Plângere contravenţională. Sentința nr. 1478/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1478/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 1048/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1478/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent G. C. Gabrielși pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala declinare.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință, când în aceeași componență instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 08.01.2013 sub nr._, petentul G. C. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Iași, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.12.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că agentul de poliție nu puta observa bine situația întrucât se afla la o distanță de cel puțin 150 m. în fața sa, iar condițiile de vizibilitate erau reduse și nu putea observa situația nici în oglinda retrovizoare.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea depusă prin serviciul registratură la data de 08.02.2013 (f. 12), intimatul a invocat, în principal, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași iar, pe fond, a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
În motivare, a arătat că procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit, petentul efectuând în mod neregulamentar manevra de depășire încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers și în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”.
În drept a invocat prev. OUG nr. 195/2002.
La termenul din 12.02.2013 (f. 16) instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială cu martora R. M. (declarație f. 30).
În ședința publică din 16.04.2013 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei H., pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 07.06.2013 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 14.12.2012 de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Iași (f. 3), petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prev. și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, respectiv pentru faptul că, la aceeași dată, conducând autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ pe DN 24, la Km. 157 localitatea Deleni, jud. Iași, a efectuat manevra de depășire a unui autoturism în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, încălcând marcajul longitudinal axial continuu.
Cu aceeași ocazie petentului i s-a aplicat și sancțiunea avertismentului întrucât nu avea documentele auto asupra sa, faptă prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
De asemenea, petentului i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, luându-se măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
Petentul a refuzat semnarea procesului-verbal de contravenție, fapt ce nu a putut fi confirmat de vreun martor, nefiind nimeni de față.
Examinând cu prioritate legalitatea actului în litigiu, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prev. de OG. nr. 2/2001, iar fapta a fost corect încadrată juridic.
Astfel, conform art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile „nerespectarea regulilor privind depasirea”.
De asemenea, potrivit art. 101 alin. 1 pct 18 din același act normativ, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni „nerespectarea obligatiei conducatorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevazute la art. 35 alin. (2)” conform căruia „participantii la trafic sunt obligati ca, la cererea politistului rutier, sa inmaneze acestuia documentul de identitate sau, dupa caz, permisul de conducere, documentul de inmatriculare ori de inregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente prevazute de lege”.
Cât privește temeinicia, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Acest aspect este subliniat nu numai de practica instanțelor naționale (spre ex: dec. civ. nr. 1189/5 mai 2005 a Tribunalului București, secția a VIII-a) cât și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, care nu a negat niciodată forța probantă a procesului-verbal de contravenție atunci când acesta are la bază constatările personale ale agentului; iar, a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu nerecunoașterea prezumției de nevinovăție.
Dimpotrivă, actul în discuție poate fi considerat drept o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Analizând în acest context actele și lucrările dosarului, instanța reține că apărările petentului în sensul că agentul de poliție nu avea cum să constate în mod direct săvârșirea faptei care, de altfel, nici nu ar fi avut loc, sunt contrazise de materialul probator administrat.
Astfel, prin chiar plângerea formulată, petentul a afirmat că a văzut echipajul de poliție ce se deplasa înaintea sa la o distanță de peste 150 metri, în contextul în care, în fața sa, mai circula și respectiva mașină roșie. Prin urmare, condițiile de vizibilitate nu erau atât de reduse încât echipajul de poliție, la rândul său, să nu vadă autoturismul petentului.
De asemenea, instanța reține că declarația martorei care arată că, după respectiva curbă, au mers cam 1 km. în spatele mașinii de poliție nu se coroborează cu aspectele învederate de petent în fotografiile depuse și în care se arată că mașina de poliție staționa pe partea stângă față de sensul lui de deplasare.
Mai mult decât atât, nici susținerile martorei în sensul că agenții de poliție, aflați după curbă, nu aveau cum să vadă manevra de depășire nu pot fi avute în vedere de vreme ce, din fotografiile depuse de petent (f. 15) rezultă în mod clar faptul că manevra a fost finalizată efectiv după curbă.
Pe cale de consecință, apreciind declarația martorei R. M. (f. 30) ca nesinceră, urmează a o înlătura în consecință și, față de relațiile primite de la CNADNR care confirmă mențiunile din procesul-verbal de contravenție în sensul că sectorul respectiv de drum este semnalizat cu indicator „depășirea interzisă” și cu marcaj tip linie continuă (f. 21) reține că actul constatator a fost în mod temeinic întocmit, forța probantă a acestuia nefiind înlăturată.
Referitor la proporționalitatea sancțiunilor, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța constată că nu se justifică o reindividualizare a acestora.
Astfel, pe de o parte, pericolul social al faptei de a depăși în mod neregulamentar este indiscutabil unul ridicat și, pe de altă parte, agentul constatator a aplicat pentru una din fapte chiar sancțiunea avertismentului iar, pentru cealaltă, amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, petentul având și posibilitatea de a achita jumătate din acest minim în termen de 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal.
Mai mult decât atât, petentul nici nu a avut o atitudine de recunoaștere și regret a faptei reținute în sarcina sa, neasumându-și responsabilitatea pentru cele întâmplate, instanța reținând că scopul educativ al amenzii, în cazul de față, nu va fi atins prin aplicarea unui simplu „avertisment”.
În acest context, având în vedere toate cele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea formulată de către contestator ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul G. C. G., domiciliat în V., ., ., ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 14.12.2012 în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Iași, cu sediul în Iași, .. 6, jud. Iași, ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Fond funciar. Sentința nr. 527/2013. Judecătoria HÂRLĂU | Fond funciar. Sentința nr. 101/2013. Judecătoria HÂRLĂU → |
|---|
