Plângere contravenţională. Sentința nr. 1217/2013. Judecătoria HÂRLĂU

Judecătoria HÂRLĂU - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 1217/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 465/239/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA H.

SENTINȚA CIVLĂ Nr. 1217/2013

Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A.-M. G.

Grefier E. C.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenții V. D. și D. V. și pe intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala p.v. . nr_

Procedura fără citare părți.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care se arată instanței că pentru acest termen de judecată procedura este legal îndeplinită, după care:

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 27.02.2013 sub nr._ petentul V. D., domiciliat în ., jud. Iași a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ Iași-Postul de Poliție Cotnari, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/14.02.2013 prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru încălcarea prevederilor art.19 lit.b din Legea nr.171/2010.

În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că prin prin procesul-verbal de contravenție sus-menționat s-a reținut că acesta ar fi transportat material lemnos cu căruța proprietate personal fără a deține documentele prevăzute de lege, precizând că situația de fapt expusă de agentul constatator nu corespunde realității.

În acest sens, petentul a învederat că la data de 14.02.2013 atât el, cât și numitul D. V., ambii deținând căruțe proprietate personală, au fost rugați de către numitul A. P., care deține în proprietate teren forestier pe raza comunei Todirești, să-i transporte două căruțe de creangă din pădurea sa la domiciliu, întrucât acesta curățase copacii de crengile uscate. În continuare, petentul a arătat că a mers împreună cu numitul A. P. la pădurea acestuia din urmă unde au încărcat acele crengi, iar în timp ce petentul se deplasa spre locuința sus-numitului, a fost oprit de organele de poliție care au procedat la amendarea sa, întrucât nu deținea documentele necesare pentru materialul lemons transportat. A mai arătat petentul că este adevărat că nu a putut prezenta actele pentru materialul lemons transportat, dar aceasta deoarece A. P. nu a cumpărat acele crengi, ci acestea au rezultat din curățirea arborilor din pădurea proprietatea acestuia, iar pentru curățirea copacilor nu este necesară vreo aprobare legală, precizând, totodată, că deși a adus acest aspect la cunoștința organelor de poliție, acestea l-au sancționat în mod abuziv.

În drept, petentul a invocat dispozițiile Legii nr.171/2010, solicitând, în dovedire, încuviințarea probei testimonial cu martorii A. P. și U. V., precum și proba cu înscrisuri, anexând, în acest sens, la plângerea formulată, în original procesul-verbal de contravenție . nr._/14.02.2013 și copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe de pe adeverința nr.612/25.02.2013 emisă de Primăria Comunei Todirești, de pe procesul-verbal de punere în posesie nr.1438/14.08.1999 emis de Consiliul Local al Comunei Todirești, de pe Titlul de proprietate nr._/27.11.1996, de pe sentința civilă nr.1302/05.11.2012 a Judecătoriei H. ( f.3-9).

În temeiul dispozițiilor art.201 din NCPC, constatând că plângerea formulată de petent cuprinde ansamblul elementelor prevăzute de art.194-197 din NCPC, instanța a dispus comunicarea acesteia către intimatul IPJ Iași, care, în termen legal, a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii .

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție . nr._ pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.19 lit.b din Legea nr.171/2010, constând în aceea că la data de 14.02.2013 a fost depistat în timp ce transporta material lemons cu căruța fără avize de însoțire sau fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile art.148, 205 și 315 din C., OG nr.2/2001și Legea nr.171/2010.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În temeiul art.36 alin.2 din OG nr.2/2001, intimatul a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată, iar în baza art.223 șiart.411 alin.2 teza finală din C., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Întâmpinarea a fost comunicată petentului care, în termen legal, a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a reiterate ansamblul motivelor invocate prin plângerea formulată.

Pe rolul Judecătoriei H. a fost înregistrată la data de 27.02.2013 sub nr,_ și plângerea formulată de petentul D. V., domiciliat în ., jud. Iași, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/14.02.2013 întocmit de IPJ Iași-Postul de Poliție Cotnari, prin care acesta a fost amendat cu suma de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.19 lit.b din Legea nr.171/2010.

