Fond funciar. Sentința nr. 772/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 772/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1943/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 772/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M.
Grefier M. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. G. și pe pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR ȘIPOTE și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, având ca obiect fond funciar - anulare a hotărârii comisiei județene.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.06.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință, când în aceeași componență instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de_, 19.06.2013 și ulterior pentru astăzi .
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.11.2012 sub nr._, reclamantul M. G. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. de fond funciar Șipote și C. Județeana Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor solicitând anularea Hotărârii Comisiei Județene Iași nr._/28.08.2009, poziția 1 din Anexă prin care i s-a respins cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha. teren situat pe raza administrativ-teritorială a .> În motivarea cererii, reclamantul învederează că a depus cerere la C. L. de fond funciar Șipote, jud. Iași, pentru ca în baza legii nr. 247/2005 să i se reconstituie, după aitorul M. V., suprafața de 3 ha. teren situat pe raza .. Cererea sa a fost respinsă, lucru despre care a aflat abia la data de 24.09.2012. Mai învederează reclamantul că deține în fapt terenul fără a fi tulburat în posesie, însă nu poate primi ajutorul care se acordă în prezent pentru secetă deoarece nu îl are trecut în acte.
În drept au fost indicate prev. Legii nr. 247/2005.
Prin întâmpinarea depusă la data de 29.11.2012 prin serviciul registratură (f. 11) pârâta C. Județeană de fond funciar Iași a invocat excepția tardivității plângerii.
În motivare a arătat, în principal, că procedura luării la cunoștință pentru cetățenii ce nu au domiciliu în localitatea unde se află situat terenul se realizează prin afișare, iar nu prin comunicare.
În drept au fost indicate prev. Legii nr. 247/2005.
Prin întâmpinarea depusă la data de 06.12.2012 prin serviciul registratură (f. 16), pârâta C. L. de fond funciar a învederat că este de acord cu acțiunea reclamantului.
În motivare se arată că terenul solicitat de reclamant este nedeclarat, nefiind cuprins în rolul agricol, dar îl deține fără a fi tulburat în posesie.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
În ședința publică din 14.01.2013 (f. 31) instanța a respins excepția tardivității cererii invocată de către intimata C. Județeană de fond funciar, ca nefondată.
La termenul din 11.02.2013 instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială pentru reclamant, în cadrul căreia au fost audiați martorii: U. M. și R. Anișoara.
În ședința publică din 05.06.2013 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită anularea Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar nr. 8625/11.12.2007 (f. 73).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea depusă de reclamant la Primăria . Legii nr. 247/2005 și înregistrată sub nr. 63/08.09.2005 (f. 76), acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha. teren situat pe raza ..
Prin referatul întocmit la data de 01.02.2006 (f. 74), Primăria Comunei Șipote a decis respingerea cererii reclamantului, în motivare arătându-se, pe de o parte, că martorii aduși de petent nu sunt vecinii terenului solicitat și, pe de altă parte, faptul că M. H. V. a fost împroprietărit cu 1 ha., suprafață de teren dată de reclamant fiicei sale, M., căsătorită cu Tetcu I. G., la partida căruia din Registrul agricol 1959 – 1963, vol. II/160 apare suprafața de 1,00 ha. în tarlaua B. (care face parte din moșia R.).
Împotriva acestei soluții reclamantul a formulat contestație la data de 14.02.2006 (f. 75), contestație respinsă prin Hotărârea Comisiei Juidețene de fond funciar nr. 8625/11.12.2007 (f. 73) pe motiv că petentul nu face dovada dreptului de proprietate pentru terenul rvendicat.
În acest context instanța amintește că, potrivit art. 6 alin. 1 ind. 1 și 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, „titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta liberă a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietății, obligând comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate”; “consemnarile efectuate între anii 1945 si 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de productie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsotite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate”.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 ind. 3 din același act normativ, „în situația in care nu mai exista inscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate cand aceasta se face pe vechile amplasamente si când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”.
