Plângere contravenţională. Sentința nr. 591/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 591/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 97/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
JUDECATORIE
Sentința civilă Nr. 591/2013
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M. P.
Grefier Doinița D.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent Gașler C.- L.-CNP -_
și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI - POLIȚIA ORAȘULUI H., având ca obiect plângere contraventionala declinare
La apelul nominal făcut în ședința publică :lipsă petentul,lipsă intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
La dosarul cauzei se află depuse prin serviciul registratură relațiile solicitate de la Primăria mun.B..
Avînd în vedere actele și lucrările din dosar cauza rămîne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petentul Gașler C.,domiciliat în mun.B.,..1,.,jud.B., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Iași,jud.Iași, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimatǎ la data de 23.06.2012 și exonerarea sa de plata amenzii contravenționale, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul, fǎrǎ cheltuieli de judecatǎ.
În motivarea plângerii, petentul a solicitat instanței să dispună anularea procesului-verbal mai sus menționat, invocând faptul cǎ fapta contravențională nu are suport probator și nici nu se face vinovat de săvârșirea ei.
A arătat că procesul verbal nu conține precizarea dacă agentul de poliție era calificat sau nu să efectueze măsurătorile cu aparatul radar și nici nu există mențiuni cu privire la buletinul de verificare metrologică.
A arǎtat cǎ jurisprudența CEDO este în sensul consacrării dreptului la un proces echitabil, dubiul profitând contravenientului.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006.
Petentul nu a propus administrarea niciunui mijloc de probǎ în fața instanței de judecatǎ, deși a fost citat expres cu aceastǎ mențiune, solicitând judecata cauzei în lipsa sa.
Intimata, legal citatǎ, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței sǎ respingǎ plângerea petentului, ca neîntemeiatǎ.
A invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..
Pe fondul cauzei, a arǎtat cǎ procesul verbal a fost corect întocmit și cǎ sancțiunea a fost legal individualizatǎ.
Intimata a trimis la dosarul cauzei toată documentația care a stat la baza încheierii procesului verbal atacat, respectiv raportul din data de 18.07.2012, alte înscrisuri și cd-ul cu înregistrarea video.
Prin sentința civilă nr. 7982/2012 a Judecătoriei B., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., cauza fiind declinată spre competentă soluționare Judecătoriei H.. Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub. nr._ .
În cursul cercetării judecătorești, a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei toată documentația ce a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție atacat și diferite adrese.
Analizând actele și lucrările dosarului, coroborând susținerile petentului cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de intimată la data de 23.06.2012, petentul a fost sancționat contravențional, potrivit prevederilor art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 și art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu amendă în cuantum total de 280 lei, pentru săvârșirea contravenției constând în conducerea cu viteza de 80 km/oră pe un sector de drum cu limitǎ de vitezǎ de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar.
Instanța, analizând filmarea video de pe cd-ul atașat la dosar, reține faptul că petentul se deplasa cu viteza de 80 km/oră pe un sector de drum cu limitǎ de vitezǎ de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar. Astfel, instanța, analizând și coroborând cd-ul depus la dosar de intimatǎ, observând desfǎșurarea în timp a evenimentelor, ajunge la concluzia că petentul a săvârșit fapta contravențională descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește invocarea jurisprudenței CEDO în favoarea sa, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Într-adevăr, jurisprudența consecventǎ a Curții, respectiv cauza A. contra României și urmǎtoarele cauze asemǎnǎtoare, asimilează domeniul contravențional penalului în anumite cazuri. Prin urmare, petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, care primează prezumției de legalitate a procesului verbal de contravenție. Garanțiile art. 6 din CEDO, invocat, de asemenea, de către petent, au fost asigurate acestuia în cursul procedurii judiciare contravenționale de față.
Însă, în cauza de față, probatoriul administrat formează convingerea fermă a instanței că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale descrise în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Raportat la toate susținerile petentului, instanța urmeazǎ sǎ le înlǎture motivat de faptul cǎ la dosarul cauzei au fost depuse de către intimată înregistrarea video, imagini dinamice care au fost coroborate și analizate una după alta, făcând dovada că petentul a încălcat limita de viteză pe acel sector de drum. Astfel, instanța constată că intimata a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care a beneficiat petentul la începutul acestei proceduri judiciare contravenționale.
Or, în aceste condiții de rǎsturnare a prezumției de nevinovǎție prin administrarea de probe, dat fiind faptul cǎ intimata a fǎcut dovada sǎvârșirii de cǎtre petent a faptei contravenționale, petentul era cel care trebuia sǎ facǎ dovada corespunzǎtoare cǎ nu a sǎvârșit fapta. Or, acest lucru petentul nu l-a realizat, deoarece acesta nu a solicitat administrarea vreunui mijloc de probǎ în dovedirea afirmațiilor sale.
Cât privește celelalte susțineri ale petentului, instanța urmeazǎ sǎ le înlăture, reținând cǎ în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-au descris în mod corect și legal fapta contravenționalǎ incriminatǎ, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus.
În ceea ce privește celelalte susțineri ale petentului, instanța, având în vedere documentația sositǎ la dosarul cauzei și care atestǎ sǎvârșirea faptei contravenționale de cǎtre petent, documentație care a putut fi studiatǎ de petent la dosarul cauzei și care cuprinde toate elementele prevăzute de lege, respectiv buletinul valabil de verificare metrologicǎ, cd-ul cu înregistrarea video, planșa foto, raportul încheiat și atestatul de operator radar al agentului constatator, ajunge la concluzia cǎ agentul constatator era competent sǎ constate fapta contravenționalǎ și sǎ aplice, în mod corespunzǎtor, sancțiunea respectivǎ.
Analizând prezenta plângere, instanța constată că cele constatate în cuprinsul procesului verbal de contravenție se coroborează cu toate declarațiile și înscrisurile administrate în prezenta cauză, inclusiv cd-ul atașat la dosarul de fațǎ.
Instanța reține că fapta petentului constând în conducerea cu viteza de 80 km/oră pe un sector de drum cu limitǎ de vitezǎ de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar, constituie contravenție care se sancționează cu amendă, conform dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 și art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Instanța reține și faptul că au fost respectate dispozițiile alin. 3 ale art. 21 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Cât privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că numai prin aplicarea și executarea efectivă a sancțiunii amenzii contravenționale se poate realiza scopul prevăzut de legiuitor și care constă în determinarea contravenientului de a respecta pe viitor toate prevederile legale în materie rutierǎ, sancțiunea avertismentului fiind insuficientǎ în acest caz.
În consecință, având în vedere că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale mai sus menționate, instanța apreciază drept neîntemeiată prezenta plângere formulată de către petent împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/23.06.2012, încheiat de intimată, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul Gașler C.,domiciliat în mun.B.,..1,.,jud.B., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Iași,jud.Iași, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.05.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. PRISTAVUDavidescu Doinița
PCM/DD/4ex
15.05.2013
| ← Cereri. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria HÂRLĂU | Cereri. Sentința nr. 1280/2013. Judecătoria HÂRLĂU → |
|---|