În motivarea plângerii formulate, petentul a invocate aceleași motive ca cele susținute de petentul V. D., având în vedere că ambii petenți au fost sancționați la aceeași dată, pentru săvârșirea aceleiași contravenții, cei doi susținând că materialul lemnos transportat aparținea proprietarului A. P., motiv pentru care nu au putut prezenta documentele legale.

Petentul D. V. a solicitat încuviințarea acelorași probe ca și petentul V. D. și a anexat la plângerea formulată aceleași înscrisuri doveditoare ( f.4-10).

În motivarea întâmpinării, intimatul a invocate aceleași aspecte pe care le-a învederat în cuprinsul întâmpinării formulate la plângerea petentului V. D., susținând că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.19 lit.b din Legea nr.171/2010 și solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii.

Prin încheierea de ședință din data de 22.04.2013 dată în dosar nr._ al Judecătoriei H. instanța a admis excepția de conexitate invocată din oficiu, dispunând conexarea cauzei nr._ la cauza înregistrată sub nr._ aflată pe rolul Judecătoriei H., apreciind că între cele două pricini, având ca obiect plângere contravențională, există o strânsă legătură de obiect și cauză.

În cursul judecății, petenții V. D. și D. C. au beneficiat de asistență juridică din partea apărătorului ales, av. P. Ș. ( cu împuternicire avocațială la f.35 dosar nr._ și f.34 dosar nr._ ).

În temeiul art.131 alin.1 din NCPC instanța a verificat și constatat competența materială și teritorială de a soluționa cauza, precum și faptul că plângerile au fost introduse în termen legal.

La solicitarea instanței, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii proceselor-verbale de contravenție contestate, respectiv declarațiile petenților V. D. și D. V. date cu ocazia constatării faptei și procesul-verbal de depistare din data de 14.02.2013 întocmit de Postul de Poliție Cotnari

În temeiul art.258 din NCPC, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petent și proba testimonială cu martorii U. V. și A. P., depozițiile date de aceștia, sub prestare de jurământ, fiind atașate la filele 43-44 dosar.

La termenul de judecată din data de 03.06.2013 instanța, constatând terminată cercetarea judecătorească, a acordat cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei, reținând cauza spre competentă soluționare și dispunând amânarea pronunțării la data de 10.06.2013 când instanța a dispus repunerea cauzei pe rol, apreciind că se impune, în vederea justei soluționări a pricinii și în vederea aflării adevărului, audierea martorului asistent P. Ș., precum și emiterea unei adrese către IPJ Iași pentru a comunica dacă la data constatării contravențiilor a fost dată o declarație în fața organelor de poliție de către numitul A. P..

Prin serviciul registratură al instanței, la data de 18.07.2013 intimatul IPJ Iași a depus la dosar declarația numitului A. P. din data de 14.02.2013 ( f.12), iar la termenul de judecată din data de 04.11.2013 instanța a procedat la audierea martorului P. Ș., depoziția dată de acesta fiind atașată la fila 66 dosar.

Analizând coroborat ansamblulo materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 14.02 .2013 agentul constatator B. R. din cadrul IPJ Iași-Postul de Poliție Cotnari a întocmit procesele-verbale de contravenție . nr._ prin care a aplicat petentului V. D. sancțiunea amenzii în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.19 alin.1 lit.b din Legea nr.171/2010 și . nr._ prin care a aplicat petentului D. V. o amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea aceleiași contravenții.

Pentru a aplica aceste sancțiuni, agentul constatator a reținut că la data de 14.02.2013 petenții au fost depistați pe raza localității Valea Racului în timp ce transportau material lemnos cu căruța proprietate personal fără a avea asupra lor documentele prevăzute de lege.

Petenții au fost prezenți la momentul întocmirii actelor de constatare și sancționare contravențională, pe care le-au semnat, fără a avea e formulat obiecțiuni.

Plângerile au fost introduse de petenți în termenul legal, conform art.32 din OG nr.2/2001.

Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.

