adeverinței nr. 2621/15.08.1991.
Astfel, dat fiind toate cele expuse mai sus, instanța va respinge ca nefondată acțiunea reclamantului de anulare parțială a titlului de proprietate nr._/17.06.2004 emis pe numele de I. I. V. V., U. V., P. I. și D. C. pentru suprafața de 2 ha. teren extravilan Șipote, T 57, ..
De asemenea, față de împrejurarea că intervenienții nu au indicat și alte motive de nulitate a titlului decât cele invocate prin cererea de chemare în judecată și analizate mai sus, instanța va respinge ca nefondată și cererea de intervenție voluntară principală.
Nu în ultimul rând, nefiind stabilită nicio culpă procesuală în sarcina pârâților, se va respinge cererea de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată și, având în vedere onorariul definitiv de expert stabilit la suma totală de 1.700 lei, va obliga reclamantul să achite în contul d-lui expert I. M., diferența de 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul I. D., ca rămasă fără obiect.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Ț. D., domiciliat în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții C. L. de fond funciar Șipote, cu sediul în Țipote, jud. Iași, C. Județeana Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Iași, .. 60, jud. Iași, I. D., domiciliat în V., ., jud. V., I. P., domiciliată în Iași, .. 61, ., ., U. V., domiciliată în ., jud. Iași, P. I. domiciliat în ., jud. Iași, și D. C., domiciliată în ., jud. Iași, astfel cum a fost modificată, ca nefondată.
Respinge cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenienții Ț. D., C. D., P. L. și Proce E. în contradictoriu cu pârâții C. L. de fond funciar Șipote, cu sediul în Țipote, jud. Iași, C. Județeana Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Iași, .. 60, jud. Iași, I. D., I. P., U. V., P. I. și D. C., ca nefondată.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Obligă reclamantul să plătească expertului I. M. suma de 1.000 lei reprezentând diferență onorariu expertiză.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. O. M.
Tehn. M. D.
15 ex./30.12..2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1585/2013.... | Cereri. Sentința nr. 221/2013. Judecătoria HÂRLĂU → |
|---|
