Plângere contravenţională. Sentința nr. 434/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 434/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 2160/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 434/2013
Ședința publică de la 27 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M.
Grefier M. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul P. R. și pe intimatul I.P.J. Iași, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe acestei instanțe la data de 10.12.2012 sub nr._ petentul P. R. a solicitat anularea în parte a procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 30.11.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași. Cu privire la sancțiunea aplicată pentru folosirea luminilor de ceață, prev. de art. 108 alin. 1 lit. b, pct. 8 din OUG nr. 195/2002.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că se deplasa pe direcția București – B. și, întrucât pe parcursul drumului au fost mai multe zone cu ceață, a circulat cu luminile de ceață aprinse, folosirea lor asigurând o mai bună vizibilitate a autoturismului. Or, pericolul social al faptei lipsește cu desăvârșire întrucât, pe timp de zi, luminile de ceață nu aduc atingere în niciun fel atenției celorlalți participanți la trafic.
În drept au fost indicate prev. art. 108 alin. 1 lit. b, pct. 8 din OUG nr. 195/2002.
Prin întâmpinarea depusă la data de 14.02.2013 prin serviciul Registratură (f. 16), intimatul a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
În motivare s-a arătat că petentul a folosit luminile de ceață deși nu erau condiții atmosferice care să impună aceasta.
În ședința publică din 14.01.2013 instanța a încuviințat ca legală, pertinentă și concludentă proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 30.11.2012 de către un agent constatator din cadrul I. Iași (f. 4), petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 140 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG nr. 195/2002 reținându-se că, la aceeași dată, ora 10:35, a condus autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58 Maxut, pe raza localității Maxut, și a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 66 km./h. Pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km./h.
De asemenea, cu aceeași ocazie, petentului i s-a aplicat și sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 8 din OUG nr. 195/2002 întrucât folosea luminile de ceață deși nu existau condiții atmosferice pentru aceasta.
Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către contestator fără obiecțiuni.
Examinând cu prioritate legalitatea actului în litigiu instanța reține că procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal întocmit, iar faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
Astfel, potrivit disp. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție „depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic” iar, potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 8 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție „folosirea luminilor de ceata in alte condiții decât pe timp de ceata”.
Cât privește temeinicia actului constatator cu privire la fapta prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG nr. 195/2002 instanța, coroborând mențiunile procesului-verbal de contravenție cu planșa foto depusă la dosarul cauzei (f. 19) și mențiunile Raportului din 25.01.2013 (f. 17), reține că petentul a circulat, într-adevăr, cu viteza de 66 km. /h. reținută în actul constatator, pe raza localității Maxut.
Mai mult decât atât, fapta a fost constatată în mod legal, cu aparat radar verificat din punct de vedere metrologic, astfel cum reiese din Buletinul de verificare metrologică depus la f. 21 și de către un operator radar atestat în mod corespunzător (f. 20).
Având în vedere contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 8 din OUG nr. 195/2002, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
De altfel, petentul nici nu neagă cele reținute în sarcina sa ci contestă sancțiunea aplicată din perspectiva faptului că pe traseul parcurs (București – B.) a întâlnit zone cu ceață, motiv pentru care a lăsat luminile respective aprinse.
Instanța are în vedere susținerile reclamantului, însă subliniază că legiuitorul nu face nicio distincție în reținerea contravenției după cum pe sectorul de drum parcurs au fost sau nu zone cu ceață. Contravenția există în momentul în care luminile de ceață au fost folosite „in alte condiții decât pe timp de ceață”. Prin urmare, conducătorii auto au obligația ca, în momentul în care au depășit zona cu ceață, să oprească luminile de ceață iar, în cazul în care ceața revine, să le reaprindă. De asemenea, nu prezintă relevanță din perspectiva legiuitorului nici dacă luminile de ceață au fost folosite în mod necorespunzător pe timp de noapte sau pe timp de zi, contravenția - și, implicit, pericolul social – subzistând în ambele cazuri.
Referitor la proporționalitatea sancțiunilor aplicate, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța constată că nu se justifică o reindividualizare a acestora.
Astfel, agentul constatator a aplicat pentru fapta prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG nr. 195/2002 amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, petentul având și posibilitatea de a achita jumătate din acest minim în termen de 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de contravenție, iar pentru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 8 din OUG nr. 195/2002 s-a aplicat avertisment (față de pericolul social redus al faptei), fiind în mod corect individualizate sancțiunile.
Astfel, față de cele expuse mai sus, instanța constată că plângerea este nefondată și urmează a o respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul P. R., domiciliat în B., .. 63, ., jud. B., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 30.11.2012, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în Iași, .. 6, jud. Iași, ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. O. M.
Tehn. M. D.
5 ex./27.03.2013
| ← Cereri. Sentința nr. 1208/2013. Judecătoria HÂRLĂU | Cereri. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria HÂRLĂU → |
|---|