Analizând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța observă că acesta respectă, din punct de vedere formal, toate cerințele imperative statuate de art. 16 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate de instanță din oficiu, în conformitate cu prevederile art.17 din OG nr.2/2001.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Pe cale de consecință, instanța urmează a analiza proporționalitatea între prezumția de legalitate a procesului verbal contestat și prezumția de nevinovăție garantată petentului.

În realizarea acestui examen deosebit de sensibil, instanța urmează a avea în vedere ansamblul materialului probator administrat în cauză, respectiv documentația aferentă procesului-verbal de contravenție, precum și înscrisurile depuse de petent și depozițiile celor trei martori audiați în cauză.

Reține instanța faptul că din probele administrate în cauză rezultă fără urmă de dubiu faptul că la data de 14.02.2013 petenții V. D. și D. V. au transportat material lemnos ( respectiv cantitatea de 0,60 mc lemn diverse esențe moi fiecare) fără a avea asupra lor documentele prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase.

Astfel, instanța observă faptul că petenții au recunoscut prin plângerile formulate faptul că nu dețineau documente pentru materialul lemnos transportat, susținerile acestora coroborându-se și cu declarațiile martorilor P. Ș. și A. P., audiați în cauză.

Stabilind ca fiind cert acest aspect, instanța urmează a analiza în continuare temeinicia apărării formulate de petenți, în sensul că nu aveau obligația de a avea asupra lor documentele prevăzute de lege pentru transportul materialului lemnos, întrucât acesta era proprietatea martorului A. P., care-i însoțea, proprietarul prezentând titlul de proprietate aferent, materialul lemnos provenind din pădurea acestuia, nefiind cumpărat de la o altă persoană de către proprietar.

Din probele administrate în cauză, respectiv din depozițiile martorilor A. P. și P. Ș. rezultă că materialul lemnos transportat de petenți provenea din pădurea proprietate personală a martorului A. P., acesta arătând agenților constatatori titlul de proprietate.

Prin urmare, instanța va analiza în continuare în ce măsură petenții, în calitate de transportatori, aveau obligația legală de a avea asupra lor documentele prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase, în condițiile în care lemnul transportat era proprietatea martorului A. P., care-i însoțea la data constatării faptei.

Astfel, instanța reține că potrivit art.19 lit.b din Legea 171/2010 constituie contravenție silvică care se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei - și confiscarea materialelor lemnoase – transportul materialelor lemnoase fără avize de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare.

Conform art.2 din Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund aprobate prin HG nr.996/2008, prin noțiunea de materiale lemnoase –se înțelege lemnul rotund sau despicat de lucru, lemnul de foc, cheresteaua, precum și lemnul ecarisat ori cioplit și lemnul brut, prelucrat sau semifabricat;

De asemenea, prin expresia proveniența materialelor lemnoase se înțelege sursa localizată de unde au fost obținute materialele lemnoase, respectiv: fondul forestier național proprietate publică și/sau privată; vegetația forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier național, astfel cum este definită la pct. 50 din anexa la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic; centre de sortare, prelucrare, depozitare și comercializare a materialelor lemnoase;state membre ale Uniunii Europene; state terțe;

Potrivit art.2 lit.c din actul normativ sus-menționat prin document de proveniență se înțelege documentul care certifică localizarea sursei de unde au fost obținute materialele lemnoase, iar prin expresia circulația materialelor lemnoase – se înțelege acțiunea de transport al materialelor lemnoase de la locul de unde au fost recoltate, obținute sau depozitate la un alt loc, folosindu-se în acest scop orice mijloc de transport, și/sau transmiterea proprietății asupra materialelor lemnoase în orice mod;

Conform art. 2 lit. e din normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materiale lemnoase din HG nr. 996/2008 cu modificările și completările ulterioare, avizul de însoțire este definit ca - document care însoțește materialul lemnos, cu scopul de a atesta proveniența legală a acestuia, pe perioada transportului și/sau pe perioada depozitării.