Or, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că reclamantul, deși face dovada calității de moștenitor după defunctul M. V. (astfel cum reiese din copia buletinului de identitate depus în copie la f. 5) nu se află în posesia vreunui titlu de proprietate anterior Legii nr. 18/1991 și nici a vreunui înscris cu valoare declarativă, dintre cele prevăzute expres de lege, pentru suprafața de 3 ha. teren solicitată.
Într-adevăr, din înscrisul depus în copie la f. 20 rezultă că, la nivelul anului 1960, autorul reclamantului M. V. figura în rolul agricol cu o suprafață de 4,42 ha. teren.
Cu toate acestea, din copia procesului-verbal de punere în posesie nr. 263/28.01.2010 (f. 39) coroborat cu documentația aferentă Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar nr. 77/09.08.1991 (f. 48 - 50) rezultă că numitei M. I. M. (mama reclamantului, astfel cum reiese din copia buletinului de identitate depus în copie la f. 5) i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 5,38 ha. teren situat pe raza ., peste ceea ce era înscris în rolul agricol anterior colectivizării.
Prin urmare, instanța reține ca dovedite susținerile din întâmpinarea pârâtei C. L. de fond funciar Șipote (f. 16) în sensul că suprafața de 3 ha. pretinsă de reclamant nu figurează înscrisă în registrul agricol.
Mai mult decât atât, nici certificatul nr. 2988/03.12.1997 depus în copie la f. 17 nu poate constitui un înscris în sensul celor enumerate de art. 6 alin. 1 ind. 1 și 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000 întrucât acesta se referă strict la o evidență din anul 1951 și fără a face vreo referire la amplasamentul terenului deținut de defunctul M. V.. Astfel, în literatura de specialitate și în practica judiciară (ex.: Trib. Bistrița Năsăud, secț. civ., dec. nr. 114/2008) se subliniază că, pentru a avea forță probatorie, astfel de înscrisuri de la Arhivele Naționale trebuie să facă referire întocmai la suprafața de teren solicitată.
De asemenea, dat fiind perioada mare de timp scursă până la momentul colectivizării (de peste 10 ani), reclamantul trebuia să facă dovada continuității deținerii suprafeței de teren a cărei reconstituire se solicită prin acte ulterioare translative sau declarative de proprietate.
Pe cale de consecință, instanța reține că în cauză sunt incidente disp. art. 6 alin. 1 ind. 3 din Legea nr. 1/2000, proba dreptului de proprietate urmând a se face cu martori, respectiv proprietarii vecini ai terenurilor solicitate, amintind că sarcina de a proba calitatea de proprietari vecini ai acestora revine, conform art. 1169 C. civ., reclamanților.
Analizând în acest context declarațiile martorilor audiați în cauză – U. M. (f. 52) și R. Anișoara (f. 53) – prin raportare la actele dosarului, instanța reține că numai în ceea ce o privește pe martora R. Anișoara s-a făcut dovada că este proprietară a terenului învecinat cu cel pretins de reclamant, fiind depus titlul de proprietate al acesteia la f. 54 din dosar. Mai mult decât atât, instanța reține că terenul în discuție se mai învecinează și cu alte persoane dar care nu s-au prezentat în instanță (nici titularii și nici moștenitorii) pentru a confirma pretențiile reclamantului.
În acest context și reținând că reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate nici cu înscrisuri și nici cu martori, conform disp. art. 6 alin. 1 ind. 1 – alin. 1 ind. 3 din Legea nr. 1/2000, instanța constată că Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 8625/11.12.2007 apare ca legală și temeinică, iar plângerea formulată de reclamant urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. Gheorhe, domiciliat în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtele C. L. de fond funciar Șipote, cu sediul în Șipote, jud. Iași, și C. Județeană de fond funciar Iași, cu sediul în Iași, .. 60, jud. Iași, astfel cum a fost precizată, ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. O. M.
Tehn. M. D.
5x./29.06..2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 301/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 295/2013. Judecătoria HÂRLĂU → |
|---|
