Plângere contravenţională. Sentința nr. 1083/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1083/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 740/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
JUDECATORIE
Sentința civilă Nr. 1083/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M. P.
Grefier Doinița D.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent M. I. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI - POLIȚIA HÎRLĂU, având ca obiect plângere contraventionala p.v. ..P. nr_
La apelul nominal făcut în ședința publică :lipsă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Dezbaterile la fond au avut loc în ședința publică din 17.10.2013,susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată cînd,din lipsă de timp pentru deliberare amînă pronunțarea pentru astăzi,cînd,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, petentul M. I.,domiciliat în comuna Bodești,., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata I. Județean de Poliție Iași,cu sediul în mun.Iași,..2,jud.Iași, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimatǎ la data de 12.04.2013, fǎrǎ cheltuieli de judecatǎ.
În motivarea plângerii, petentul a solicitat instanței să dispună anularea procesului-verbal mai sus menționat, invocând faptul cǎ nu se face vinovat de sǎvârșirea faptei contravenționale, el circulând cu viteza regulamentarǎ, adaptatǎ pentru circulația în afara localitǎții.
Plângerea nu a fost motivatǎ în drept.
Petentul a propus administrarea probei cu înscrisuri dar nu a depus la dosarul cauzei asemenea înscrisuri, deși au fost acordate douǎ termene în acest sens.
Intimata, în termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței să respingă plângerea petentului, ca neîntemeiată.
A arătat că sancțiunea a fost legal aplicată, astfel că procesul verbal trebuie menținut, ca legal și temeinic.
Intimata a trimis la dosarul cauzei toată documentația care a stat la baza încheierii procesului verbal atacat, respectiv raportul din data de 28.04.2013, alte înscrisuri, planșa foto și cd-ul cu înregistrarea video.
În cursul cercetării judecătorești, a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei toată documentația ce a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție atacat.
Analizând actele și lucrările dosarului, coroborând susținerile petentului cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de intimată la data de 12.04.2013, petentul a fost sancționat contravențional, potrivit prevederilor art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 și art. 108 alin. 1 lit. a pct 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu amendă în cuantum total de 750 lei și avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor constând în conducerea cu viteza de 97 km/oră pe un sector de drum cu limitǎ de vitezǎ de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar și nepurtarea centurii de siguranțǎ pe timpul deplasǎrii.
Instanța, analizând filmarea video de pe cd-ul atașat la dosar, reține faptul că petentul se deplasa cu viteza de 97 km/oră pe un sector de drum cu limitǎ de vitezǎ de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar. Astfel, instanța, analizând planșa foto coroboratǎ cu cd-ul depus la dosar de intimatǎ, observând desfǎșurarea în timp a evenimentelor, ajunge la concluzia că petentul a săvârșit această faptă contravențională descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat. Analizând raportul agentului constatator, care face dovada pânǎ la înscriserea în fals, fiind vorba despre lucruri recepționate prin propriile simțuri – ex propriis sensibus – instanța ajunge la concluzia cǎ petentul nu purta centura de siguranțǎ pe perioada deplasǎrii.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, în cauza de față, probatoriul administrat formează convingerea fermă a instanței că petentul se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale descrise în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Astfel, în condițiile în care la dosarul cauzei au fost depuse de către intimată toate actele care fac parte din documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție, instanța constată că intimata a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care a beneficiat petentul la începutul acestei proceduri judiciare contravenționale.
Or, în aceste condiții de rǎsturnare a prezumției de nevinovǎție prin administrarea de probe, dat fiind faptul cǎ intimata a fǎcut dovada sǎvârșirii de cǎtre petent a faptelor contravenționale, petentul era cel care trebuia sǎ facǎ dovada corespunzǎtoare cǎ nu a sǎvârșit faptele. Or, acest lucru petentul nu l-a realizat, deoarece acesta nu a solicitat administrarea vreunui mijloc de probǎ în dovedirea afirmațiilor sale.
Astfel, raportat la toate susținerile petentului, instanța urmeazǎ sǎ le înlǎture motivat de faptul cǎ la dosarul cauzei au fost depuse de către intimată înregistrarea video, imagini dinamice care au fost coroborate și analizate una după alta, făcând dovada că petentul a încălcat limita de viteză pe acel sector de drum.
În ceea ce privește celelalte susțineri ale petentului, instanța, având în vedere documentația sositǎ la dosarul cauzei și care atestǎ sǎvârșirea faptei contravenționale de cǎtre petent, documentație care a putut fi studiatǎ de petent la dosarul cauzei și care cuprinde toate elementele prevăzute de lege, respectiv buletinul de verificare metrologicǎ, cd-ul cu înregistrarea video, planșa foto, raportul încheiat și atestatul de operator radar al agentului constatator, ajunge la concluzia cǎ agentul constatator era competent sǎ constate fapta contravenționalǎ și sǎ aplice, în mod corespunzǎtor, sancțiunea respectivǎ.
Analizând prezenta plângere, instanța constată că cele constatate în cuprinsul procesului verbal de contravenție se coroborează cu toate declarațiile și înscrisurile administrate în prezenta cauză, inclusiv cd-ul atașat la dosarul de fațǎ.
Instanța reține că faptele petentului constând în conducerea cu viteza de 97 km/oră pe un sector de drum cu limitǎ de vitezǎ de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar și nepurtarea centurii de siguranțǎ pe durata deplasǎrii, constituie contravenții care se sancționează cu amendă și avertisment, conform dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 și art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Instanța reține și faptul că au fost respectate dispozițiile alin. 3 ale art. 21 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că sancțiunile se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Cât privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că numai prin aplicarea și executarea efectivă a sancțiunii amenzii contravenționale se poate realiza scopul prevăzut de legiuitor și care constă în determinarea contravenientului de a respecta pe viitor toate prevederile legale în materie rutierǎ, sancțiunea avertismentului fiind insuficientǎ în acest caz pentru contravenția referitoare la regimul legal de vitezǎ.
În concluzie, în ceea ce privește prezenta spețǎ, instanța stabilește cǎ prin aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale s-a pǎstrat un echilibru just și o proporție echitabilǎ între scopul urmǎrit și mijloacele utilizate.
În consecință, având în vedere că petentul se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale mai sus menționate, instanța apreciază drept neîntemeiată prezenta plângere formulată de către petent împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.04.2013, încheiat de intimată, urmând a o respinge ca atare.
Având în vedere soluția dată în cauză, de respingere a plângerii petentului, în baza art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să-l oblige pe petent la plata către stat a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul petentul M. I.,domiciliat în comuna Bodești,., în contradictoriu cu intimata I. Județean de Poliție Iași,cu sediul în mun.Iași,..2,jud.Iași, ca neîntemeiată.
În baza art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, obligă pe petent la plata către stat a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. P. D. Doinița
PCM/DD/4ex
5.11.2013
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 623/2013. Judecătoria HÂRLĂU | Cereri. Sentința nr. 1590/2013. Judecătoria HÂRLĂU → |
|---|