De asemenea articolul 3 din același act normativ include avizul de însoțire între documentele de proveniență a materialului lemnos, alături de actul de punere în valoare, declarația vamală de import, documentele intracomunitare și registrele de intrări-ieșiri material lemnos, iar potrivit art.4 alin.1 documentul de însoțire a materialelor lemnoase, altele decât cherestelele, este avizul de însoțire primar.

Din ansamblul prevederilor legale susu-menționate, instanța reține faptul că petenții au calitatea de subiect activ al contravenției prevăzute de art.19 alin.1 lit.b din Legea nr.171/2010, întrucât aceștia transportau materialul lemnos la data constatării faptelor. Pe de altă parte, reține instanța că deși acel material lemnos fusese tăiat de pe proprietatea martorului A. P., legea nu face distincție, prevăzând obligația transportatorului de a avea asupra sa avizul de însoțire și în această situație, astfel încât susținerile petenților în sensul că în sarcina lor nu exista o asemenea obligație apar ca nefondate.

În consecință, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite ansamblul elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art.19 alin.1 lit.b din Legea nr.171/2010 în privința ambilor petenți, apreciind că în mod corect agentul constatator a procedat la sancționarea acestora.

Constatând, așadar, că faptele reținute în sarcina petentului constituie contravenții și au fost săvârșită de aceștia, instanța va proceda la analiza modului de individualizare a sancțiunilor aplicate.

Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, instanța poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.

Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În acest sens, instanța reține că agentul constatator a aplicat petenților sancțiunea principală a amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege, de 2000 lei pentru fiecare dintre aceștia, precum și sancțiunea complementară constând în confiscarea materialului lemnos.

Având în vedere atitudinea sinceră a petenților, care au recunoscut săvârșirea faptelor, ținând cont de modalitatea concretă de săvârșirea a faptei, petenții transportând o cantitate redusă de material lemnos, respectiv crengi, ce fusese tăiat de proprietarul A. P. de pe terenul proprietate personală, având în vedere și faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că petenții ar mai fi comis fapte similare, aceștia aflându-se la prima abatere de acest gen, apreciind că faptele, în concret, prezintă un grad redus de pericol social, instanța consideră că sancțiunea avertismentului, la care se adaugă sancțiunea complementară a confiscării materialului lemnos transportat, este cea mai în măsură a corespunde scopului punitiv, dar mai ales preventiv al sancțiunilor contravenționale, atrăgând atenția petenților asupra consecințelor pe care le implică nerespectarea dispozițiilor Legii nr.171/2010, precum și asupra faptului că necunoașterea normelor legale nu poate fi invocată în apărare.

Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte plângerile formulate de petenți și va înlocui sancțiunile principale constând în amendă în cuantum de 2000 lei aplicate acestora prin cele două procese-verbale de contravenție contestate cu sancțiunea avertismentului, menținând restul măsurilor dispuse prin actele de constatare și sancționare contravențională.

În baza art.36 alin.2 din OG nr.2/2001 instanța, față de soluția ce urmează a fi pronunțată, va respinge ca neîntemeiată cererea intimatului de obligare a petenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art.453 alin.1 din NCPC, va lua act de faptul că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea formulată de petentul V. D., domiciliat în ., jud. Iași în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..6, jud. Iași.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/14.02.2013 întocmit de IPJ Iași-Postul de Poliție Cotnari cu sancțiunea avertismentului.

Menține restul măsurilor dispuse prin procesul-verbal de contravenție contestat.

Admite în parte plângerea conexă formulată de petentul D. V., domiciliat în ., jud. Iași în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..6, jud. Iași.

Menține restul măsurilor dispuse prin procesul-verbal de contravenție contestat.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului de obligare a petenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Ia act de faptul că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare ( care se va depune la Judecătoria H.).

Pronunțată în ședință publică, astăzi,11.11.2013.

Președinte,Grefier,

AMG/EC/4ex

21.11.2013

← Contestaţie la executare. Sentința nr. 305/2013. Judecătoria...		Cereri. Sentința nr. 1220/2013. Judecătoria HÂRLĂU →

Plângere contravenţională. Sentința nr. 1217/2013. Judecătoria HÂRLĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 1217/2013. Judecătoria HÂRLĂU